Tauri şi coride

verile toride
tauri şi coride
ferestre diforme
picadori în uniforme
îmbulzeală şi te strânge
lumea vrea să vadă sânge

Dai cu banul, ai ales
Viva, viva Cordobez!
Un salut ca la paradă
Lucea sângele pe spadă
Plecăciune fandosită
Lumea urlă fericită
Nimeni nu mai are stres
Holaa, holaa Cordobez!

Dându-şi sângele afară
Taurul trăgea să moară
El cu coarnele pilite
Sta departe de ispite
N-a luat pe nimeni în coarne
Să-l împungă, să-l răstoarne
I-ar da lacrimi dar nu plânge
Fierul roşu-i intră-n sânge;

Soare-nţepenit pe turlă
Oamenii-n picioare urlă
Dar el nu mai înţelege
Că ei au o altă lege;
În ochii lui de taur pur
Moare cerul de azur!

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două odronanţe la sânge

Am primăvară-n sânge,
Şi-n gând am primăvară,
Încât nu mă pot plânge
Că merg mai rar pe-afară.

Femeia mea frumoasă,
O lege ne permite
Să stăm închişi în casă...
În case diferite.

O lege ne obligă
Să dăm din piept afară
Tot sângele ce strigă
Din noi: E primăvară!

poezie de Marius Robu (27 aprilie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mpungă

Turma îşi alungă
Tot ce nu pot să împungă...
În coarnele văzute
Ce urlă să se împlânte.

Să rămână nevăzute!
Fiindcă-şi lasă urme
Aerului ce-o să-l scurme...
Cu vocile şuierate

De dorinţe ascuţite
Ce sclipesc luminii!
Fără măştile patimii
Plămădite din celelate...

Trupuri ce-şi acceptă
Înfiptă tristeţea inertă...
Ce se mişcă răscolită
Când coarne se irită

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sânge

Sângele: un cal gonind nebuneşte, pe care proprietarul n-ar vrea să-l vadă niciodată ajungând la finiş.

definiţie aforistică de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.

Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?

Care bun arhanghel,
asurzitor şi invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?

Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-ş sfarme, să-l darme...

Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi...

poezie clasică de Eugene Ionesco din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Ferestrele gem zguduite
De vânt – e un viscol afară!
Cum urlă, cum şuieră-n hornuri –
Ce singur mă simt astă-seară...

Sunt singur – şi-mi vine în minte
Un biet îngeraş mititel,
Biet înger cu-aripile frânte –
Şi nimeni nu ştie de el.

Îşi suflă în pumni, rătăcind
Pe străzile necunoscute –
Nu-i nimeni să-i poarte de grijă,
Să-l mângâie, nici să-l sărute!...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au căzut în genunchi

şi cei care-şi pierdeau greu cumpătul
de pe pereţi se scurgea sânge
focul înconjurase clădirea
nimeni nu înţelege nimic
căldura devenise insuportabilă
vântul purta mii de scântei
oriunde priveau cei din biserică
vedeau numai sângele cum picura
din ce în ce mai tare
stropii au început să cadă
pe lumânările aprinse în sfeşnicele
de aramă sau plumb
din faţa altarului sau pe cele din stânga
sau dreapta altarului
pereţii erau prinşi de hemoragie
sângele a picurat peste icoane
iar sfinţii păreau vampiri
afară a început o ploaie violentă
sirenele pompierilor se auzeau clar
printre două trăsnete
toată lumea era prăbuşită-n genunchi
nici intrarea pompierilor nu i-a mişcat
toţi erau conştienţi că le-a sunat ceasul
sângele mirosea a diluant
dar nimeni nu s-a gândit la asta
focul a fost stins în exterior
fumul intrase în biserică
şi sufoca enoriaşul îngenuncheat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

porumbelul alb -
marea de sânge urlă
ivind o turlă

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea urlă în hăţuri de sânge

Pentru carnea de om sfârtecată
Asfaltul şi macadamul latră,
Durerea urlă în hăţuri de sânge,
Lacrimi îngheaţă, ochiul se stinge.

