Resemnare
Am luptat, făr-de noroc,
Pentr-un vis de nemurire.
Aș fi vrut să am un loc
În a lumii amintire!
Astăzi nu mai pot lupta!
Oboseala mă cuprinde.
Și încet în mintea mea
Vălul nopții se întinde.
Parcă nu mai pot gândi!....
Stau cu inima-mpietrită
Și aștept doar s-a sfârși
Viața mea cea chinuită.
Vremea trece-ncet și greu
În amara așteptare
Și de-acuma tot ce vreau
E odihnă și uitare!
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Din trecut
În visul nopții câte-odată
Văd încă fața ta,
Dar tot mai rar mi se arată,
Încep a o uita.
Acuma nu mai știu cum sună
Nici glasul ce-am iubit;
Vezi, anii care se adună,
De tot mi te-au răpit!
Și din trecuta fericire
Se stinge ca un vis
Și cea din urmă amintire
Și ultimul surâs.
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1890)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.O rosă veștejită
Când greua mea durere,
Când viața-mi s-a sfârși,
Pe inima mea mortă
O rosă veți găsi:
O rosă veștejită;
Dar să nu mi-o luați,
E tot, ce iau cu mine,
Cu dânsa mă-ngropați!
În zilele trecute,
Zile de fericire,
Eu am primit printr-însa
O dulce, dulce scire.
Pe inima-mi fierbinte
Sărman-a veștejit:
Cât am scăldat-o în lacrimi,
Dar n-a mai înflorit.
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
În pădurea înverzită
Să-mi săpați mormântul meu,
Unde nu-s nici cruci, nici pietre,
Unde nu-i pământul greu!
Căci mult greu am dus în lume,
Pan' ce viața-mi s-a sfârșit,
Pan' ce sufletul în mine
De durere s-a zdrobit.
Numai blânde lăcrimiore
Semănați-mi pe mormânt,
Ca să scie toți, că lacrimi
Mi-a fost partea pe pământ.
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce vrei
Ce vrei să fac cu mine?
Eu nu mă pot schimba
Și cum e a mea față
Așa-i inima mea.
Eu nu pot să plec fruntea
Și nu m-oi umili,
Chiar împăratul lumii
Cu mine de-ar vorbi!
De văd o mișelie,
Încerc s-o biciuiesc.
Iubirea mea-i iubire.
Urăsc ceea ce urăsc.
Nu pot!... Pot toate-n lume,
Să știu că m-ai iubi,
Dar mare-ar fi schimbarea.
Eu cred că aș muri!
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea de câmp
Florea 'n câmp când veștejește,
Alta 'n locu-i înflorește;
Dar în pieptul omenesc
Florile când veștejesc,
Cade roa în zadar,
Alte 'n loc nu mai răsar!
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În natură-i grea tăcere...
În natură-i grea tăcere:
Păsările au muțit,
Și în tainică durere
Florile s-au veștejit.
Căci o veste mult amară
Le-a adus al tomnei vânt,
Le-a șoptit, că se coboră
Trista iarnă pe pământ.
Arborii plini de mâhnire
Mișcă vârful lor uscat;
Mii de corbi, la cruda știre,
De pe crengi s-au ridicat.
Apoi cerul se-nălbește,
Și încet, încet din nori
Cade neaua și-nvelește
Frunze morte, morte flori.
Tot, ce-a fost în lume viață,
Ce-a fost dulce în trecut,
Sub lințoliul cel de ghiață,
Ca un vis a dispărut.
poezie de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai plâns și tu vreodată
Ai plâns și tu vreodată?
Eu, zău, nu pot să cred,
Căci lacrimi lasă urme
Ce ani întregi se văd!
Un ochi, care vreodată
A plâns de dor și chin,
Mă crede: nu degrabă
Devine iar senin!
Un ce fără de nume
Rămâne-n el ascuns;
Dar ochii tăi sunt limpezi:
Nu pot să cred c-ai plâns...
poezie celebră de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Afară ninge, ninge lin
În casă este bine.
Stau acum, plâng și suspin
Mi-e tare dor de tine.
Și plâng, plâng încet,
Am lacrimi reci pe-obraji.
Eu stau și te aștept,
Dar tu mereu mă lași.
Te rog, te rog să vii,
Să imi iei suferința.
Să mă saruți și să ma ții,
Asta mi-e dorinta.
Te vreau, te vreau aici,
Să ma iei, să mă strângi bine.
