Versuri arămii
Versuri arămii
pentru timpuri mai târzii...
Clipește toamna peste vii,
Pierzându-și genele-arămii,
Peste frunzele târzii,
De pe dealuri și câmpii.
Sărutând fructe brumate,
În panere săturate
Și ogoarele arate,
De vânt rece măturate.
Sfidând tot cu eleganța
Crizantemelor în floare,
Cu a muzelor vioare
Împlinesc sublim romanța.
Iar după atâtea fapte,
Nici iubirea nu-i departe,
Ea sărută la altare,
Mirii, jumătăți de floare.
Numai ea prinde-n cărare,
Spiritul viu în culoare.
Și să-mi fie cu iertare,
Iubirea e lucru mare.
Pictând versul fericirii,
Visul toamnelor târzii,
Cânt în versuri arămii,
Înțeleptele-armonii.
poezie de Valeria Mahok (31 august 2010)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Simfonia Primăverii
Peste dealuri și câmpii
Muguri, oameni și copii,
Haos de concerte vii,
Au ieșit din amorțeală...
Toată lumea insectară
Sub cerul de primăvară
Este afară, este afară.
Soarele cu gura largă
Râzând dantura și-arată
Și trimite pe pământ
Valuri de căldură vie,
Peste tot și peste toate,
Numai bine să ne fie.
Florile de primăvară
Cu bobocii sunt o fală
Și împrăștie parfumuri
Prin livezi, câmpii și drumuri,
Numai să le admirăm
Frumusețea naturală.
În piața cerului agitația e mare,
Plin de păsări călătoare
Se perindă în căutare de perechi,
Fiindcă iubirea e în floare,
Dragobetele-în cărare
Face din tot sărbătoare,
Cât este ziua de mare.
Și așa sub mândrul soare,
Râd toate în lumea-n care
Optimismul e în floare,
Molipsind pe fiecare,
Copii, tineri și bătrâni,
Simfonia Primăverii
Ne întâmpină pe rând,
Să o salutăm și-n gând.
poezie de Valeria Mahok (23 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe sub bolțile arămii,
Ale toamnei jucării,
Ne plimbăm ca doi copii,
Răsfățați în plină zi,
Armonie și culoare
Ca în zi de sărbătoare,
Nimic nu-i din întâmplare,
Când iubirea cântă ode,
În a inimii parcare.
Valeria Mahok (26 octombrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tine
vezi drumul tău azi îl apuc
dar peste mine stă un nuc
Și-asează moartea peste vii
În timpuri vechi, timpuri târzii
Peste pământ, peste copii
Și-aș vrea cu mine tu să fii
Dar tu nu vii.
În viață n-am avut femei
Nici foc în suflet... nici scântei
Mi-a fost iubirea în zadar
Atunci când eu ți-am dat-o-n dar
Ai spart-o ca pe un pahar
Păreri de rău nu ai măcar
Of, ce amar!
În viață n-am avut noroc
Dar te-am iubit cu mare foc
nu am știut să te pătrund
am preferat să mă ascund
mi-e mintea lac fără de fund
Și mai adânc eu mă afund
și repătrund
în tine.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 18 comentarii până acum.În vânt funigei-
pe cerul toamnei târzii
soare generos.
*
În toamna rece-
sub cerul dimineții
frunze brumate.
*
Pe ram de alun-
pregătită pentru salt
o veveriță.
haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă octombrie...
o ploaie rece se cerne
peste îmbătrânite frunze
din zborul efemer
vântul le așterne
covor multicolor
dumnezeiesc
eu rătăcesc pe cărări arămii
cu pasul usor
frunzele-abia să le-ating
să nu le strivesc
plouă octombrie în ore târzii
și timpul simt cum mă cerne
anoste clipe
printre degete parcă
mi se preling...
poezie de George Ioniță
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptări târzii
Eu te aștept să uit în toamnă
Toate așteptările târzii,
să-mi înflorești cu dor ce se declamă,
precum o carte -n vers și frenezii.
Eu te aștept să mă dezlegi de vise,
și de negarea bolților senine,
să ne călătorim pe ceruri stinse,
când toamna ne încearcă prin lumini păgâne.
Eu te aștept să-mi dai dumnezeire,
și flacără să-mi dai și adevăr,
de-a pururi stinsă, arză-ne iubirea,
cum se deschid petalele de crini în cer.
Eu te aștept, ca să-mi creezi unirea,
unirea dintre mine și ceva pierdut-
nu poate fi târzie amintirea
nici când s-a spus, că toate- au fost demult...
Lilia Manole
poezie de Lilia Manole din Confluențe literare (8 septembrie 2018)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna iubirii
În ochii tăi
Iubirea mea are reflexe arămii
Iubirea mea este tomnatică
Se va desprinde oare
Ca o frunză
Pentru a cădea
În umbra trunchiului
Asteptând amortirea rece?
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă amurgul peste sat
Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea mea e profundă, cuprinzătoare și înaltă cât sufletul meu... Iubirea e un lucru mare, un mare bine; ea singură face din greu ușor și trece lin peste toate asperitățile. Căci ea duce o povoară fără să fie împovărătoare și îndulcește tot amarul. Iubirea se cere prețuită, nu ascunsă. Iubirea vrea să fie liberă, departe de dorințele lumești, astfel că spiritul să nu-i fie umbrit, norocul s-o însoțească și nenorocul să n-o atingă. Nimic nu e mai dulce ca iubirea.
citat din Thomas a Kempis
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvență Haiku
Ploile toamnei-
Peste umbrele iar
fluturi arămii.
haiku de Valeria Mahok (1 octombrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul toamnei
natura se pregătește de o lungă odihnă
toamna se scutură de resturi de mirări
melancolia galbenă se extinde în tihnă
între văi și dealuri între munți și mări.
se-nsămânțează câmpuri cu gânduri ca grâul
ploaia hărnicește cu veselie mare
romanța apelor de munte trece cu râul
prin sufletele ce așteaptă o sfântă chemare.
sentimente arămii freamătă de final
aproape toate în curând vor cădea jos
e lung și voluptos fiorul carnal
prin mine parcă trece vântul vânjos.
