La gâtlejul lumii un lasou

confuzia îndreptăţea temeiul
ticăloşíí pe muche de cuţit
penumbrele pe istmul ascuţit
şi vânturile vălureau hameiul

cădea amurgul sec pe vreun cătun
cu tainele de veacuri dintr-un ou
la gâtlejul lumii un lasou
pe care-l mânuieşte un nebun

busole sar din acele rebele
în cerc de neguri asuda pădurea
pe care o trecea în bronz Paciurea
în lumina ultimelor stele;

afonii la pupitru, mari orchestre
împart medalii cu nevrednicie
ajunge stirpea stearpă la chindie
şi noi n-avem geamuri la ferestre

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dor nebun de evadare

Ascult pierdut pădurea mea de şoapte
Un bir nedrept în fiecare noapte
Scadenţa care pururi înfioară,
La cap de pod mă străjuie o fiară;

Mă bântuie nebun un dor de ducă
Şi-mi fâlfâie la geam ca o nălucă
Să fug din lume ca dintr-un tablou
Să fug de toţi. Şi să mă nasc din nou!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nopţii

Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci,
Scrâşneşte-n ţipete zăvorul porţii,
Vântul porneşte adierile reci.

Stele nu pot aprinde focul torţii,
Făpturi ciudate adună norii seci,
Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci.

Rămâi, iubito, e noapte, să nu pleci,
Să ne păzim lumina-n faţa sorţii,
Nu lăsăm pradă viaţa-n gheara morţii,
Să înfruntăm singurătatea în veci,
Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii!

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas în pădure într-o seară cu ninsoare

Cred că ştiu al cui este codrul acesta taciturn.
Totuşi, casa lui este pe deal, departe în cătun;
El n-o să mă poată vedea făcând popas aici,
Privind cum ninge-n pădurea lui de fag şi de gorun.

Căluţul meu nu-înţelege de ce-am oprit şi nici
De ce nu este nici o fermă-un jur cu geamuri mici,
De ce stăm între copacii mari şi lacul îngheţat
În seara cea mai neagră-a lumii, când din cer cad licurici.

Dă clinchet zurgălăilor din coamă îngrijorat,
Parcă-ar spune că-acesta nu-i loc de mas şi de-adăstat.
Şi nu se mai aude-alt sunet în afară de-alintul lin
Al fulgilor de nea purtaţi de vântul uşor, învelurat.

Pădurea, neagră şi frumoasă, mă cheamă în adâncul ei sublim;
Dar eu am promisiuni pe care trebuie să mi le ţin
Şi am multe mile de mers înainte de-a dormi somn lin,
Şi am multe mile de mers înainte de-a dormi somn lin.

poezie de Robert Frost, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizia este un cuţit ascuţit care face tăieturi curate şi drepte; indecizia este un cuţit bont care rupe şi sfâşie şi lasă muchii zdrenţuite.

citat din Gordon Graham
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Snoave târzii spuse-ntr-o noapte în cimitir

Marea întrebare a lumii: lumina!?
Sau a prins cineva vreun foton, să-l ţină legat între oglinzi?
Cu privirea încleştată şi-o dragoste deshidratată
pluteam în derivă,
într-un triunghi al bermudelor în scufundare.
Am rămas singurul nebun ce funcţionează perfect,
pe-o tablă de şah cu ferestre închise.
Priveam cu încredere,
spre privirea ce mi-o ofereai cu deznădejde.
Întunericul cădea, conturând umbre funerare,
strivind dorinţe, insatisfacţii,
o viaţă sublunară, cu nimic paranormal sau extrasenzorial.
Eram doar umbre, îmbrăţişând satârele nopţii.
În rest,
nimic afectat de întuneric,
ca şi când nimic nu s-ar întâmpla rău!
Natura însăşi este total indiferentă, la asta!
Indiferenţa!
Ea
este cea mai mare forţă, din univers!
Iubirea sau ura...
n-au nicio şansă, împotriva ei.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea este ca un cuţit: nu-l vatămă pe cel ce-o mânuieşte.

citat din Jose Hernandez
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea căprioarei din parcul de distracţii

Când văd un om
nu ezit. Îi înfig un craniu de cuţit
în limbă.
Veţi spune:
Criminalule
cum poţi să îi înfigi craniul în cuţit???
Atunci mă aplec
şi plec ascuţit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexii

Dintr-un reflex primordial,
Purtaţi de energii rebele
Aicea, în spaţiu sideral
Ne raportăm ades la stele

Nu avem puncte de reper
Şi care, le avem nu-s clare
Când toate stelele pe cer,
Sunt în continuă mişcare

Tot căutând pe bâjbâite
Alt trai şi vremurui bune
N-avem cuvinte potrivite
N-avem un pic de-nţelepciune

În multe cazuri visători
În alte zile şterşi, apatici
De atâtea ori nepăsători,
Dar din când în când simpatici

Câte odată-n în ritm vioi
La câte vrun eveniment
O bună parte dintre noi
Ne deşteaptăm, concominent

Se naşte atunci dorinta vie
De-a dezlega misterul:
Ce taine ne ascunde cerul
Şi cum se naşte o poezie.

poezie de David Boia (18 februarie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoiul

... cădea o ploaie dintr-un anotimp obscur
în altul mult mai fin şi mai rapace
şi stropii lini se transformau în ace
iar acele în sentiment de vină, dur
cădea o ploaie peste un deja-vu latent
cu stropi rostogolind în zare trepte
în scări cât lumea şi cât pururea de drepte
să le cobor şi să le urc concomitent
cădea o ploaie peste liniştea din noi
şi peste clipa largă ca un soare
atâta doar - se mai zbăteau să zboare
aripile din tine. De strigoi...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti prost dispus devii, brusc, "obiectiv". Vezi lucrurile şi oamenii în lumina lor "adevărată", adică insuficientă: vezi penumbrele lumii, stârnit de propria ta penumbră.

