Şi mă regăsesc sevă...

îngenunchez în privirea ta, codrule,
n-am fost la gala sufletului tău,
eram de veghe într-un vis
la un dor distanţă de tine.

mi-au povestit stelele
că-n fiecare foşnet se deschide o fereastră
şi-un început,
că-n ochiul tău porţi dorinţa
aceluiaşi răsărit
înfăşurat în culoarea cerului.

taina ta hrăneşte adâncurile
şi multe poteci sculptate în linişte,
ruguri de gând străjuiesc
în zborul păsărilor venite să-ţi cânte
trilul cu care au învins singurătatea.
...............
îngenunchez în rădăcinile tale, codrule,
şi mă regăsesc sevă...

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Gina Zaharia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde

Codrule,
Dă-mi o frunză de sus,
pentru lumină şi pentru tinereţe,
Şi pentru viaţa care nu moare.

Codrule,
Dă-mi o frunză de jos,
Pentru întuneric şi pentru bătrâneţe;
Şi pentru moartea care nu învie.

Noi ne-am scris sufletul
Pe frunze...
Codrule,
Dă-mi toate frunzele tale
Să cânt cu ele.

Sau mai bine cântă tu
Şi cu sufletul meu.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa unei flori îngenunchez

În faţa unei flori îngenunchez,
Că-n ea este lumina adunată,
Din suflete curate şi din Crez
Şi din Edenul caree-a fost odată;

În faţa unei flori şi tu să ai
Smerenie, ca-n faţa unei sfinte,
Ce poartă frumuseţile din Rai
Rostite în petale, drept cuvinte,

În faţa unei flori, să te închini,
Că-n ea se-adună îngerii grădinii,
Ce strâng într-o coroană, lângă spini,
Nemărginirea razelor Luminii.

În faţa unei flori, prieteni, eu
Mă-nchin, ştiindu-i care-i este vrerea,
Că-n ea-nfloreşte însuşi Dumnezeu
Cu primăvara-n care e-nvierea!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădure în prag de toamnă

Pădure în prag de toamnă
Eşti frumoasă ca o doamnă
Şi-ţi curg lacrimi pe obraz,
Când te taie... de necaz.

Codrule te-apasă anii,
Fug mistreţii, dolofanii...
Sub desişul tău bogat,
Câte suflete-ai culcat?

Codrule tânăr fecior,
Te-ndoaie vântul uşor;
De eşti falnic molidiş,
Te fură vântul pe furiş.

Codrule pădure deasă,
Poiana-ţi este mireasă,
Pajiştea plină de flori,
Cu oameni de sărbători.

Codrule mi-eşti frate bun
Şi-o vorbă aş vrea să-ţi spun,
Natura te îngrijeşte,
Dar şi omul cât trăieşte!

poezie de Toth Arpad (19 octombrie 2021), traducere de Toth Arpad
Adăugat de Toth Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!

,, Ce te legeni, codrule"
Im memoriam Mihai Eminescu

,, Ce te legeni, codrule"
Chemându-ţi poemele
Cu stelele nopţilor
Peste vârful brazilor
Şi Luceafărul fălos
Sfidând tot ce-i mic şi jos.

Iar ţi-e dor de Eminescu,
Să îţi poleiască versul,
Cu aur nemuritor
În contul iubirilor,
Legendă împovărătoare
De eternitate mare.

Valeria Mahok (14 iunie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revedere...

Codrule, codruţule,
Să mă ierţi, drăguţule
Că de când nu ne-am văzut
Te-au tăiat cât ei au vrut...
Şi de când m-am depărtat
De tine nu prea mi-a păsat...

Ia, eu fac ce fac de mult
Sunetul drujbei îl ascult
Şi sunt tare supărat
Fiindcă de mine ai uitat...
Codrul parcă-ţi era frate
Tu te-ai dus aşa departe...
Complice eşti la-acest omor
Chiar de n-ai pus mâna pe topor.

Codrule cu râuri line
Plânge sufletul în mine.
N-am oprit măcelul, am ales să tac,
Când multe pentru tine puteam eu să fac...

