Ciute albe
Mi s-a părut
cum din
haos
mă săgetau
priviri...
"N-ai cum să fugi!"
din foc
din apă
și țărână
te vei întrupa!
Ai milă!
flăcările-ți fie...
nu o "vâlvătaie",
ci doar pală lină
împletire caldă
de lumină
pură.
Apa fie-ți...
nu "mare sărată",
ci izvor de munte,
lacrimă curată
pe care drumeții
osteniți de cale
însetați...
ți-l cată.
Și țărâna...
nu din drum de oase
ci dintr-o pădure
loc umbros
iarbă, flori
cânt duios...
cum doar frunza
știe...
când furtuni străine
vor cu dușmănie
pacea' însângera!
.............
Și te-aș mai ruga...
să mă îngropi aproape
lângă codru des
și izvor de munte
unde ciute albe
cu priviri senine
vor veni să bea
și s-or adăpa
din inima mea,
din inima mea...
poezie de Valentina Becart din Două lacrimi de cer (22 decembrie 2008)
Adăugat de Valentina Becart

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre drumeție
- poezii despre sânge
- poezii despre pace
- poezii despre muzică
- poezii despre munți
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre frunze
Citate similare
Din lacrimă fac izvor
Din lacrimă fac izvor
inima să-ți răcoresc.
Să-ți șoptească-încetișor
Cât de mult eu te iubesc.
Cu apa rece din izvor
îți voi adăpa iubirea.
Voi potoli și al meu dor,
că prea grea e despărțirea.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre declarații de dragoste sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

* * *
Te-aș lua în lumea mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!
La rădăcini ți-aș planta
O ramură din inima mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor si patimă!
Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârâi, să mă dori
Să mă pierd în ochii tăi!
Și te-aș face-o margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fi Tu, doar EU cu... tine!
Și m-aș pierde...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre zbor
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plante
- poezii despre ochi
- poezii despre dorințe

* * *
Te-aș lua în lumea... mea,
Ți-aș dărui nemurirea!
Te-aș scoate din pământ,
Te-aș face ceva sfânt!
La rădăcini ți-aș planta
Ramuri din inima... mea!
Și te-aș uda cu-o lacrimă
Cu dor și patimă!
Și te-aș crește cu priviri
Printre zile, printre spini!
Să mă zgârii, să mă dori,
Să mă pierd în ochii tăi!
Și te-aș face margine de timp,
Să mă pierd, să cad prin tine!
Să simt zilele cu mine,
Să-mi fii Tu, doar EU cu... tine!
Și m-aș pierde în...
În privirea Ta,
Rezemat de-o clipă,
Doar un zbor, o aripă!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Ne rugăm Ție-n Ajun,
Fă-ne Doamne, fă-ne buni.
Ca și-n Cer și pe Pământ
Să urmăm al Tău cuvânt.
Ruga dă-ne-o luminoasă
Noi îți facem plecăciuni
Și să vii în casa noastră
Să cinăm l-aceeași masă.
REFREN:
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Și-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ți România-un cânt
Iar românul fie-Ți sfânt.
Ne rugăm la Tine Doamne
Să se facă voia Ta
Să ne ștergi lacrimi de dor
De dorul părinților.
Fă, Doamne, țara întreagă
Ține soră lângă frate
Și unește fără teamă
Moldova cu Țara mamă.
REFREN:
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Și-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ți România-un cânt
Iar românul fie-Ți sfânt.
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Și-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ți România-un cânt
Iar românul fie-Ți sfânt.
Ascultă-ne, Doamne, ruga
Și-adu Raiul pe Pământ
Fie-Ți România-un cânt
Iar românul fie-Ți sfânt.
Iar românul fie-Ți sfânt,
Iar românul fie-Ți sfânt.
cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre țări, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre mamă sau poezii despre frică

