Zânei cu degete albe...

Noaptea își cernea mirajul peste-a iernii feerie
Dănțuind cu fulgii reci dar cu sufletul în rai,
Îngerul zâmbet-Lumină cobora din cer pe stele
Să picteze-n raza lunii chipul zânei din poveste.
Ursitoare înțelepte, sori veniți din miazănoapte
Cosânzenele din basme prinți cu plete ca de soare,
În priviri cu ghiocei și pe buze miere scumpă
Încântați de floarea care se năștea în miez de iarnă
Într-o zi de treisprezece cu un nume ca o vrajă
Au chemat în mare taină din clepsidra Timpului
Cea mai înțeleaptă zână zilele să-i ocrotească.

Oană, fată de la munte cu aromă de rășină
Ochii-ți mari ca murele, mersul căprioarelor.
Gândul zborul șoimului peste zările albastre
Glasul, șoaptă vie de izvor când se scrie spre câmpie.
Zână cu degete albe prinsa-i în buchetul vieții
Flori crescute pe tărâmul carpatin renăscute-n perle rare
Pe tărâmul dragostei care te-a sfințit ca Evă.
Fiică, suflet-diamant soră, zee -înțeleaptă
Fie-ți zilele curate ca albul ninsorilor
Și ușoare ca și fulgii în furtunile vieții.
Înger cu aripi Lumină să nu uiți să strălucești
Să fii soare, lună, stea tuturor din bolta ta.

Oană, fiică din povestea scrisă de-o măicuță-Ană
Să fii binecuvântată și vegheată de toți îngerii albaștri.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mihaela Banu

Voi sunteți rudele mele

Mă întreb cu-amărăciune,
Singură, ca-ntr-o genune,
Câte-s rele, câte-s bune?!
Când mă uit pe bolta lată,
Mă întreb așa deodată:
Oare soarele-are tată?!
Luna, sus, pe cerul ei,
Răspândind sfios scântei,
Are și ea mama ei?!
Stelele, ca mii de sori
Mici ca fulgii de ninsori,
Au și ele frați, surori?!
Soare, lună, stele mii,
Sfânt izvor de poezii,
Toți să fie-ai cui copii?!
Lună, soare și voi stele,
Când îmi sunt zilele grele,
Voi sunteți rudele mele...

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zână, a luminii doamnă

O, tu, prea frumoasă zână,
Cu priviri ca de fecioară.
Ca să fii vieții stăpână,
Din cer acum te coboară.

Învăluită-n lumină,
Pe pământ vei fi frumoasă.
În veșminte de hermină
Vei fi mândră-împărăteasă.

Din aura luminii tale
Naturii să dăruiești,
Frumusețea ce nu moare.
Lumea-întreagă s-o iubești.

Ea îți va așterne-n cale
Raze aurii de soare.
Îți va presăra petale
Din floarea care nu moare.

Din flori de nu-mă-uita
Îți va împleti coroană.
În veci te va venera,
Zână, a luminii doamnă.

poezie de (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ardealul - ploaie de stele

Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
șuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colț
cu stânci
și cu pași
același
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someș și Mureș
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână
să nu te
mai miri
izvor
și-mpletire
de șoapte și voci
cunună de ploi
de pași și de stele
cuvinte și stânci
prăpăstii adânci
pasul și zborul
pe ulițe-n vis
mersul pe zid
pe apă
prin ploaie
și cântecul pietrei
sălbatice-n munți
strajă pe vârfuri
pe stânci
ciuperci de lumină
de umbră
de flori
e țara aceasta
numită Ardeal
poveștile
prind rădăcini
ca umbra pe ape
ca norii ce-ți fură privirea
poteci de cuvinte
în urmă lăsând

zborul de fluturi
o taină rămâne
pe muchii de foc
pe muchii de dor
să nu-ți afli loc
ci călător
pe poarta iubirii
să intri
s-alergi
Ardealul să-l strângi
să-l porți în priviri
ziua
aici e un vis
cu atâtea orașe
cu sate și văi
cu muguri și ochi
cu stele și oi
cu miei și cuvinte
ce-ți plouă pe mâini
ciuperci de lumină
te absorb și te pun
să umbli pe drum
cascade de vis
și pomi
și păduri
aici se-mpletesc
cu soare și dor
Ardealul
e cântecul apei
e mersul pe frunze
și zborul spre stele
când însuși o stea
ți se deschide
ție în mers
în zborul pe frunte
cântecul ciocârliei
și zborul rândunicii
în sine
ziua când cade
uitându-și minutele
ce-i mai rămân
chemare sub ape
până-n izvor
Ardealul
e casa
pe munți de priviri
niciodată nu mi s-a dat
pe degete
Ardealu să-l port
nici Clujul
să-l mut peste ape
pe Tâmpa
Brașovu să-l sui ca
glasul ciupercii
ce crește-n pădure
pe umeri de ploaie
ce umblă pe ape
până-n izvoare
ne absoarbe
în zid de lumină
și stele
până
în
Bogata de Jos

poezie de din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Și fiecare...

