De dimineață și-n chindie
De dimineață... și-n chindie,
Râmnesc la sânii tăi, Mărie!
Năucitori, flamânzi de dor,
Flăcări stârnind ca un fior
Ascuns în bluza dantelată,
Sub pârga sfârcului de fată
De dimineață... și-n chindie,
La sânii tăi gândesc... Mărie!
Nebun... cu palmele arzând,
I-aș lua în gură... până când
Oftând ușor... m-ai înșfăca
Și m-ai iubi și m-ai mânca.
De dimineață... și-n chindie,
Vreau sânii tăi rotunzi, Mărie!
Plini de nectar... tulburători,
Ai unui trup plin de comori,
Topind peceți de buze moi
Ce-mpart destinele la doi.
De dimineață... strig... Mărie!
Iubește-mă!... pân-la chindie
Și fă-mi plăcerile la rând,
Adânc în suflet, de-ți pătrund.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.