Din iubire de viata

Asculţi cum sunetul citeşte întâmplarea-ntre rânduri?
Asculţi cum pulsul gâlgâie hemoragie internă?
În mine explodează sângele cu prea puternic sunet de moarte,
În mine pulsul se zbate a muri
Cu ochi, cu mâini, cu jderi umbriţi păgân de zid!

Asculţi?
Sunt eu la celălalt colţ de vară, sunt eu…
Sunt eu
Clipind lichori de moarte naturală
Din funingine de phoenix!

Eu sunt vrăjitoarea ce bate
Până degetele-mi lasă urme de sânge
În rana cea mai vindecată!

Asculţi cum sângele gâlgâie a hemoragie internă
În palma cu care te mângâi pe fiecare coastă
Fără să te pot resuscita?

Atunci doar lumea nu ştie să moară!

Las` că te prind eu, moarte neastâmpărată!
Te prind şi nu te mai las să-mi scapi şi-a doua oară!
Te prind în crize de epilepsie,
În lacrimi, în idei uitate,
În orice crezi tu că poţi scăpa!
Dar eu te prind şi-nvăţ lumea să moară!

poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai dificilă artă este aceasta:
să creezi (trasezi) un cerc mare, mare
să te aşezi pe margine
şi să-l pui pe celălalt în centru.
Să-i faci loc şi să-i dai spaţiu.
Şi să asculţi, să asculţi tot ceea ce spune,
şi să-l asculţi chiar şi atunci când tace...

citat din Fabrizio Caramagna
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două căi sigure spre dezastru: să asculţi de toată lumea şi să nu asculţi de nimeni.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două căi sigure spre dezastru:
să asculţi de toată lumea şi să nu asculţi de nimeni.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vezi Dumnezeu

Puternic şi sfânt
Pe veci legământ
Cu Tine-am făcut
Doar cu Tine
Te chem Dumnezeu
Şi sufletul meu
Cu lacrimi de lut
Strigă-n mine
Spre Tine.
Eşti inima mea
Eşti viaţa din ea
Eşti tot ce-mi doresc
Pentru mine
Şi sufletul meu
Ţi-l dau Dumnezeu
Şi nu mai trăiesc
Fără Tine
Ştii bine.

Cu pleoape de dor
Mă mângâi uşor
Privirea Ţi-o-ndrepţi
Către mine
La margini de rai
Cu dragoste stai
Mă chemi şi m-aştepţi
Lângă Tine
Pe mine.

Asculţi, Dumnezeu
Auzi, Dumnezeu
Mă vezi, Dumnezeu
Mă crezi Dumnezeu
Mă ştii Dumnezeu
Mă chemi, Dumnezeu
Sosesc, Dumnezeu
Eşti Tu şi sunt eu...

poezie de Adriana Cristea (30 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da!!! Şi mie Dumnezeu mi-a spus la fel! Aşa că cum îl prindem pe Hristos să îl crucificăm a doua oară sau să îi luăm beregata – "sângele". Aşadar, eşti sigur că "Dumnezeu te-a luminat"? Sau frica minţii de Dumnezeu Te-a furat în primitivismul religios? "Sângele lui Hristos, hai?" Creştinii de acest gen sunt primii care îi vor lua sângele lui Hristos crucificându-l a doua oară, pentru că EL E Viaţă, E Viu, iar voi căraţi în cap doar frici şi cuvinte primitive moarte.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu sunt acel marinar

dacă
şi numai dacă
ar fi să îmi închipui
niciodată nu am să pot să te prind
nu am navigat pe corăbii nu sunt acel pirat
fără un ochi
şi nu târâi după mine vreun picior de lemn

în sfârşit, asta e o altă chestie
problema e că
nu este de ajuns să pui totul în ordine
aşa cum nu este de ajuns să alergi câteva ore bune
în speranţa că te vei regăsi

mă trezesc dimineaţa
şi îmi dau seama că este destul de târziu
soarele răsare la fix patru treizeci
da. acum este timpul, nu mâine

din vamă până în neptun
sunt peste douăzeci de km de plajă
cu toate astea doar un pumn de nisip m-ar putea face fericit
zorba ar şti ce să spună
pentru mine
însă
şi doar pentru mine
o clipă de linişte mi-ar fi de ajuns

nu vreau kilometri de asfalt
nu vreau poveşti de adormit copii
un pescar îmi poate spune oricâte, şi cu câte furtuni
şi cu câţi peşti neverosimil de mari