Și fiecare are îngeri păzitori
În fluturi, în lumină, păsări, flori...
În pescăuși ce se înalță lin,
În ningeri blânde sau în cer senin...
În fluturi albi, în fluturi de ninsoare,
În stele și iîn crini și în fecioare.
Pentru darurile mele -
Cască și cercei, inele,
Pulovere și brățări,
Lănțișoare, bluze, flori,
Mulțumesc acelei care
Zboară fără încetare
Peste lumi și generații,
Printre-atâtea constelații.
Pescăruș cu aripi frânte,
Plâsul cine să-ți asculte?!
Cine, înger de lumină,
Smuls de vânt din rădăcină?
Ce dureri ai îndurat?
Cui obrazul tău ai dat
Să îl pălmuiască-n noapte?
Ce calvar ai dus în taină
Fiică și soție, mamă?
Crucea ta, cu îndurare
Se apleacă... și mă doare!
Tu ești un vulcan de șoapte
Peste care, gândul meu
Îți e pază-n miez de noapte
Și te sprijjnă la greu.
Tu ești aripă și vis,
Ești femeie și artist,
Maică Sfântă și lumină,
Candelă de muselină.
Ai venit, prin întrupare,
Crina, doar spre a salva
Moartea noastră trecătoare,
Lumea bună, de cea rea.
Zborul, lin arareori,
Se ascunde printre nori
Și rasari - un Soare blând,
Pentru oameni, pe pământ.
Ești lumină, înger, stea...
Jumătate, viața mea,
Ție eu ți-aș dărui.
Haide! Vremuri vor veni,
Când unite vom lupta,
Lumea asta vom schimba.
Zâmbet - dansuri de pleiade
Peste lumea noastră cade.
Oh, prin literă și lege,
Om pe om se va-nțelege.
Voal de îngeri și de stele
Peste chipul țării mele.
Datorăm acestea toate
Vieții cea fără de moarte.
Noi – popas, același drum,
Vom fi ghid prieteniei
Ce ne leagă și acum.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori de fulgi

Ninge ninge ca-n copilărie
flori de fulgi prin aer zboară
ca dalbi fluturi pe câmpie
când ființa-ți împresoară

ninge ninge acuma iar
cu o floare de ninsoare
pe un drum în calendar
făr' vreo rază azi de soare

ca o ploaie de cântări
fulgii albi azi se revarsă
albind gingașele zări
peste a iernii albă casă

dar la geam fulgii nu cad
ci atâția iată suie
înspre ceruri parcă ard
după nașterea lor vie

iată cât e de frumos
chipul fulgilor ce zboară
înspre cer și nu în jos
pe-a privirii ulicioară

cât de scumpă este iarna
tot ce Isus a creat
în suflet să fie hrana
pentru omul cel curat

Doamne azi îți mulțumim
pentru fulgii mari și vii
Numele ți-l proslăvim
și-ți cântăm în veșnicii

poezie de (2 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Legături

Apă, munte, flori
culese cu mână de înger
și arunncate-n vâltoarea vieții,
vapoare, avioane, zbor de lilieci
și de libelule albastre
ce se înaltă-n suflete aurii
care zboară spre infinit
curcubeu, Soare și lacrimă divină
ce curge-n pajiște verde a vieții
stralucind în vîltoarea neânsemnată a Terrei
piatra care poartă energia divină
aruncata-n slavile cerului
pe o ancoră din aur domnesc
ce se ascunde-n puterea Luminii
Soare, Soare, Soare peste tot Soare
apă, apă, apă peste tot apă
și noi cei ce purtăm de toate
din bogățiile cerului
și ale Pământului.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Barbu

Fulgii

Cad fulgii șovăielnici în stoluri fără numar,
Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr
Al dealurilor prinse de-o crustă argintie
Oștiri de nori aleargă...-Ce surdă simpatie,
Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă?
Ați prefăcut în domuri de-argint natura moartă
Și-ati pus în peisagiu un nou fior de viață,
Voi, blocuri mohorâte, convoi de-obscură ceață!...
Tot plumbul meu din suflet, o, forme călătoare,
Cu voi să se topească în gânduri de ninsoare,
Căci, iată, vine vremea când albe, împietrite,
Pe gând descăleca-vor zăpezi neprihănite...