Andrei Pleşu în Jurnalul de la Tescani
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelei celei mai apropiate abia ajunge până la noi în aproape patru ani, deşi lumina face pe fiecare secundă câte 300000 de km şi sunt stele de la cari ne vine lumina în sute şi mii de ani. Aşa se explică pentru ce, în câteva mii de ani, stelele au aproape aceleaşi poziţiuni unele faţă de altele, pe când în realitate ele fug în spaţiu cu iuţeli ce variază între 10 şi 100 de km pe secundă, ba unele stele au iuţeli şi mai mari.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roxanne Ritchi (cercetează ascunzătoarea lui Megamind): Există vreun site al răutăţilor, de unde îţi procuri bobine pentru fulgere şi busole sclipitoare?
Minion: De fapt, majoritatea sunt dintr-un magazin de desfacere din...
Megamind: Nu îi răspunde la întrebare!
Minion (şopteşte): România.

replici din filmul artistic Megamind
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină -
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un final... categoric

Şapte zile la comun
Patru proaste, trei nu spun
Nu c-aş fi un om nebun
Dar nu ştiu să le adun...

Zbor încet dintr-un alun
Fac baloane de săpun
Parcă sunt pui de lăstun
Cad în zbor într-un cătun...

De-aş zbura din vârf de prun
Ori dintr-un bătrân gorun
Poate-aş fi carne de tun
Aşa însă... mă supun...

Aripi am, deci sunt imun
La căzut, nu mă răpun
Credeţi voi, dar sunt prea bun
Am trei vieţii şi-un trai străbun...

Mă transform rapid într-un
Zombi cu suflet nebun
Iar aşa cum presupun...
Gata, hai la UPU sun!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze îngălbenite dintr-un gând văratic

precum obosite lacrimi dintr-un ochi fluture
plutesc pe tristeţi suflate de un vânt întunecat
pe o plajă unde încă învăţ să împart nisipul
cu o scoică standard
doar un pic ruptă din ordinea spiralei
valului cerului pletelor trupului inimii
în lumina lunii o poveste se întinde cărare
între două lumi imposibile şi o utopie verificată
descânt macilor de verde ghemuit a moarte
pe când lumea are cel puţin un nebun
care a crezut în ea

iar eu scriu cuvinte contorsionate
dintr-un tărâm din ce în ce mai pustiu
sunt condamnat să măsor infinitul cu şchiopa
dar o fac cu toată convingerea
ca şi cum din slova aceasta
s-a putea naşte fericirea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţă şi-n chindie

De dimineaţă... şi-n chindie,
Râmnesc la sânii tăi, Mărie!
Năucitori, flamânzi de dor,
Flăcări stârnind ca un fior
Ascuns în bluza dantelată,
Sub pârga sfârcului de fată

De dimineaţă... şi-n chindie,
La sânii tăi gândesc... Mărie!
Nebun... cu palmele arzând,
I-aş lua în gură... până când
Oftând uşor... m-ai înşfăca
Şi m-ai iubi şi m-ai mânca.

De dimineaţă... şi-n chindie,
Vreau sânii tăi rotunzi, Mărie!
Plini de nectar... tulburători,
Ai unui trup plin de comori,
Topind peceţi de buze moi
Ce-mpart destinele la doi.

De dimineaţă... strig... Mărie!
Iubeşte-mă!... pân-la chindie
Şi fă-mi plăcerile la rând,
Adânc în suflet, de-ţi pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine încet amurgul

Vine încet amurgul ca o ceaţă deasă
Şi un văl tot mai rece peste ani îţi lasă
Tainele tăcerii spun ciudate şoapte:
Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?
Unde dormi la noapte?
Vine încet plecarea ca o judecată
Un vârtej la capăt are calea lată
Dacă de la ceruri au să te alunge,
Unde te vei duce, unde vei ajunge?
Unde vei ajunge?

Vine încet sfârşitul ca o despărţire
Ori spre întuneric, ori spre strălucire
Vine viaţa care veşnic nu va trece
Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?
Unde-o vei petrece?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine îşi pierde toată viaţa numai cu grijile ei mărunte, ajunge să nu mai vadă pădurea din cauza copacilor.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă-amintiţi, prieteni, cu ce chindie
Serbat-am a doua căsătorie,
Când alungând din pat Cauza stearpă
Am luat Roza de Siraz Soţie!?

rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi

Se-aprinde spre neguri, amurgul,
Rebele scântei mă stârnesc,
Un cer enigmatic, e burgul
Şi totuşi... şi totuşi... iubesc.

Deschideri piezişe, m-aşteaptă,
Încinse de patimi şi dor,
Tăcerea -i oricum... înţeleaptă
Şi oglinda... nebunul izvor.

Nocturnul vacarm desenează,
Lumini colorate pe alei,
Iar paşii nebuni, decontează,
Misterul din frunza de tei.

Fântânile- s parcă... sfinţite
De timpul, mereu, Demiurg,
Când visele... abia încolţite
Îndeamnă în sânge să-ţi curg.

Privirea-i o mare de stele,
În suflete focu -i nestins,
Păcatele -mi par tot mai grele,
Iar gândul pervers... ne-a atins.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!