Senin
Va fi un timp senin, un timp de imn.
Cu gestul meu voi linia văzduhul
și voi rosti doar vorbe fără pată.
Voi spune "cer, "izvor",
voi spune "soare"
și "lacrimă" și "muzică" și "dor".
Va fi un timp în care amintirea
Masacrului nu mă va mai atinge
Decât cu adieri de Poezie
cum, uneori, și sângele adie.
Din tot ce-a fost cândva promiscuu,
Doar sacrul va rămâne și-am să cânt
Contrastele iertate, iertătoare.
Voi spune "cer", "izvor",
Voi spune "soare",
și va fi cer, va fi izvor și soare
în jurul meu și-al lumii. Voi lăsa
vocalele să-și regăsească nimbul.
Va fi un timp sonor, un timp de nimb,
Un timp solemn și pur,
Un timp de imn.
Și va veni odată timpul. Timpul!
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Nina Cassian despre timp, citate de Nina Cassian despre muzică, poezii despre iertare, citate de Nina Cassian despre sânge, poezii despre poezie, citate de Nina Cassian despre poezie, poezii despre amintiri, poezii despre Soare sau citate de Nina Cassian despre Soare
Eu te iubesc, femeie!
Cum blânda dimineață
Își flutură iubirea
Peste copaci în floare,
Cum păsări cântă-n codru
De dragul primăverii,
Eu cânt iubirea-n taină
De dragul tău femeie!
Prin vene-mi curge lavă
Cu muzica dorinței,
În suflet ard în torțe
Nemuritoare patimi
Și râd de fericire,
De tine, ochii lacomi.
Eu te iubesc femeie,
Până și gându-n noapte
Ți-l mângâi în tăcere
Să nu stârnesc izvoare
Neliniștite-n tine.
Să nu-ți cuprindă visul
Străine năluciri
Să tulbure ființa
Și-n somn, să mai suspini.
De-ar fi s-o faci vreodată
Să fie doar, de... dor,
Ascuns adânc în suflet,
De mine, până mor.
Eu te iubesc femeie
Ca ploaia cea de vară
Pe care eu, pământ,
Cu sete o aștept,
Să-mi răcorești ardoarea
Ce-o am când nu-s cu tine,
Să fericești țărâna,
Din care sunt făcut.
De n-ai fi fost, femeie,
Te-aș fi zidit din mine
Din inimă-scânteie,
Cu lacrimă și lut,
Dând viața mea, tribut.
poezie de Angelina Nădejde (30 iunie 2013)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre somn sau poezii despre păsări

Tremurul din albastru
E-un tainic izvor strălucind liniștit
în tihna din vechea poiană,
ferită privirii, pe-un drum rătăcit,
copilă de munte, orfană.
E-albastru izvorul sub cerul senin,
lucind ca o lacrimă sfântă
în soarele toamnei, c-o frunză de-arin
ce ultima clipă-și frământă.
O duce la vale, o pierde-n pustiu,
așa cum o face de-o viață,
pe unde trecând pe sub verdele viu
ce apele-i limpezi răsfață.
Adâncul poienii tresare-n suspin,
o stâncă se rupe din munte,
schimbându-și tăcerea din vechiu-i destin
în vuiete aspre și crunte.
Coboară în salturi, iar furia lor
lovește copacii și-i frânge.
Poiana-i privește oprirea-n izvor
și tace. Privește și plânge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre toamnă, poezii despre stânci sau poezii despre răsfăț

