Curcubeu

Sunt la vârsta marilor culori
şi-a marilor uşi
care anunţă neantul,
dar pe care nu voi a le deschide
decât din mine şi cu mine
cum vreau.

sunt la vârsta marilor muzici
şi-a marilor acorduri
cre anunţă un ţipăt
dar pe care nu voi a-l auzi
din mine,
decât dincolo de mine.

sunt la vârsta marilor irişi
şi-a marilor unde
care anunţă eclipsa totală de culoare
dar eu nu vreau s-o văd, încă

din mine se deschid uşi cu strigăte de fericire

poezie de Corina Plesa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ai cultura marilor poeţi, marilor scriitori, marilor dramaturgi, că poporul ăsta a dat atăt de mult... n-ai nimic.

Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

pasiune

Pasiunea este sursa marilor crime şi a marilor virtuţi; fără ele omul n-ar fi decât un automat care vorbeşte.

definiţie de Jeune Hermite
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După cum nu se potriveşte decât marilor poeţi să se folosească de licenţele artei, la fel nu e îngăduit decât marilor suflete ilustre de a se folosi de privilegiul de a sta mai presus de datină.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Eu sunt adolescent hoinar
Ridică-mi, îngere, piciorul
De la Kamceatka-n Gibraltar
Să nu mai sparg clipei ulciorul!

Eu sunt eternul graţios,
Delfinul marilor artist,
Am eşuat corăbier
Să fiu al insulei stilist!

Eu sunt ce n-aş fi vrut să fiu,
Poetul marilor ecluze,
Mă risipesc în tot ce scriu
Culori, vibraţii, fluturi, buze!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pasiune

Pasiune este sursa marilor crime si a marilor virtuti; fara ele omul n-ar fi decat un automat care vorbeste.

definiţie de Jeune Hermite
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este întodeauna destinul marilor sinceritaţi şi marilor prietenii să pară ridicole.

Mircea Eliade în Oceanografie
Adăugat de Anastasia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meleagurile marilor descoperiri sunt şi meleagurile marilor nedreptăţi.

citat din Ivo Andric
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândesc întotdeauna la cei care vor să facă viaţa mai înaltă, mai frumoasă şi mai pură. Aceştia sunt pentru mine Frumoşii Nebuni ai Marilor Oraşe

Fănuş Neagu în Album de familie - Brăila (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea marilor savanţi, a artiştilor, poeţilor, cântăreţilor, scriitorilor sau a marilor inventatori au cunoscut din proprie experienţă legătura intimă dintre conştient şi subconştient.

Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconştientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia marilor succese

Scotocind prin buzunare
Printre chei cu... "interese"
Nicidecum nu îmi apare
Cheia... "marilor succese".

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi regăsim pe poeţi în pictori şi pe pictori în poeţi. Contemplarea tablourilor marilor maeştri este la fel de utilă unui scriitor ca şi lectura marilor opere unui pictor.

Denis Diderot în Gânduri răzleţe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu e posibilă decât între oameni stăpâniţi, care îşi controlează ideile, îşi verifică sentimentele şi îşi păstrează pentru ei crizele interioare.
Este în mine un personaj care iubeşte tensiunea, vâltoarea, tumultul marilor vânturi dezlănţuite. Şi este un altul care iubeşte ideile reci, distincţiile precise, rezerva, aşteptarea. Între aceşti doi oameni, acordul e dificil, dar toate eforturile mele personale sunt în căutarea acestui acord, care trebuie încheiat şi menţinut.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta inimii mele

Sunt în sfârşit la vârsta care-mi place,
vârsta inimii mele.
Asta pentru că sunt încă curioasă,
pentru a-mi cultiva visele,
să iubeşti şi să te minunezi.
Nu am mai multe temeri
şi nesiguranţă decât înainte,
nici măcar nostalgie pentru trecut,
pentru că trăiesc şi iubesc prezentul.
Am vârsta care-mi permite
să-mi înfrunt viaţa,
cu uşurinţă şi responsabilitate,
pentru a spune liber ceea ce cred eu.
Sunt la o vârstă frumoasă, îmi place.
Totul mi se pare mai detaşat şi mai uşor,
pentru că m-am împăcat cu mine însumi,
în sfârşit, am vârsta mea,
vârsta pe care am crezut
că o voi avea de-a lungul anilor,
uitându-mă la bunica mea
şi apoi la mama mea.

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta inimii mele

Sunt în sfârşit la vârsta care-mi place,
vârsta inimii mele.
Asta pentru că sunt încă curioasă,
pentru a-mi cultiva visele,
să iubeşti şi să te minunezi.
Nu am mai multe temeri
şi nesiguranţă decât înainte,
nici măcar nostalgie pentru trecut,
pentru că trăiesc şi iubesc prezentul.
Am vârsta care-mi permite
să-mi înfrunt viaţa,
cu uşurinţă şi responsabilitate,
pentru a spune liber ceea ce cred eu.
Sunt la o vârstă frumoasă, îmi place.
Totul mi se pare mai detaşat şi mai uşor,
pentru că m-am împăcat cu mine însumi,
în sfârşit, am vârsta mea,
vârsta pe care am crezut
că o voi avea de-a lungul anilor,
uitându-mă la bunica mea
şi apoi la mama mea.

poezie de Eugenia Calancea (15 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidit manolic

ai devenit o legendă a simţului ce râde
cu roi de guri ştirbe
însetate să bea lumina flăcărilor plete
ce se scurg pe umeri

noaptea freamătă acoperită de noi
ca de o glorie şi tu ...taci?!
este greu dincolo de alunecarea de tine însuţi
crezi în ancora din ochi lăsată spre mine
drept ţărm de debarcare

speri să răsădim flori de piatră la polii globului
căzuţi în abisuri mă priveşti nu scoţi un cuvânt
mă îngheţi în trecerea asta
peste pardoseala lumii

trupul de vârsta plină de muguri
doare cu lacrimi prelinse
în vremea marilor iubiri

nu îţi pot sădi cerul la rădăcină
aprind lumini ce te privesc surprinse
zâmbetul tău s-a îndrăgostit de mine
eu l-am zidit manolic

poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolă aproapelui meu

Cuvintele-mi ascund o dramă care,
Atât m-a mutilat, de-am adormit...
N-am vrut să-mi mai văd sufletul cum moare,
Din mult prea multă viaţă ce-a simţit.

