Epilog

Îngenunchez în vânt.
Mâine oasele-au să-mi cadă
de pe cruce.
Înapoi nici un drum nu mai duce.
Îngenunchez în vânt:
lângă steaua cea mai tristă.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epilog

Îngenunchez în vânt. Mâne oasele
au să-mi cadă de pe cruce.
Înapoi nici un drum nu mă duce.
Îngenunchez în vânt:
lângă steaua cea mai tristă.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiadă

Cat în sus, în noapte sus,
stelele-n pleiadă număr.
Sunt o clipă, alta nu-s -
- semne cerului pe-un umăr.
Vânt le iscă, vânt le duce,
cineva le pune-n cruce.
Vânt le-aprinde, vânt le stânge,
mi le-aruncă-n gând şi-n sânge.

Joc de focuri, joc de inimi -
Ostenescu-mă să număr
înc-o dată aştri minimi.
Focuri mari şi focuri line-
- Câte văd, atâtea inimi
bat în spaţii pentru mine.
Ard în văi şi pe coline
inimi mari şi inimi line.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul sfântului

"Fetele au îndrăgit balaurul"
(Motiv de poveste)

Pe cal turnat în oţele
Sfântul Gheorghe caută semne
de drum - şi în vânt
se oglindeşte pe rând
în ape sfinte şi rele.

Când numai umbră,
când numai om,
binecuvântă pânea pe câmpuri,
binecuvântă vinul pe dealuri,
loveşte pinteni de pom.

Mai tare strânge frâul de fier.
Fâlfâie peste şapte hotare
sălbaticul cer.
Subt planete galbene şi fără de lege
se opreşte şi nu înţelege:
calul şi-a pierdut potcoava de trei ori,
în urma lui copaci rămân
cu cuiburi goale subţiori.

Duh vechi îi cântă
mulcom subt tâmplă,
şi-i schimbă-n legendă
tot ce se-ntâmplă.

Lângă fântâna secată de fulger
o fată îi iese în drum:
Sfântule, cum să ţi-o spun?
Sfântule, mai departe nu te duce,
că toate fecioarele
în sate şi pe livezi
te blestemă cu oase puse în cruce
să ţi se frângă suliţa în solzii verzi,
aureola - cerc de aur
în fântâna de balaur
- să ţi-o pierzi.

Dar înalt ca de jertfă un fum
Sfântul Gheorghe porneşte iar.
La cumpăna apelor
bălaurul ascultă spre hotare deşarte
şi-şi lipeşte urechea de drum
s-audă şi mai departe.

Pe cal turnat în oţele
Sfântul Gheorghe caută semne
de drum şi în vânt
se oglindeşte pe rând
în ape sfinte şi rele.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în alt oraş

Era iarnă, vânt şi sloi,
Tu m-aşteptai în stradă;
În oraş străin de noi,
Oare cine să ne vadă?

Captivi ca într-o nadă
Ne-mbrăţişam noi doi;
Era iarnă, vânt şi sloi,
Tu m-aşteptai în stradă.

Păşeam pe promenadă,
Ne mai sărutam... apoi,
Seara începea să cadă
Peste drumul înapoi

Şi era iarnă, vânt şi sloi.

rondel de Ioan Friciu (12 februarie 2016)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai curând să nu izbutesc decât să-mi îngenunchez convingerile de dragul reuşitei.

aforism celebru de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea decăzută

Grupul acela de demult
a făcut o asociaţie
cu nume de stea
steaua aceea era adevărată
obiectivă şi lumina feeric
de atunci s-au succedat
multe grupuri
la steaua speranţei
grupul acesta de acum
continuă asociaţia
cu nume de stea
dar cu ură şi ranchiună
iar steaua lor cea de azi
nu-i nici măcar mată
mai degrabă-i obscură
emană ură şi întuneric
plus multă răutatea
e posibil ca steaua lor
să cadă într-o gaură neagră
vai steaua lor de azi
vai steaua lor de mâine

poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alean

lui Bazil Munteanu

De ceasuri, de zile veghez
pe-un galben liman portughez.