Îmi sunt din ce în ce mai străin
în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniștea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine știe ce mister
mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiați
între două cuvinte de-alint
și-o promisiune
unde doamne-iartă-mă să mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecția cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceața de azi
în care măgar mă pierd
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre scrisori, poezii despre promisiuni, poezii despre perfecțiune, poezii despre negru, poezii despre măgari, poezii despre fluturi sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Pe munte de flori
Când astăzi e mâine, pierdut în trecut,
Cu suflete strâmbe, cenușă în pori,
O aripă-n șoapte din noi s-a născut,
În bocet de mamă, pe nori călători.
Din cruci sângerii, priviri fumegânde
Înalță un strigăt spre riduri de nori
Să fugă de fiară, să scape de-osânde,
Uitând păpușarul să tragă de sfori.
Ar mai fi speranță fără legământ?
Curcubeu de slove plouă peste noi
Mâini încrucișate peste locul sfânt
Mătură din calea-I negru și gunoi.
Pe cărări de vise, pe munte de flori
Între cer și gânduri, între zbor și cânt,
Doar o adiere în rugi să implori
Pentr-un strop de pace ori cuvântul frânt.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre teatrul de păpuși sau poezii despre roșu
Ardealul - ploaie de stele
Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
șuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colț
cu stânci
și cu pași
același
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someș și Mureș
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână
să nu te
mai miri
izvor
și-mpletire
de șoapte și voci
cunună de ploi
de pași și de stele
cuvinte și stânci
prăpăstii adânci
pasul și zborul
pe ulițe-n vis
mersul pe zid
pe apă
prin ploaie
și cântecul pietrei
sălbatice-n munți
strajă pe vârfuri
pe stânci
ciuperci de lumină
de umbră
de flori
e țara aceasta
numită Ardeal
poveștile
prind rădăcini
ca umbra pe ape
ca norii ce-ți fură privirea
poteci de cuvinte
în urmă lăsând
zborul de fluturi
o taină rămâne
pe muchii de foc
pe muchii de dor
să nu-ți afli loc
ci călător
pe poarta iubirii
să intri
s-alergi
Ardealul să-l strângi
să-l porți în priviri
ziua
aici e un vis
cu atâtea orașe
cu sate și văi
cu muguri și ochi
cu stele și oi
cu miei și cuvinte
ce-ți plouă pe mâini
ciuperci de lumină
te absorb și te pun
să umbli pe drum
cascade de vis
și pomi
și păduri
aici se-mpletesc
cu soare și dor
Ardealul
e cântecul apei
e mersul pe frunze
și zborul spre stele
când însuși o stea
ți se deschide
ție în mers
în zborul pe frunte
cântecul ciocârliei
și zborul rândunicii
în sine
ziua când cade
uitându-și minutele
ce-i mai rămân
chemare sub ape
până-n izvor
Ardealul
e casa
pe munți de priviri
niciodată nu mi s-a dat
pe degete
Ardealu să-l port
nici Clujul
să-l mut peste ape
pe Tâmpa
Brașovu să-l sui ca
glasul ciupercii
ce crește-n pădure
pe umeri de ploaie
ce umblă pe ape
până-n izvoare
ne absoarbe
în zid de lumină
și stele
până
în
Bogata de Jos
poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre flori, poezii despre Transilvania sau poezii despre voce
Bulgării
Au căzut bulgării
s-au auzit niște bătăi în lemn
o fi fost inima lutului vibrând
bucuroasă că sentregește
că-și strânge din nou în brațe țărâna care i-a fost luată.
Am suflat odată peste o mână de țărână
Și ca să se răzbune mi-a lovit ochii.
Ce-o fi fost atunci când peste mormanul acela de lut
A suflat o pală din vântul vieții și ca un ecou
A început o inimă să bată.
Și-au căzut alți bulgări
Bătând în coaja pomului tăiat
Pala de vânt santors de unde a plecat
Ți-ai luat suflarea înapoi.
A rămas doar lutul rece, mirat.
Țătrână ea, țărână noi.
Peste țărâna ta am împins bulgării
Ca să nu plângi
Să știi casemeni lor
Venim și noi.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre lut, poezii despre început, poezii despre plâns, poezii despre lemn sau poezii despre copaci
Zânei cu degete albe...
Noaptea își cernea mirajul peste-a iernii feerie
Dănțuind cu fulgii reci dar cu sufletul în rai,
Îngerul zâmbet-Lumină cobora din cer pe stele
Să picteze-n raza lunii chipul zânei din poveste.
Ursitoare înțelepte, sori veniți din miazănoapte
Cosânzenele din basme prinți cu plete ca de soare,
În priviri cu ghiocei și pe buze miere scumpă
Încântați de floarea care se năștea în miez de iarnă
Într-o zi de treisprezece cu un nume ca o vrajă
Au chemat în mare taină din clepsidra Timpului
Cea mai înțeleaptă zână zilele să-i ocrotească.
Oană, fată de la munte cu aromă de rășină
Ochii-ți mari ca murele, mersul căprioarelor.
Gândul zborul șoimului peste zările albastre
Glasul, șoaptă vie de izvor când se scrie spre câmpie.
Zână cu degete albe prinsa-i în buchetul vieții
Flori crescute pe tărâmul carpatin renăscute-n perle rare
Pe tărâmul dragostei care te-a sfințit ca Evă.
Fiică, suflet-diamant soră, zee -înțeleaptă
Fie-ți zilele curate ca albul ninsorilor
Și ușoare ca și fulgii în furtunile vieții.
Înger cu aripi Lumină să nu uiți să strălucești
Să fii soare, lună, stea tuturor din bolta ta.
Oană, fiică din povestea scrisă de-o măicuță-Ană
Să fii binecuvântată și vegheată de toți îngerii albaștri.
poezie de Elena Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre înțelepciune, poezii despre iarnă sau poezii despre albastru
Ține natura aproape de inima ta... și elibereză-te de tot din când în când, cațără-te pe un munte și petrece o săptămână în pădure. Curăță-ți spiritul!
citat din John Muir
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre săptămâni, citate despre păduri, citate despre natură, citate despre munți sau citate despre inimă

Clipe fericite
Val de ape, vârf de munte
Netezesc priviri de stea,
Între clipele mărunte
Inima-mi e-n umbra ta.
Cântă valul, zarea cântă,
Buzelor tale se-nchină
Poezia-n rimă sfântă,
Forma pură de lumină
Val de ape, buze dulci
Netezesc și visele,
În inima-mi de te culci
Tu cu toate stelele.
Nu adorm, adun din ape
Lebedele cu mult drag
Și din munți aduc aproape
Raze dulci fixate-n prag.
Iată, asta-i fericirea
Clipelor ușor mărunte,
În ea se scaldă iubirea,
Spuma mării, sus, pe munte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire

Încântare
În viață iubirea mai îngenunchează,
Se ofilește-n inima care o păstrează,
Ar vrea să aibă diamante și virtute,
În ochi să-i crească stelele din munte.
Ar vrea sensul înnoirilor senine,
În cerul vieții să se simtă bine,
Albastră să-i fie sclipirea din zare,
Inima să-adune razele de soare.
Dorul să-i răscolească trupul,
Să fie căprioara ce-o aleargă lupul
În dragostea fierbinte, cu tumult
Toamna să-i aducă rodii pe pământ.
Rodia cea mare să fie încântarea,
Zvâcnirea să fie zborul, asaltarea,
Inima cât pumnul diamant-virtute,
Nestemată-n ciocul condorului din munte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre lupi sau poezii despre dor
Răbdarea
Răbdarea omului, să știi, e-adevarata lui putere,
Izvor imens de energii, lumina care-n veci nu piere.
E început de-nțelepciune, e arta de a aștepta,
Răbdarea-i nodul deznodat și este arta de-a spera.
E-mpreunată cu blândețea, cu chibzuința celui care
Ascută, știe să observe scânteia de pe o cărare.
Răbdarea este ca o armă, secretul pentru cei mai tari,
Un etalon ce drept măsoară simțirea oamenilor mari.
Răbdarea este semn distinct al celui cu morală-aleasă,
E băutura ce ucide o disperare ce apasă.
Încet, încet și cu răbdare, un munte ai să construiești
Și tot încet, cu picătura, ulcica plină-ai s-o găsești.
Mătase fină vei avea din frunza dudului umbros,
Trudind încet și cu răbdare, vei toarce firul mătăsos.
Chiar lemnul verde se usucă și piatra poate-n drum crăpa,
Doar omul știe să aștepte, răbdarea îl va ajuta.
Vrei să străbați un drum mai lung? Vrei să urci munții cei înalți?
Doar pasu-atent și cu răbdare te-ajută drumul să-l străbați.
De vei dori să faci un lucru, ce trebuie să dăinuiască,
Nu te grăbi! Să-l faci temeinic! Răbdarea să te însoțească!
Când nu mai știi ce să mai faci și-atâtea sunt nerezolvate,
Așteaptă calm și cu răbdare, că vine timpul pentru toate.
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor
Adăugat de Mariana Dobrin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre secrete