şi dacă mă prinde noaptea dormind pe nisip şi dacă este să mă redefinesc
tot nu ar fi
pentru că una este să mângâi cu palmele răsăritul
şi alta să asculţi o poveste despre pescari
despre luptele nebune cu valurile
şi nici atunci nu ai cum
dar acum e trei dimineaţa
marea îmi pupă picioarele, şi eu strâng în pumni apă sărată
şi parcă tocmai de acolo ţâşneşte viaţa
un ghem roşiatic de suliţi ce se înfig într-un cer
pe care noi încă nu-l ştim

poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te pictez

în ulei ai ieşit cel mai bine
împrăştii miros de flori de tei
mirosul de havană vine de la mine
am făcut din tine o zeiţă
cu trupul brun şi suplu
ochii sunt elixirul ne
mărginirii
buzele o vrajă ce te-nnebunesc
sunt un faust cu penel măiastru
cucerit de poftele care pornesc din tine
mă rog demonului să-mi trimită
flăcări mai do
moale e pielea când te mângâi cu sărut
zorii mă prind în contemplare
sunt un pictor care şi-a păstrat ochii de copil

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine să asculţi de părinţi decât să asculţi pe la uşi.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de moarte

Cât de greu îmi e să-mi car, anii adunaţi în spate
Până-n ultimul hotar, până unde scap de toate
Simt piciorele uscate, sângele îl simt uscat
Curge sec, napoi, nainte, greu la vale, la urcat

Ceasul trage limbile, orele alergătoare
Cum se scurg secundele, cum sunt ele sfidătoare
Îmi sunt scurte zilele, nopţile-s lungite tare
Nu-mi sunt albe zările, prea puţin mai îmi e soare

Sacul meu e tot mai greu, câte toamne car în spate
Câte ierni şi câte veri, câte primăveri uitate
Urc cu ele către cer, pe o scară nevăzută
Mă dor zilele de ieri, mă dor tâmplele şi-mi urlă

De când sunt pe-această lume, zi de zi şi ceas de ceas
M-am îmbolnăvit de moarte, mă îndrept spre ea la pas
Unde duce drumul ăsta, eu nu ştiu, doar bănuiesc
Bănuiala e în mine şi nu vreau s-o răvăşesc

M-am îmbolnăvit de moarte, nu m-am vindecat de ea
Chiar din prima zi de viaţă, boala asta îmi e grea

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcana ochilor din carti

Din cărţi am învăţat că ochii
Sunt scumpul dar de a vedea
Cum lucrurile stau să cadă
Sub cerul trist de catifea.

Cuvântul îi făcea să pară
Lipsiţi de farmec şi naivi
Şi duri când poate o să moară
Striviţi de lumea asta rea.

Dar cartea m-a-nvăţat de toate
Şi nu m-a învăţat nimic,
Căci i-am văzut şi mi se pare
Că sunt cum nu îi poţi vedea.

De-atunci las cărţile pe rafturi
Şi-ncerc să-i prind în mreaja mea.

poezie de Ana-Maria Mandra
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mugure de vis

Răpeşte-mă şi du-mă
undeva departe să prind fericirea într-un infinit albastru;
nu vreau amăgiri deşarte -
creează-mă întâi
să prind lumina nopţii din ochii tăi
cu mâna tremurândă,
apoi să-ţi mângâi inima cu buzele încinse
de şoaptele nebune
că tu eşti acela ce îl strig pe malul îndepărtatului izvor.

Poartă-mă desculţă
şi du-mă mai departe,
păşind pe întinsul alb cu suflete de îngeri,
iar timpul să nu-l laşi să treacă peste mine,
mai bine-l duci să treacă-nsângerat
prin macii din răzoare.

Să mă strângi de mijloc
când lumina cade blând dintr-un colţ de cer
peste două inimi
că din mâna ta înmuguresc vise
şi picură...

Nu plânge, sunt fericită, sunt fericită!

poezie de Lusiana Drăguşin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte fără armură

Nu se mai storc lacrimi înşelătoare
ce lasă urme pe pomeţii obrajilor
mai subţiri decât apa de ploaie,

se scaldă lumina în ochii verzui
fără să se mai rotunjească dezinvoltă,
bucuria sădită-n flori face boboci
şi se deschid cu arome pe limbă.

Grădina muşcă din faguri lumină
şi nu se lasă păcălită de nori,
într-un imperiu cu margini de argint
dispare orice urmă de singurătate.

Cuvinte fără armură de apărare
se tem de răzbunarea verdelui crud,
se îmbracă-n veşminte de fildeş,
elefanţii prind spaimă de moarte
şi de rup totul în cale.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cântec de moarte e viaţa când o asculţi!