știu că și toamna e sezon fenomenal
cred că nici un anotimp nu este mai prejos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când Primăvara se îmbracă în floare,
Explozii de culoare găsești la fiecare pas,
Natura este o vie sărbătoare,
Iar fericirea se exprimă în versuri mii cu glas.
catren de Valeria Mahok (18 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Do(a)r nins
În această iarnă trebuie să ningă
Pe lumea cealaltă, prima dată, știu,
Ca și mamei mele să i se mai stingă,
Sub albul zăpezii, dragostea de fiu.
Și dorul de mine, proaspăt semănat,
Negru ca ogorul toamnelor târzii,
Peste care încă numai a plouat,
Peste care, iarnă, te aștept să vii.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (6 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptări târzii
Te-aștept în gara unde ieri,
Printre bagaje, trenuri goale,
Tu ai plecat spre nicăieri,
Eu rătăcind prin lumi duale.
Am scris pe suflet cu uitare
Zi după zi, rând peste rând,
De stau ticsite acum sertare,
Nu te găsesc măcar în gând.
De ce te-aștept? Să-ți spun atât:
De te-am iubit, azi a murit,
Ai fost de îndoieli înfrânt!
Ce vreau să-mi spui? Că ai greșit!
Deși nu cred c-ai să mai vii,
Să-ți recunoști atâtea vini,
Când mai sosesc trenuri târzii
Mai sper să fii, printre străini!
poezie de Angelina Nădejde (2 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru lumină
când vine dimineața și zori îmi bat în pleoape
mă trezesc din visul ce m-a plimbat prin lume
am ajuns la stele de-acum le simt aproape
ca pe niște surori, le-am alintat pe nume.
mă-ndrăostesc de viață în fiecare zi
raze nu mă lasă pribeagă și stingheră
salut lumea cu versuri din orele târzii
nu am trăit zadarnic în minunata eră.
am dezvoltat iubirea îmi curge prin cord
ca un izvor de munte cu murmurul duios
n-am lăsat-o să moară tot timpul îi acord
slăvesc lumea cuvântului tărâm melodios.
iubesc cu frenezie până la polul nord
în suflet aurore se-nchină la Cristos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ta
Iubirea ta de-a pururi schimbătoare
Împrăștie pe vânt otrava-i fină,
Că nu-i albină numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singură albină...
epigramă de Otilia Cazimir din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "A-nflorit o papadie. Lecturi scolare" de Otilia Cazimir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Versuri de toamnă
Trece vântul cel hoinar,
Sărutând timpu-n zadar,
Că Toamna cea arămie
Tot în valsuri o să învie...
Și pe deal și pe câmpie
Și la om sub pălărie.
poezie de Valeria Mahok (1 octombrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce nostalgii aduce toamna
Nu simți câtă nevoie am... și ce nevoie am de gura-ți,
Câtă dorință de extaz și cât de mult doresc să-mi fii?
Mă înfioară depărtarea și peste frunze nu e umbra-ți,
Să-mi amintească miezul zilei în miezul nopților târzii.
*
Nu simți câtă nevoie am... și ce nevoie am de mâna-ți,
Să-i simt tandrețea de mătase ș-atingerea de catifea?
Mă înfioară depărtarea, când ziua-mi este fără ziua-ți,
Ce surdă este noaptea asta, oricât i-aș cere să te dea...
*
Nu simți câtă nevoie am... și ce nevoie am de totu-ți,
Ce fac cu toamna-mi fără tine... fără făptura adorată?
Mă înfioară depărtarea, ce doare pasul fără mersu-ți,
Ce noapte fără de culoare, ce dor îmi e de tine toată!
*
Câtă dorință de extaz și cât de mult aș vrea să-mi fii,
Ce nostalgii aduce toamna... în miezul nopților târzii!
poezie de Ion Apostu (1 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva prin șoapte
Undeva departe s-a născut iubirea
Într-o revărsare fără de egal,
Undeva anume simt cum fericirea
Se înalță-n mine precum deal cu deal,
Poate chiar în gara unde-a nins în noapte
Sau în vârf de munte la izvor de timp,
Cărarea tresare la a noastre șoapte
Când seara se lasă peste-un vechi Olimp,
Tremură pădurea când pășesc timid
Printre frunze moarte către luminiș,
Într-un cânt de păsări drumuri noi deschid
Și zidesc cetate peste lăstăriș,
Am găsit izvorul care ne-a robit
Ciutele s-adapă la ceasuri târzii,
Timpul prins în scoarță nu se dă scobit
Și revarsă clipe peste vechi câmpii,
Undeva iubirea și-a făcut sălaș
Leac să fie urii care ne-a cuprins,
Pentru o vecie m-a făcut părtaș
Să-nfloresc câmpia unde-acum a nins.
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
filozofie -
din travaliul vieții
cugete târzii
haiku de Valeria Mahok (29 ianuarie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!