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 noiembrie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ale toamnei

n-am ştiut
că neliniştile tale
îşi pierd culoarea
în umbra
cuvintelor...
dezgolindu-mi privirea
am crezut
că tu eşti lumină...
"je suis l'automne...
les traces de ton silance
cachent la solitude..."
n-am ştiut că-n frunze,
că-n ochii de lemn ai copacilor
eşti tu.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai fost

nu-ţi spun
că-n vis scriu cu tine cuvinte

pentru prima oară
pe pagina unui gând, am scris
începutul
pe altă pagină am scris
sărutul
iar apoi, toate gândurile au devenit pagini

numai cu tine

nu-ţi spun
că-n dimineţi, pun fiecare pagină de vis
pe perna cealaltă
încă urma somnului tău a rămas
sunt fericit
respir visele tale, când ai fost

nu-ţi spun
că-n serile când soarele încet moare
eu devin întuneric

de-atunci
nu mai sunt decât un vis
într-o carte cu pagini gânduri

nu-mi mai dau autografe
nu mai exist
decât ca o carte, într-un vis!

poezie de Viorel Muha (mai 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am ştiut

Iubito, jur că, până-a te cunoaşte
Eu n-am ştiut că-mi poate fi şi frig,
Că liliacul va-nflori de Paşte,
Iar de nu vii, prin pieţe-am să te strig;

Eu n-am ştiut că ziua e lumină,
Iar cerul nu e de închiriat,
Până-am simţit privirea ta senină
Cum, cu lumină, m-a înfăşurat;

Eu n-am ştiut că sfera e rotundă,
Şi nu credeam că pot să fiu păgân,
Că veşnicia-ncape-ntr-o secundă,
Cât ai privi, în decolteu, un sân.

Eu n-am ştiut, iubito, că răcoarea
Din vinul ăsta ce-mi părea vetust,
În gură îşi va înmii savoarea,
Alăturea cu tine când îl gust;

Eu n-am ştiut că-n coapsa ta se-ascunde
Imboldul care mă transformă-n plug,
Ogorul ce mă-ndeamnă a-l pătrunde
Pentru-a mă arde de trei ori pe rug.

Eu n-am ştiut că-n tine-i o scânteie
Ce mă transformă-n flăcări ca-ntr-un mit,
Acuma ştiu şi-s de acord, femeie,
Să fiu de focul sacru mistuit!

poezie de Marius Coge din Vis şi armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am luat un mărţişor

Primăvara bate la fereastră
Cu buchete mici de ghiocei
Şi zambila înflorită-n glastră
Te-ndeamnă s-o iei...
Scumpe sau modeste mărţişoare
Te atrag pe rând zâmbind discret
Şi cu ele, dragostea mea mare
Se leagă cochet.
Mărţişoare dragi ca inimioare
Orice-ndrăgositit a dăruit...

Ţi-am luat un mărţişor
Ca să-l porţi la tine tot mereu
Şi să ştii că-n el e dorul meu
Şi-ţi va purta noroc.

Ţi-am luat un mărţişor
Ca să-l porţi când nu ne-o mai vedea
Şi să-ţi spună el iubirea mea
Oricând şi-n orice loc.

Din ochi mi-a picurat o perlă mică
Să fie ne-ncetat podoaba lui.

Ţi-am luat un mărţişor
Ca să-l porţi la tine tot mereu
Şi să ştii că-n el e dorul meu
Şi-ţi va purta noroc.

cântec interpretat de Nicolae Niţescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru Duminica Floriilor

Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât ce sunt –
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie
Şi-un mic vârtej de vânt...

Dezleagă-mă de vina de-a fi-ncercat să fac
Granit din cărămidă
Şi bronz din băligar,
Colan de pietre scumpe din sâmburi de dovleac
Şi-un Pegas cu-aripi duble din clasicul măgar...

Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decât aşa
Cum te-am văzut pe tine –
C-aşa credeam că-i bine!...
Dar azi, când văd că-i altfel de cum am vrut să fie,
Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie,
Retează-mi mâna dreaptă
Şi pune-mi strajă gurii,
Alungă-mi nebunia din scoarţele Scripturii
Şi-apoi desprinde-mi chipul de pe icoana Ta
Şi fă să uit c-odată am fost şi eu ca Tine!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Universul literar, nr. 27 (24 aprilie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Codrule, codruţule, Ce mai faci, drăguţule?"

Spune-mi ce să fac, poete,
Când îmi bate vântu-n plete?
Vin menestrelii, puşi în slujbă,
Să-mi cânte doina... cu o drujbă.

epigramă de Florea Costache din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

Îngenunchez în vânt. Mâne oasele
au să-mi cadă de pe cruce.
Înapoi nici un drum nu mă duce.
Îngenunchez în vânt:
lângă steaua cea mai tristă.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

Îngenunchez în vânt.
Mâine oasele-au să-mi cadă
de pe cruce.
Înapoi nici un drum nu mai duce.
Îngenunchez în vânt:
lângă steaua cea mai tristă.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa plec fara a privi in urma

Poate ar mai fi fost
multe
de spus dar mi-a plăcut ideea
de a pune punct.

Măcar o dată să plec deşi nu era cazul.
Să-ntorc spatele, să trântesc uşa
(de prea multe ori
am închis-o cu grijă).
Să plec fără a privi în urmă.

Sunt nerăbdătoare să văd
ce-mi rezervă viaţa.
(Ne pare rău, nu se mai fac rezervări!)

Poate îl întâlnesc pe cel
care cu o singură mână
îmi deschide sufletul şi citeşte
o poveste de dragoste.

Poate vii, alergând, în urma mea,
mă prinzi în braţe şi-mi şopteşti:
tu eşti.
Şi-atunci văd.

Poate de fapt sunt sătulă de mine
care caută început în fiecare sfârşit de minut.
Care înţelege sărut în fiecare ţuguiere a buzelor,
care vrea mai mult, mereu mai mult.
Care intră pe fereastră de ai închis uşa.

Deschide cerul şi aeriseşte. Poate aşa
mă regăsesc, mă recompun,
mă redescopăr
şi te iubesc din nou.
Mai trainic.

poezie de Nicoleta Iuhos
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşmânt ochilor căprui

Dacă-aş putea să-ţi storc privirea
aş colora văzduhul serii
cu licărul căpruiului ochilor tăi
să nu-i mai sângereze dimineţii
tăcerile-nvelite-n foi,
ţi-aş împleti iubirea
cu neînţelesul din poeme
aşa vor căpăta seninătatea
ochilor dintr-un veşmânt în doi.
Cu părul răvăşit mă voi opri
în poala gândurilor tale
voi căuta un sens
adâncului din ele
şi-ţi voi sorbi potirul cu lacrimi
ce mocnesc reduse la tăcere
căci clipa care trece
cere şi-un mâine,
un dor se frânge-ntre cuvinte
topit de izul din poeme...
Îngenunchez, mă rog să pot
să-mbrac văzduhul serii
cu licărul căpruiului
privirii tale.

poezie de Mihaela Huţanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Ca un condor mă înalţ spre ceruri,
să ajung la tine fiică şi la Dumnezeu...
flautul mă urcă pe sunetul lui
ce vibrează-n suflet, stins de durere
şi iar zbor şi iar zbor, acolo sus să mângâie norii,
alintând Lumina eternei vieţi,
fluturând bătăile clopotelor
în sunetul flautului ce mă face să zbor,
cu inima-mi de condor şi cu al meu suflet,
e zborul muzicii izvorâtă din flautul sufletului divin,
e zborul condorului şi al sufletului meu plin de durere
ca să ajung la tine, înger al Luminii.
Aripile au vrut să-mi smulgă furtunile,
eu, fiind condorul fermecat, mi-am luat zborul,
pe ritm de muzică celestă,
să-mi vindec aripa-mi lovită,
mi-am luat zborul şi vântul m-a vindecat,
Soarele m-a iubit, norii mi-au fost aşternut
stelele surorii în noapţile-mi reci,
Luna m-a privit şi mi-a trimis o floare să o sărut în noapte.
În zori eşti Lumina
care străluceşte în braţele Soarelui
şi cu ale vostre braţe mă îmbrăţişaţi în zborul meu de condor,
mă alintaţi, mă ridicaţi şi mă aruncaţi
printre licuricii ce zboară-n vis,
alături de eternitatea timpului
ce se plimbă-n aşternutul sufletului,
ca pe o cărare care îi aparţine.
Zorile apar şi eu încă mai sunt pe Pământ,
dar sufletul se ţine de mână cu cerul!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi face să-nflorească meri?