Cad fulgii sovăielnici, asa cum în poveste
Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste
Un strălucit războinic, cuprins de vrajă-adâncă.
-Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă,
Ținuturi ale minții, lăsași să vă-împresoare,
Lăsați să cadă-într-una din neaua altui soare,
Ce, veșnic, brațul ritmic al timpului aruncă...

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 11.99 lei.

Vreau să culeg lumină din durere

eu ador îndemânarea de-a te urca sus pe creste
unde-s norii care poartă ploile peste câmpie
cu lumini și cu priveliști ce te poartă în poveste
cu tot dorul ce așează toate într-o feerie

te alint cu zbor de fluturi ce se-așează pe petale
și văd valurile care spală zarea ce de sus se strânge
au ieșit din mare zorii care-ncep să mă îngâne
și cu ropote de izvoare ce-n culori încep a curge

te iubesc cu toată energia și cu freamătul de frunze
în inima mea tristă sub mersul căprioarelor fricoase
vreau să simt pe deplin arsura din ale tale buze
surâsul tău e versul ce cuprinde zările stâncoase.

poezie de (19 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poet cu har divin

Te-ai născut chipeș și mândru,
În ninsori de flori și stele
Unde trupul ți-a crescut
Cât un plop frumos și verde.
Gândul, ți-a fost aripă
Aripă de nor și înger
Sufletul, de-argint și mură,
Pus în versuri splendide.
Tu! În răcoarea din livadă
Ai deschis o fructă coaptă
Cu un gând și dor adânc
Pus pe albe foi să scrie.
Tu! Ai dezghețat o Lună
Și o iarnă ai topit
Când povestea ta cu zâne
Mulți copii a adormit.
Tu! Fulgerul l-ai înmuiat
La un vers cântat cu drag
Norii ploaie au ținut
La iubirile cu prinți.
Tu! Tu ai înflorit toți teii
Cu lumina dintr-un vers
Și-ai lăsat pe ei să curgă
Mierea plină, de-armonii.
Tu! Ai hotărât să pleci,
Într-o lună, dintr-o vară
Când cireșele zâmbeau
Noi topeam, lacrimi-amare.
Ți-a fost sufletul, sulfină!
Inima, de miere plină!
Când ai început a scrie
Versul plin cu har divin.
Ți-ai lăsat rima să cânte
Pentru noi și veșnicii
Viu să te simțim oricând
Și să te iubim, etern.
Ți-a fost sufletul sulfină
Pana înmuiată-n Soare,
Inima deschisă-n ceruri
Un Luceafăr viu, și-acum!
Un Emin sorbit de Tatăl
Luminând Limba Română
Să fim cunoscuți prin tine
Pe tot globul pământesc.

poezie de (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Roua dragostei de viață

Eu te simt în raza blândă,
primăvară parfumată!
În dorința mea arzândă
te presimt ca niciodată,

când în zori, pe-o adiere,
calmă și ușoară vii
să crești mugurii de miere,
pomilor și printre vii.

Strălucești și porți în plete
un noian de violete
Iar din galbene narcise
împletești noaptea la vise.

Eu te am în suflet, fată!
Tu, mereu îmi înflorești
floarea vieții, parfumată
cu idile și povești!

Un bujor-aprins zâmbește
unei dalbe lăcrămioare.
Fața ta iar strălucește,
lăcrimând de-atâta floare!

Roua dragostei de viață,
tot preface-n nestemate!
Și mi-am dat cu ea pe față
să fiu primăvară-n toate!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Iubirea de copil
E bobocel în floare,
Privirea și-o îndreaptă,
Mereu zâmbind spre soare...

Iubirea-n tinerețe –
Sărutul de pe buze,
O stea în fapt de seară,
O șoaptă îți cuprinde!..

Iubirea-n toiul vieții –
Oglinzi în miezul pâinii
Ce-și caută tot rostul,
Cum vara-i plină-n grâne!

Iubirea-n toamne pline
E amintire dulce
Cu o lele, cu un bade,
Mai stai, mai nu te duce!..