M-ascultă numai noaptea cum mă scriu,
Iar luna îmi zâmbeşte ca o fecioară...
Ce mult am plâns, nici eu nu mai ştiu,
Şi nici n-aş vrea, căci aş fi amară.

Melodii din mine ies necontenit,
Şi mă sorb aievea şoaptele nebune...
Trăiesc şi energic, dar şi amorţit,
În bataia vieţii fără prinţi şi zâne.

Mileniul cântă vocea-mi care nu mai tace,
Şi nici măcar nu mă aud...
Încă mă vezi mică şi tare îţi mai place,
Dar, ochii mei vorbesc despre azur.

O lampă învechită stă de strajă,
Lumina ei îmi dă un vers de vis...
Mă regăsesc pe a iubirii plajă,
Unde te-ajung din urmă, din abis.

Acolo sunt unde mă vreau... cu tine.
Cuvintele ascund ce vreau să spun...
Şi tot cu ele mă exprim pe mine,
Dar n-ai să le ghiceşti nicicum.

Asta-i baladă fără vers şi fără rimă,
Scrisoarea marilor trăiri poeticeşti...
N-o să pricepi ce zic de nu ai stimă,
Pentru acei care te-nvaţă să trăieşti.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima oară când am fost la Teatrul Italienilor să vă aud lu­crările, eram destul de nereceptiv şi chiar, o mărturisesc, plin de prejudecăţi, dar am o scuză, m-am păcălit de-atâtea ori; am auzit atâta muzică de şarlatani anunţată prin atâtea repetiţii. Dum­neavoastră m-aţi învins imediat. Ceea ce am simţit este de nedescris şi dacă veţi binevoi să nu râdeţi, voi încerca să v-o împăr­tăşesc. Mai întâi, această muzică mi s-a părut cunoscută, iar mai târziu, reflectând, am înţeles de unde venea mirajul; mi se părea că acea muzică este a mea şi o recunoşteam aşa cum recunoaşte orice om lucrurile pe care e sortit să le iubească. Pentru oricine altul decât pentru un om de spirit, această frază ar fi de un ridicol uriaş, mai cu seamă scrisă de cineva care, ca mine, nu ştie muzica, şi a cărui educaţie se mărgineşte la a fi auzit (cu mare plăcere, e drept) câteva bucăţi frumoase de Weber şi de Beethoven. Apoi trăsătura care m-a izbit între toate a fost măreţia. Această muzică înfăţişează ceea ce e mare şi te duce către ceea ce e mare. Am regăsit pretutindeni în operele dumneavoastră so­lemnitatea marilor vuiete, marilor aspecte ale Naturii şi solem­nitatea marilor patimi ale omului. Te simţi îndată cucerit şi sub­jugat. Una din bucăţile cele mai stranii şi care mi-a dat o senzaţie muzicală nouă e cea destinată să zugrăvească un extaz religios. Efectul produs de Intrarea oaspeţilor (Tannhäuser) şi de Serbarea nupţială (Lohengrin) e imens.

Charles Baudelaire în Critică literară şi muzicală. Jurnale intime, scrisoare adresată lui Wagner (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru? Un vis imposibil pentru mine, Padre-amor. Căci m-am născut sub semnul Sfintei Tereza şi al marilor curtezane depravate. Ori una, ori alta. Misticismul pământului sau al cerului, dar mereu la extreme.

Anais Nin în Incest (7 iulie 1934)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntreb...

Mă-ntreb: dincolo de lume,
Veşnicia se împarte
În fuioare de lumină
Şi-apoi într-o altă noapte?!

Mă întreb: Cârmuitorul
Lumii-aceleia, de pace,
Pentru faptele umane
Săvârşite, de ce tace?!

Este hău între "pământuri",
Nefiinţă sau firesc?!
A. D. N.-ul existenţei,
Care cale a ales?!

Căror îngeri, în mătănii,
Să le cerem socoteală
Pentru greul şi durerea
Dintr-o viaţă pământeană?!

Şi mă-ntreb: o altă moarte
În clepsidră se ascunde?!
Cât ne sunt de-ndepărtate
Propriile noastre rude?

Transcendenţi în devenire,
Ne vom naşte-a doua oară?!
Cine-mi spune toate astea?
Timpu-acolo se măsoară?!

Cei de dincolo de cruce,
În deşertul fiinţei lor,
Mai cunosc deşertăciunea?
Vă întreb, Mai Marilor...

Om spera în vremi mai bune!
Poate-om crede-n alte vieţi...
În justiţie divină...
Voi, Mai Marilor, credeţi?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excluzându-mă, bineînţeles, pe mine, omagiu lui Noni (Ananie Gagniuc)

Revărsându-ţi, zilnic, harul,
După felul cum insişti,
Noni, tu eşti calendarul
Marilor epigramişti!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!