Miezul toamnei
natura se pregătește de o lungă odihnă
toamna se scutură de resturi de mirări
melancolia galbenă se extinde în tihnă
între văi și dealuri între munți și mări.
se-nsămânțează câmpuri cu gânduri ca grâul
ploaia hărnicește cu veselie mare
romanța apelor de munte trece cu râul
prin sufletele ce așteaptă o sfântă chemare.
sentimente arămii freamătă de final
aproape toate în curând vor cădea jos
e lung și voluptos fiorul carnal
prin mine parcă trece vântul vânjos.
știu că și toamna e sezon fenomenal
cred că nici un anotimp nu este mai prejos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre munți
- poezii despre vânt
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre senzualitate
- poezii despre râuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.