Ciute albe
Mi s-a părut
cum din
haos
mă săgetau
priviri...
"N-ai cum să fugi!"
din foc
din apă
și țărână
te vei întrupa!
Ai milă!
flăcările-ți fie...
nu o "vâlvătaie",
ci doar pală lină
împletire caldă
de lumină
pură.
Apa fie-ți...
nu "mare sărată",
ci izvor de munte,
lacrimă curată
pe care drumeții
osteniți de cale
însetați...
ți-l cată.
Și țărâna...
nu din drum de oase
ci dintr-o pădure
loc umbros
iarbă, flori
cânt duios...
cum doar frunza
știe...
când furtuni străine
vor cu dușmănie
pacea' însângera!
.............
Și te-aș mai ruga...
să mă îngropi aproape
lângă codru des
și izvor de munte
unde ciute albe
cu priviri senine
vor veni să bea
și s-or adăpa
din inima mea,
din inima mea...
poezie de Valentina Becart din Două lacrimi de cer (22 decembrie 2008)
Adăugat de Valentina Becart
Votează! | Copiază!
1 Daniel Aurelian Rădulescu [din public] a spus pe 18 iulie 2010: |
| Nu este un comentariu de retour sau de complezență, sunt fermecat de versuri! |