Aripa morţii atârnă-n neştire
În firave statui albind de uimire,
Europa cu bunătatea-i măreaţă
Primeşte reculul cuvântului viaţă.

Aleargă pe-ascuns hainul, atacă
Prin propria-i făptură şi pleacă
Fără iertare, fără omenie, oricând
Cu sufletul negru în cuib de pământ.

Europa cu bunătatea-i măreaţă
Primeşte reculul cuvântului viaţă,
Durerea urlă în hăţuri de sânge,
Pacea renaşte, pacea învinge!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri de toamnă

Cerul varsă lacrimi cenuşii,
Pământul pare-a fi de sânge;
Totu-n jur pare pustiu...
Totul plânge.

În fagi le sângerează toamna
Şi-n van vrea cerul să îi spele.
Mult prea adâncă-i rana...
Totul geme.

Toamnă-i. O toamnă-nsângerată;
Din copaci cad lacrimi de sânge.
Lumea-i îndurerată...
Totul plânge.

Pe case, gemete de toamnă;
Prin păduri, mii de vizuine;
Peste tot o rană...
Totul geme.

poezie de Cezar C. Viziniuck din Agata literară (2 octombrie 2013)
Adăugat de Georgeta Vişovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea ta

Oameni mor în ochii mei,
nu contează ce sunt ei,
şi nimeni nu plânge
e bucuria ce strânge
în tine toţi sfinţii.
Şi-n gândurile minţii
lumina-ţi îmi curge pe faţă.
.........................................
Ce bine-i să fi lângă ea
acum şi în altă viaţă
într-o lume doar a ta.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rază de mir

Lupoaico sângele urlă
Precum clopotele în turlă
Chemând săruturile de mir
Printre a demonilor turnir

Ce se înfruntă-n lună plină
In haitele ce nu alină
Doar fugăresc o inimă
După raza de glas, sublimă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul dacic şi Stăpânul lumii

Piatra sfântă stă în gură cu istoria,
Lupul dacic urlă pe Columna romană,
Lumea se adună printre flori
Şi sângele la rădăcini îl toarnă.

Fiecare pâine are eroul ei,
Inima pulsează izvoare de lumină,
În biblie s-azvârle cu scântei
Şi istoria devine mai senină.

Iarăşi urlă lupul pe columnă,
Timpul s-a zvântat în trupul său,
Din Ceahlău aude o chemare,
Îl cheamă-n nemurire Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din iubire de viata

Asculţi cum sunetul citeşte întâmplarea-ntre rânduri?
Asculţi cum pulsul gâlgâie hemoragie internă?
În mine explodează sângele cu prea puternic sunet de moarte,
În mine pulsul se zbate a muri
Cu ochi, cu mâini, cu jderi umbriţi păgân de zid!

Asculţi?
Sunt eu la celălalt colţ de vară, sunt eu…
Sunt eu
Clipind lichori de moarte naturală
Din funingine de phoenix!

Eu sunt vrăjitoarea ce bate
Până degetele-mi lasă urme de sânge
În rana cea mai vindecată!

Asculţi cum sângele gâlgâie a hemoragie internă
În palma cu care te mângâi pe fiecare coastă
Fără să te pot resuscita?

Atunci doar lumea nu ştie să moară!

Las` că te prind eu, moarte neastâmpărată!
Te prind şi nu te mai las să-mi scapi şi-a doua oară!
Te prind în crize de epilepsie,
În lacrimi, în idei uitate,
În orice crezi tu că poţi scăpa!
Dar eu te prind şi-nvăţ lumea să moară!

poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele plânge

S-a dat deşteptarea
e Învierea de la miezul sortii
pâine si sânge pe caldarâm
eroii-si cer dreptate-n fata morţii

stam de peste dous'cinci de ani ca prostii
escu rânjeşte morbid
nu renunţam, suntem încă in fata portii
aliniati in fata plutonului de... partid

aproape se-aude gongul judecaţii
catusele zăngăne a lacrimi
in sange cresc maci pe eşafodul dreptăţii
mormintele urla, pământul se rupe de patimi

se-aude in fundalul memoriei "Jos escu"
prin ceata vad bate si răngi înmuiate in sânge
copii ce-au luptat sa scape de celălalt escu
mor răpuşi de monştri din grota, Romania plânge

judecata-i aproape, memoria plânge cu sânge
printre morminte dreptatea îşi face drum înainte
călăi nu scapă, poporul in strada se strânge
– da, Doamne răspuns la a mea rugăminte!