Încet să mă ridici,
Iar eu să uit de mine.
Dar nu, nu iti pasă.
Eu te vreau al meu să fii,
Dar gândul nu mă lasă.
Înc-aștept, aștept să vii.
poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubiți cu toții
Pasările cântă pe crengi înverzite,
Fluturii se-ngână de pe flori pe flori,
Tainic trec prin aer șoapte fericite,
Cât cuprinde ochiul, ceru-i făr' de nori.
Dulce primăvară, drag vis de iubire!
La zâmbirea-ți blândă, iarna a plecat,
Cât era de lungă, plină de jălire...
Dar tu ești în lume, răul s-a uitat.
Ce-mi vorbești tu încă de chinuri trecute,
Inimă nebună, uită de dureri
Și de-acele zile în lacrimi pierdute.
N-are primăvara mii de mângâieri?
N-auzi cum șoptește fiecare floare?
"Amorul domnește acum pe pământ.
O, iubiți cu toții! grabnic frunza moare,
Grabnic se întoarnă tot iar în mormânt".
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1878)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai auzit
Ai auzit vreodată a lebedei cântare,
Acel cântec de jale, ce-l cântă pân' ce moare,
Roșind recile unde cu pieptul său rănit?
O, spune-mi, acel cântec vreodat-ai auzit?
Și-apoi ai fost spre sară singur într-o grădină,
Când vântul trist al toamnei încet, încet suspină,
Când soarele apune, când arborii șoptesc
Și vânturile toate tainic se înroșesc?
Și ce-ai simțit atuncea? În piept nu s-a trezit
Un dor fără de nume, adânc, nemărginit?
N-ai fi dat ani din viață pentru aripi ușoare,
Să zbori, să zbori departe și fără încetare?
O, cine-l poartă-n suflet acel dor fără nume,
Nu are fericire, nu are pace-n lume!
Cât e de larg pământul, tot umblă rătăcind,
Nu știe ce dorește și moare... tot dorind!
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1873)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai o clipă
Când ai pierdut în astă lume
Orice speranță, orice dor,
Când știi ce grabnic trece iarăși
Tot ce-ai avea în viitor,
Atunci, nu ceri eternitate
De la o floare ce-a-nflorit.
De ea te bucuri cât trăiește
Și n-o mai plângi, de-a veștejit.
Nu ceri credință neschimbată...
Nu ceri amor pân' la mormânt,
Căci știi, că raiul se coboară
Numai o clipă pe pământ.
poezie celebră de Matilda Cugler-Poni (1875)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Amara
Cum am reumă, boală dură,
Iar la Amara fiu și noră,
Eu stau la ei când merg la cură,
De multe ori și câte-o... oră!
epigramă de Nicolae Mihu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renunțare și dorință
Nu mai vreau ca să trăiesc în fum,
Vreau în viață să-mi aleg alt drum.
Nu mai vreau să rătăcesc în ceață,
Vreau să-mi construiesc o nouă viață.
Nu vreau să trăiesc doar în minciună,
Vreau adevărul să poarte o cunună.
Nu vreau ca întunericul să mă sperie,
Vreau să primesc lumină, puzderie.
Nu vreau să mă stăpânească plânsetul,
Vreau să-mi lumineze fața, zâmbetul.
Nu vreau privirea să-mi fie-ntunecată,
O vreau senină, de grijile lumii scăpată.
Ajunge! De prea mult rău mi s-a scârbit.
Vreau binele să fie de toți oamenii primit.
Vreau de-acuma un soare nou să răsară
Și-n viața mea să fie veșnic primăvară!
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
SPRE APOGEU...
Nu-ți lăsa în suflet mucegai,
Nici păianjeni de tot felul,
Valorifică tot ce ai,
Atingându-ți astfel țelul.
Stăruitor continuă în luptă,
Obstacolele să le ignori,
Orice greutăți tu le înfruntă,
Cu cer senin fără de nori.
N-am vrut să stau mai liniștit,
În râul vieții eu m-am avântat,
Orice obstacol am întâlnit,
L-am trecut, în urmă l-am lăsat.
Privesc senin în amintire,
Fără să-mi reproșez ceva,
Mă cuprinde sfânta liniștire,
Care este viața mea.
Am învins tot ce a fost greu,
Cu popasuri foarte scurte,
Mergând încet spre apogeu,
Am urcat pe trepte rupte.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În așteptare... (pentru noi)
Pe lângă mine ploaia trece-n grabă...