Era atâta fericire între noi
Şi-atâta dăruire-aveam de spus,
Încât prezentul "astăzi", înmulţit cu doi
Îţi aminteşti cum... nu ni-era de-ajuns?

Te regăsesc, pe cerul siderat,
În care ne-am văzut ciudat de tineri...
Dar cum să iert că-n urmă ai plecat
Şi-ai luat cu tine ziua noastră: Vineri?!

Te regăsesc şi-n răsăritul candid
În care, prin eter ne-mbrăţişam
Dar cum să-ţi iert acest crepuscul palid
Cu visurile la trecut: eram?!

Te voi fi regăsit o clipă-n vise,
Dar... inutil: pe cerul ajurat,
Îmbrăţişarea noastră amuţise...!
Într-un destin stingher şi haşurat!

Acum tu vrei să mi te-ascunzi în vis,
Şi poate, visu-mi te-ar putea uita uşor...
Dar cum să uit miracolul ucis,
Din candidul... nepământeanul colţuşor?

Zădărnicie-i vrutul ce-l zoreşti
Iubirea-ţi e o urmă dintr-o boare...!
Şi chiar de-mi spui că nu mă mai doreşti,
Mâhnirea nu e taina... care doare?!

Aproape-ai fost de-al biruinţei prag...!
De dragul tău şi-al meu, cutează-ţi primăveri!
Regretele sunt răni, poete drag...
În locul lor, poţi face... să-înflorească meri?!

poezie de Iulia Mirancea (august 2013)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă fără adresă

îngenunchez sub icoana răstignită
pe albul scorojit de vreme
cu teama zilei de mâine
mă întreb ce va fi
în anotimpul în care
sunt prizonier în
propriile mele gânduri

nu mai am nimic de făcut
îmi rod neputinţele din
urma genunchilor
şi aştept

nu sunt pregătit pentru asta

cobor în mine ca într-un oraş
pregătit de război cu
vitrinele agresate
de păianjeni
pendulez între două linişti
şi respir

din trupul meu se hrăneşte o durere
ştiu asta
însă
am senzaţia că-n prea târziul din mine
se derulează o altă poveste
îmi lipesc obrajii de palme
şi-mi imaginez o haltă în care
niciun tren n-a oprit niciodată

zădarnic mă uit înspre cer
ruga mea e fără adresă

poezie de Teodor Dume (30 martie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. şi când îţi va fi foarte dor, joaca-te şi-alinta-te cu ea...
Cu chitara...
Ia. o in braţe, dragul meu... inchide ochii... înfăşoar-o în tine usor... las-o să-şi topească cântul in adâncurile tale... in căldura sufletului tau...
las-o sa curgă în tine prin fiecare sunet, sa se reverse printre degetele tale... sărutându-le... alintandu-te...
Ea poartă adierea sufletului meu...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi pare rău

Nu-mi pare rău că te-am iubit,
am fost o vară fericit,
credeam că soarta mi te-a dat
ca eu să-ţi fiu predestinat.

Ştiam că-n viaţa mea de vii
drept înger păzitor să-mi fii
împărtăşim griji şi nevoi
că-n loc de unul suntem doi.

Eram cu sufletu-mpăcat,
nu săvârşeam niciun păcat,
la unele nepotriviri
ne-nţelegeam doar din priviri.

Dar armonia dispăru
când aroganţa apăru,
nu mai fu chip să te-nţeleg
şi taina urii să dezleg.

Te-a cufundat miraj semeţ
în ignoranţă şi dispreţ,
te-or încerca păreri de rău:
nu eşti a mea, nu sunt al tău!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!