În zile de zăpadă,
Prin fulgii străvezii
Iubirile din iarnă
Zâmbesc a dorului...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamă, raza mea de soare

Mamă,

Ies afară și mie frig.
Intru-n casă și mi-e frică.
Din puteri mamă te strig,
dar speranța îmi e mică.

Întoarce-te la mine mamă,
la pieptul tău să mă-ncălzești.
Fără tine-mi este teamă
când doar din cer mă privești.

Pe băncuța de la poartă
zi de zi, mamă te-aștept.
Spre tine gândul mă poartă,
inima mă doare-n piept.

Sufletul... ce să mai spun;
a plecat din pieptul meu.
Pribegește pe alt drum,
să urce la Dumnezeu.

Noaptea privesc mândra lună
și îmi pare zâmbitoare.
Mie parcă ar vrea să-mi spună
cât ești de strălucitoare.

Mam㠖 raza mea de soare!
Mam㠖 icoană mare și sfântă,
îngerii să te-nconjoare,
că mi-ai fost o mamă scumpă.

poezie de (8 martie 2023)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Vladimir Potlog

Ninge în miez de primavară

Ninge peste floarea cea de cais,
Ninge peste floarea cea de măr.
Totul e ca într-un paradis,
Un paradis frumos, dar efemer.

Ninge peste iarba înverzită,
Ninge peste ochii tăi frumoși.
Peste o stradă părăsită,
Unde totuși se joacă doi copii voioși.

Ninge în miez de primăvară
Fulgii cad monoton și moi.
Peste un tren care a sosit în gară,
Ninge peste mine, peste noi.

Dar iată, fulgii se topesc
Și se prefac în stropi de ploaie.
Soarele răsare ca un zeu măreț
Și arde din nou ca o văpaie.

poezie de (24 aprilie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Iubire de-o iarnă

Credeam și mai cred în iubirea de-o iarnă
Și-aș vrea să trăim câte-o noapte pe zi
Și-aș vrea ca din ceruri cu stele să cearnă,
Vreo sută de ani ca într-un joc de copii
Și noapte să fie, dar una polară.

Să avem înainte o mare de timp
În spațiu pierduți pe o stea glaciară,
Și iarna să nu fie doar biet anotimp,
Ci veacuri de veci în distanță stelară
Ori ceas de sublim suspendat în netimp.

Cuvinte devin noțiune abstractă,
Topindu-și pe gheața fierbinte din noi,
Mesaje mulțimi într-o singură șoaptă,
Doar eu și cu tine și potopul apoi,
Să ningă din cer pân' la Sfântul Așteaptă.

Iubiri de o iarnă purtăm pe retină,
Acum și de-a pururi în stele cu noi.
Străine de tumultul vieții și vină,
Curate și albe ca neaua divină
Și vii mărturii pentru vieți de apoi.

Voi crede mereu în iubirea de-o iarnă,
Atunci când trăiam câte-o noapte pe zi,
Visând că din cer cu steluțe-o să cearnă,
O sută de ani ca într-un joc de copii
Lângă foc ghemuiți la o cină de taină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ciute albe

Mi s-a părut
cum din
– haos –
mă săgetau
priviri...

"N-ai cum să fugi!"
din foc
din apă
și țărână
te vei întrupa!

Ai milă!
flăcările-ți fie...
nu o "vâlvătaie",
ci doar pală lină
împletire caldă
de lumină
pură.

Apa fie-ți...
nu "mare sărată",
ci izvor de munte,
lacrimă curată
pe care drumeții
osteniți de cale
însetați...
ți-l cată.

Și țărâna...
nu din – drum de oase –
ci dintr-o pădure
loc umbros
iarbă, flori
cânt duios...
cum doar frunza
știe...
când furtuni străine –
vor cu dușmănie
pacea' însângera!
.............
Și te-aș mai ruga...
să mă îngropi aproape
lângă codru des
și izvor de munte
unde ciute albe
cu priviri senine
vor veni să bea
și s-or adăpa
din inima mea,
din inima mea...

poezie de din Două lacrimi de cer (22 decembrie 2008)
Adăugat de Valentina BecartSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee îndoielnică, exprimare acceptabilă, ton amuzant

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Marin Moscu

Tu...

Tu ești zâmbetul luminii,
Floarea răsărită-n drum,
Tu ești orizontul care
Sângeră-n urme de fum.

Tu ești cerul și candoarea
Semnului ce-mi dă iertare
În neliniștea ce urcă
Zborul către Carul Mare.

Tu ești marea ce mă poartă
Pe-nalte valurile de vis,
Tu-mi ești strigătul vieții
La intrarea-n paradis.