Și o privesc cu ușor tremurat pe buze,
Mi-apare ca și o nălucă oarbă
Dulcea amintire, ca să ne amuze...
Și trist și vesel și opac... e timpul care încet ucide,
Cu sufletele prin copac,
Avem totuși priviri perfide!
Nimic parcă nu mi-e pe plac...
Și stau și gem lângă furtună...
Aveam și eu un plan cu tine!
Dar, vremea parcă e nebună,
Și m-a înnebunit prea bine...
Și caut, uit și mă opresc; și iar revin la tine!
Ce e cu tine, nu-nțeleg...
Pe geam văd soarele-n ruine...
Și un destin ce nu-l aleg.
Pe lângă mine ploaia trece-n grabă...
Și-aștept ca pasărea închisă,
Soarele lumina să și-o soarbă,
Și să mă lumineze-n veșnicii, nestinsă...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.De-as fi renunțat
De-aș regreta tot ce-am greșit,
De-aș renega ce mi-e sortit,
De-aș pierde orice dâră de speranță,
Când toate par doar aberanță,
De-aș renunța la tot
Ce alți dreptul lor, îl socot,
De-aș pierde renunțând la luptă,
Aș fi deja pe veci pierdută.
Și atâta timp cât încă-n piept
Sufletul mi-l percep și accept
Lupta doar și-a arătat
Colți ei de animal întărâtat.
Nu ataca, nu distruge,
Răni ce încă sânge curge;
Doar zâmbește încet, ocult,
De prejudecăți desculț.
De-aș fi renunțat la fericire,
Azi visam la nemurire.
De-aș fi renunțat la vise,
Azi priveam doar uși închise.
De-aș fi renunțat sa fiu
Strop de ploaie, stropul viu,
Astăzi încă rătăceam,
Astăzi lupta o pierdeam.
poezie de Adriana Monica Burtea (18 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau dragoste și armonie să strâng
Anii trec greu după o despărțire
Și toate îți vin în minte ca o amintire,
Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor
Că nu se știe când am să mor.
Tu ești acum în viața mea,
Dar simt că bate mai greu inima,
Vreau să te cunosc mai bine
Ca să-mi fie zilele mai senine.
Vreau ca din noapte până-n zori
Să visez la ochii tăi strălucitori
Și te rog nu mă-ntreba
Cum aș putea asta schimba.
Multă căldură îmi doresc,
Ca toată viața să te iubesc.
Vreau s-avem doar armonie
Că-n viața noastră e multă filozofie.
Te rog să gândești și tu ca mine,
Că vreau bucurie știi prea bine
Și știi că vreau să nu mai plâng,
Vreau dragoste și armonie să strâng.
poezie de Eugenia Calancea (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În umbra dorului
Ajung deodat' cu spatele la soare,
Iar umbra mea apare, și-i doar ea,
Mă dau în stânga și în dreapta, nu dispare,
S-a atasat de mine de parcă știe ea ceva.
Pare că -i doar nuanța ei predominantă,
Nimic să nu răsară de sub ea,
Eu stau și plâng, și nu se simte importantă,
De un' să știe ea durerea mea?
O amintire mă sufocă, o amintire sumbră,
Tânjesc la ce-am iubit cândva în viața mea,
Și parcă nu mai înțeleg nimic din umbră,
Când dorul se așează peste ea.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu faci nimic, dar asta nu-i odihnă. E chinuită mintea de prea multă tihnă.
citat din William Cowper
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâi Maiu
Dup' atâtea zile grele, sorele iar s-a ivit,
Și pădurea, sbuciumată de furtuni, s-a liniștit;
Printre crengi mai trece încă un suspin de ușurare,
Apoi pace obosită ca după o luptă mare.
Toporașul, ce stătuse plin de spaimă tupilat,
Dintre umedele frunze capul iar l-a ridicat;
Mii și mii de păserele prevestesc cu veselie,
Că vin iarăși zile bune, după zile de urgie.
Și din relele trecute nicio urmă n-ai afla,
Dacă ici cole o frunză încet nu ar tremura;
Dacă ici cole, prin iarbă, n-ai zări strălucitor,
Ca o lăcrăma uitată, câte-un strop căzut din nor.
Soarele mai sus se-nalță și c-un dulce sărutat,
De pe florile duiose, piscurile le-a uscat;
Și pe razele lui dalbe, ca un trimes din raiu,
Se coboară zâmbitore cea dintâi ziuă de Maiu.
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!