Exclamativă
Primăvară, n-am să te las iarăși să pleci!
Fără tine mi-ar fi toate crengile seci
Și din toate doar una ar mai crește pe gleznă
Suspinând a durere și purtandu-mă-n beznă!
Primavară, n-am să te la iarăși să fugi!
Fără tine, iarba n-ar mai crește în lunci,
Doar o lacrimă verde ar mai curge-n privire
Mai sărată ca marea, de atâta uimire!
Primăvară, n-am să te las iarăși să scapi!
Fără tine n-ar fi nici pământ peste napi,
Doar țărâna desprină de pe tălpile mele
Cuibarită și arsă în vreo două ulcele!
Primăvară, n-am să te las iar să te duci!
Râsul, plânsul doar tu pân' la cer știi să urci.
Chiar acum îți voi prinde-ncheieturile toate
De pădure, de râuri și de flori parfumate!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre râs, poezii despre primăvară, poezii despre glezne sau poezii despre durere
Sărutul
Ca frunza ce se lasa pe izvor iti tulbur sufletul c-o sarutare, si gura ta, sorbindu-ma, tresare cu valuri care nu mai stiu ce vor.
Nici focul nu cutremura mai tare, nici vantul nu imbata mai usor. primesti pe umeri un frunzis sonor care se scutura dintr-o cantare.
De ce suspini?
Ce nour te patrunde?
Pe frumusetea ta ca peste unde se lasa lenes un umbros vesmant.
Ah!
Frunza mea se face scrum pe gura
Dar, putrezind, salbatica nervura isi zgarie profilul
in pamant.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, citate de Ștefan Augustin Doinaș despre sărut, citate de Ștefan Augustin Doinaș despre suflet, poezii despre gură, citate de Ștefan Augustin Doinaș despre gură, citate de Ștefan Augustin Doinaș despre frunze, poezii despre foc, citate de Ștefan Augustin Doinaș despre foc, poezii despre cenușă sau citate de Ștefan Augustin Doinaș despre cenușă
Romanța timpului
arome de gutui din aer respir
toamna blândă s-a cuibărit în cord
găsesc fericirea ca pe un chilipir
în chip de vers, tot timpul îi acord.
suflet ușor ca frunza bătută de vânt
în cântecul ploii găsește alinare
în drumul spre stele își face avânt
cu întrebări înghesuite-n buzunare.
iubirea de munte de izvor de mare
freamătă în inima ca un drapel
cu stoicism mă-ndrept spre afirmare
unde Dumnezeu mă cheamă la apel.
mă învălui cu lumina iubirii de cuvânt
cu romanța timpului cântată de vânt.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri
Să nu m-atingi...
Să nu m-atingi
când mă trezesc
în rouă,
cu gând de iarbă,
și-n brațele amândouă
vei zări, străine,
o stea alunecând.
Să nu mă strigi
Când soarele suspină
În sunet alb, cu adieri
De vânt,
Iar eu mă sting, lăsând
Lumină
Acolo unde tu
Ademenești mereu...
Aceeași umbră.
Să nu m-atingi
Când sufletu-mi de
Rouă
Se-nchide într-un suspin.
Eu voi fi iarba
Culcată-ntr-o privire;
Tu să te-nduri, lăsându-mă
Acolo,
Un cântec să-ți devin,
Un cântec să-ți devin.
poezie de Valentina Becart (7 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre rouă, poezii despre gânduri sau poezii despre devenire