Și-mi mai ești soră și mamă,
Și iubită și bunică,
Tu ești floarea roditoare
Într-un bobocel de fiică.

Te iubesc zâmbet lumină,
Floare roșie de mac;
Vă iubesc și îmi plec fruntea
Ca un șoim, pe-un steag de dac!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Constantin Triță

Spune-mi soare

Spune-mi soare, spune-mi lună,
N-ați văzut pe draga mea,
O aștept de-o săptămână
Rezemat de-un colț de stea.

Trec spre dimineți luceferi
Dar nici ei nu pot a ști,
De-am putea rămâne teferi,
Până-n zori de ne-am iubi.

Spune-mi soare, spune-mi lună,
Unde oare s-o găsesc,
Să o fac a mea stăpână,
Visele să-i încălzesc.

Trece gândul, vântul bate,
Ploaia plânge peste noi,
Peste tot ce-i răutate,
Trecem numai amândoi.

Spune-mi lună, spune-mi soare,
Unde-aș mai putea-ncerca,
În grădină sub o floare
Sau în vale la cișmea.

Trece timpul, vine clipa,
Cu-al meu trup să o-nvelesc,
Noaptea când și-ntinde-aripa,
Poate, poate... reușesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Micul soare, fiica Lunii

Mărețul Soare avea un fiu,
Măreața Lună o fiică,
Încă de când cei doi se știu
Iubirea lor se tot complică.

Captivi mereu în timp și spațiu
Ursiți să nu se întâlnească,
Sunt prinși într-un amor nesațiu,
Destinele să nu-și unească.

Dară poate, cine știe
Și într-o măreață zi,
O minune va să fie
Și cei doi se vor uni.

Micul Soare, fiica Lunii
Întâlnise-vor pe cer,
Și-i va-nvălui, milenii,
Un amor plin de mister.

Imensul gol ce-i despărțea
Reuși-vor să-l străbată,
Și veni-va poate vremea
Să se-ntoarcă imensa roată.

Să se schimbe sensul vieții,
Dragostea să n-aibă margini,
Și din densitatea ceții
Să se scrie alte pagini.

Universul să se schimbe,
Iar iubirea celestală,
Între două lumi să plimbe
A ei forță colosală.

poezie de (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Nicio zână nu-i ca mama

Pe cap poartă o maramă.
Ce frumoasă-i mama mea!
Este cea mai scumpă mamă.
Nicio zână nu-i ca ea.

Eu sunt viață pentru mama,
sunt chiar îngerașul ei.
Uite, acum îmi dau seama
că am crescut la sânul ei.

Cu privirea ei cea blândă
în brațe la ea mă cheamă.
Eu, cu vocea mea plăpândă
îi răspund: îndată mamă.

Deși mama e o floare
eu tot flori îi dăruiesc.
Îi dau și o sărutare
să-i arat cât o iubesc.

Ca o stea din Carul Mare
ce străluce-n nopți de vară,
Chipul mamei când apare
cu dragoste mă înconjoară.

Cu iubire îmi zâmbește,
îmi veghează somnul lin.
Sufletul mi-l ocrotește
de când mă are copil.

poezie de (februarie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Constantina Gina Dumitrescu

Puterea dragostei de Constantina Dumitresc

Stau pe poarta sărutului
Cu ochii la stele.
Tronez pe visele petrecărețe
Rascumpărînd o virtute.
Apa vieții este iubirea
Născută din puterea Luminii,
Suport al Soarelui destin.

Mireasa muntelui albastru,
Fecioră pururea domnească
Păstrează taina primenirii,
Borangic cusut cu stele,
Năframă pentru dorințe,
Șal pentru drumuri lungi
Abajur pe un colț de Lună,
Ospăț pregătit de mire,
Castă inima durerii
Masurată cu noblețe
Presărată cu suflare.
O plimbare printre stele
Așteaptă ostașii vremii,
Pregătiți să prindă zorii
Așternuți pe o veche umbră.
O lumină e hotarul
Hotărît să mă ocrotească.
Dorm cu stelele în brațe
Și cu prea iubita-mi fiică,
Legănate de-o Lumină
Care strigă "Noapte bună!"
O privesc năucită...

Pe sertar păstrez o rază
Care stă cu mine în noapte
Presărînd petale verzi
Peste somnul cel veghează,
Lăsînd poarta neschimbată
Precum harul cel curat
Ce se așterne peste suflet
Păstrînd dorul ca Lumină
Noapte bună!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook