Au căzut în genunchi
și cei care-și pierdeau greu cumpătul
de pe pereți se scurgea sânge
focul înconjurase clădirea
nimeni nu înțelege nimic
căldura devenise insuportabilă
vântul purta mii de scântei
oriunde priveau cei din biserică
vedeau numai sângele cum picura
din ce în ce mai tare
stropii au început să cadă
pe lumânările aprinse în sfeșnicele
de aramă sau plumb
din fața altarului sau pe cele din stânga
sau dreapta altarului
pereții erau prinși de hemoragie
sângele a picurat peste icoane
iar sfinții păreau vampiri
afară a început o ploaie violentă
sirenele pompierilor se auzeau clar
printre două trăsnete
toată lumea era prăbușită-n genunchi
nici intrarea pompierilor nu i-a mișcat
toți erau conștienți că le-a sunat ceasul
sângele mirosea a diluant
dar nimeni nu s-a gândit la asta
focul a fost stins în exterior
fumul intrase în biserică
și sufoca enoriașul îngenuncheat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.