* * *
Afară ninge, ninge lin
În casă este bine.
Stau acum, plâng și suspin
Mi-e tare dor de tine.
Și plâng, plâng încet,
Am lacrimi reci pe-obraji.
Eu stau și te aștept,
Dar tu mereu mă lași.
Te rog, te rog să vii,
Să imi iei suferința.
Să mă saruți și să ma ții,
Asta mi-e dorinta.
Te vreau, te vreau aici,
Să ma iei, să mă strângi bine.
Încet să mă ridici,
Iar eu să uit de mine.
Dar nu, nu iti pasă.
Eu te vreau al meu să fii,
Dar gândul nu mă lasă.
Înc-aștept, aștept să vii.
poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristina Vâlcu. [Vezi poezii despre suferință, poezii despre plâns, poezii despre ninsoare sau poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.