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Versuri prozaice (25 octombrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea jertfei

Pe crucea răstignitului Iisus
cu lacrimi şi cu sânge şi cu apă
de două mii de ani ni se adapă
credinţa-n mântuirea cea de sus.

Pe crucea Lui din lemn a stat să moară
batjocorit de-ai lui, de-o-ntreagă lume
răbdând până la capăt, printre glume,
batjocorit şi azi, a câta oară?

Cât vei mai sta departe de pământul
cu oropsiţi, bolnavi, fără speranţă,
cu o Sodomă şi-o Gomoră tari în clanţă
cei ce Te ştiu, ştiu şi deznodământul!

Aşteptătorii Tăi grăbesc venirea
pe norii aurii, Tu plin de slavă,
pământul să-l salvezi, cu foc, cu lavă,
iar fraţii Tăi să-şi vadă mântuirea.

Iisus Hristos, o, Domn plin de răbdare,
ştiu şi potrivnicii că n-au vreo şansă
turbarea ce le creşte, ca-ntr-o transă,
fatală le va fi şi-a lor trădare.

Apoi, când pacea Ta va umple lumea
cea nouă, fără lacrimi ori durere
să Te cunoască le va fi plăcere
şi să Te vadă le va fi cununa!

poezie de Petre Conceatu (4 aprilie 2010)
Adăugat de Petre Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toreadorul a luat taurul de coarne şi a luat taurul de coarne.

aforism de Mihail Mataringa (12 aprilie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele apă nu se face. Până când unora le intră banul în sânge.

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Răsad de lumină lăuntrică
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge

În satul unde sângele stă să curgă
pe drumuri, pe uliţe, prin mahalale
dinspre dealuri, spre pajişte, la vale,
prin râpe abrupte şi prin pâraie.

În satul unde sângele se agită în izvoarele
cu apă neîncepută, săpate în stâncă
sub stejarii-străjeri juruiţi de un rege
sătenilor storşi de sudoare pe deal.

Ascultă acum cum se vaietă zarea
cu sânge de îngeri îmbibată:
astupă mormântul cu grâul din an,
să nu iasă sângele la suprafaţă.

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoloşul şi Pietricica

"Iubirea nu pe sine vrea să se dezmierde,
Nu pentru sine-s angoasele care-n inimă-i tot cad,
Ea pentru altcineva cântă de frunza verde
Şi-nalţă-un Paradis, aţâţând focul disperării-n Iad."

Astfel fredona micuţul Cocoloş de Lut
Călcat zilnic de toate vitele-n picioare;
Dar din pârâiaş o Pietricică a ţinut
Să-i ciripească stihurile următoare:

"Iubirea doar pe sine vrea să se dezmierde,
Să-l lege în lanţ pe altul e marea ei plăcere,
E fericită să-l vadă cum libertatea-şi pierde –
Şi-nalţă-un Iad ca să provoace-n Paradis durere."

poezie clasică de William Blake, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încununare

ochii lumii în lacrimi
slobozite să nu le vadă nimeni
vor străjui încununarea cu spini

se pregătesc să bată aleanul clopote dăruitoare de ceară
la lumina unei lămpi curăţată de îngeri
şi durerea e mişcată

alb primul miel născut e pregătit să se jertfească
în oasele fragede cuţitul împlântat se frânge
negustorii îşi văd mai departe de treabă
treptele templului au fost năclăite o dată
cu sângele ce le conţine pe toate

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!