Ionel Teodoreanu în Golia (1933)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

uneori prin sângele meu
simt moarte de flutur
trece
pulsul mi-l scutur
cade vară din el

vine toamna alesule
mirosim a rece

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenred: Sunt minunaţi, nu-i aşa? Armata mea de soldaţi nemuritori. (Morgause îşi întoarce capul ca să se uite la Cenred, mirată.)
Morgause: Armata ta?
Cenred: Păi sunt oamenii mei.
Morgause: Corecţie: erau oamenii tăi. Eu sunt cea care i-a făcut nemuritori. Sunt legaţi de mine acum.
Cenred: Să nu crezi vreodată că poţi trece peste mine, doamna mea.
Morgause: Să trec peste tine? Niciodată! (Morgause face o vrajă care face paznicul să îşi ridice sabia şi să o îndrepte spre Cenred.)
Cenred: Ce faci?
Morgause: Nu am fost eu mereu sinceră cu tine, Cenred? (Paznicul începe să îl atace pe Cenred.)
Cenred: Opreşte-te! Opreşte-te! Tu asculţi de mine, nu de ea! (Cenred îl înjunghie pe paznic în inimă dar acesta nu muri. Cenred e pus la pământ.)
Cenred: Morgause! Morgause! Opreşte-l!
Morgause: Nu ţi-am spus că vei şti când o să te ameninţ? Ei bine... acum ştii.

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt gând, Tu fă-te vânt

Eu sunt stâncă, fă-te val
Să mă mângâi ne'ncetat,
De cu zori până in seară
Când o Lună se arată.

Tu eşti dor, eu mă fac Lună
Să te luminez pe tine,
În sprâncene şi în tâmple
Pân' la răsărit de ziuă.

Eu sunt lut, fă-te olar
Să mă strângi în palma ta,
Cu rouă şi ploi mărunte
Să mă faci femeia ta.

Tu eşti cer, eu mă fac stea
Să te prind în somn cu ea,
Să te duc să te colind
Prin caleşti cu îngeri buni.

Eu sunt frunză, fă-te frunză
Să cântăm viaţa-mpreună,
Eu aici si tu acolo
Dar pe-acelaşi ram divin.

Eu sunt gând, Tu fă-te vânt
Să mă mângâi când te strig,
Să te simt oriunde sunt
Caldă, rece,... din iubire.

poezie de Adelina Cojocaru (septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă asculţi cu inima mă vei auzi instantaneu, dar dacă mă asculţi cu mintea nu o să mă poţi auzi niciodată.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul din mine

Cu mâinile palpez
respiraţia ierbii,
umplu ochii cu linişte
atât cât tu
să-mi poţi
percepe pulsul.

Tălpile prind rădăcini adânci
în ciobul lutos,
pompând seva de viaţă
în venele copacului
care se-nalţă maiestos
printre oasele pieptului.

Mâinile tale leagăn
prinse de ramul trunchiului meu
balansează
dincolo de sclipirea stelelor.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama ştie

mama ştie că sunt mai frumoasă când iubesc
de aceea hrăneşte păsările de la ultimul etajul al babilonului ei
aici toate tablourile au geometria mea
urmele paşilor copilăriei se mai văd pe covoarele persane
în colţurile casei a ascuns hohotele mele de râs
şi icoana chipului ei
biblioteca e plină cu poveşti
pe un raft de lemn de trandafir
cărţile mele
îmbrăcate în busuioc

mai sunt doar puţine momente până să se îmbarce în
zepelinul acela cu care toţi oamenii pleacă
spre lumea firelor de iarbă
dar ea ţine morţiş să-mi spună că sunt frumoasă

mama ştie că sunt fericită când iubesc caută în lada de zestre
rochia de mireasă
mi-o pune pe umeri să prind zborul îngerilor
mâinile îi tremură când îmi răsfoieşte cărţile
cu ochii lacrimă de smerenie pe deasupra ochelarilor
soarbe lumina ochilor mei

mama ştie că atunci când te-am întâlnit
nu am mai vrut să plec din sufletul tău
din poezia ta
din universul născut de tine pentru mine
cu pleoapele tremurânde mai citeşte un vers
îl mângâie ca pe un cântec şi visează

mama ştie doar este mamă
toate poeziile vin azi în poala ei
să mai asculte o poveste despre
cât de fericită este când te iubesc

poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să părăseşti camera, este suficient să rămâi aşezat la masă şi să asculţi. Nu trebuie nici măcar să asculţi, este suficient să aştepţi. Nu trebuie nici să aştepţi, este suficient să înveţi să rămâi liniştit şi împăcat cu lumea, şi lumea ţi se va oferi singură şi de bunăvoie. Nu are de ales atunci şi ţi se va revela singură, la picioarele tale.

citat celebru din Franz Kafka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!