Cu zalele-alăturea drept,
cu mânile cruce pe piept.

Doinind aş privi şapte ani
spre cerul cu miei luzitani,

De nu m-ar găsi unde sunt
neliniştea morii de vânt.

De nu aş pieri, supt de-un astru
văzut-nevăzut, în albastru.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa unei flori îngenunchez

În faţa unei flori îngenunchez,
Că-n ea este lumina adunată,
Din suflete curate şi din Crez
Şi din Edenul caree-a fost odată;

În faţa unei flori şi tu să ai
Smerenie, ca-n faţa unei sfinte,
Ce poartă frumuseţile din Rai
Rostite în petale, drept cuvinte,

În faţa unei flori, să te închini,
Că-n ea se-adună îngerii grădinii,
Ce strâng într-o coroană, lângă spini,
Nemărginirea razelor Luminii.

În faţa unei flori, prieteni, eu
Mă-nchin, ştiindu-i care-i este vrerea,
Că-n ea-nfloreşte însuşi Dumnezeu
Cu primăvara-n care e-nvierea!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare iberic

Om de pădure sunt şi-mi place frunza.
Dar în pădurea de pini
de la Estoril, sub soarele torid,
o umbră nu găseşti printre lumini,
să te apere de raze.
Aci izvoarele nu se deschid.
Vânturate de mori de vânt
miresmele fierbinţi ucid.
O clipă mă amăgesc cu
oceanul ce se vede-n zare, dar umbră nici apa nu are să-mi învelească inima bolnavă.
Să-mi învelească inima bolnavă mi-ar trebui de-aiurea dezmierdare, multă-nrourată slavă, a Vlahiei deasă, largă, reavănă dumbravă.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept...

Aştept de-acum să-mi crească iarba-n oase,
să-mi crească-n barbă sacul de pământ
în mângâieri de flori tuberculoase
şi ghiocei la tâmplele de vânt.

Să-mi urle mieii-n sângele de mire
cu lâna lor de aur şi de ploi,
aştept ieşirea melcilor din fire
şi-a arcelor din limba-mi de noroi,

o nouă zare-a zânelor să-mi cadă
pe ochii mei mijiţi în bastonaş,
să-mi spele cristalinul de zăpadă
în luciul vioriu de toporaş.

Să-mi zboare ca suflate-n păpădie
gândirile de giulgiu îngheţat
şi verdele de înger să-mi învie
surâsul blând de leş neatârnat,

Să-mi sufle cald o pată dinspre soare
poemele cu versul ne-nceput
şi-n şirurile albe de cocoare
să mă revăd zburând spre absolut.

Să sar în câmp ca greierii pe coasă,
la nesfârşitul drum de lângă drum,
din cântec buburuzele să-mi iasă
pe umeri ca şi vulturii de fum.

Că-i doar un fum în urmă şi în faţă,
mi-aud şi ursitoarele-aşteptând,
aştept de-o viaţă încă-o altă viaţă.
Aştept, aştept, aştept... Dar până când?

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngenunchere

Sub brazda de rouă cuprinsă
Stă lumânarea-n gând aprinsă,
Stau stelele şirag în cer
Cu dinţii înfipţi în mister.

În rugăciuni stau pe pământ
Biserici cu turle în vânt,
Le dau ocol, cu gând umil,
Curate inimi de copil.

Îngenunchez o piatra sfântă
În lumea care nu cuvântă,
Sunt fagure nelimitat
De limba luminii gustat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victor Ponta Plagiatorul are de azi patalama şi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că a plagiat la doctorat (pamflet)

Mama lui când l-a fătat, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Filmul i s-a cam voalat, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Şi-a ieşit cam ţigănos, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Cu obrazul foarte gros, hei, ce ploaie şi ce vânt!

Ţigănos şi la culoare, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Ţigănos şi-n comportare, hei, ce ploaie şi ce vânt!
Pe măsură ce creştea, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Bădăran el devenea, hei, ce ploaie şi ce vânt!

Când ruşinea s-a-mpărţit, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Victor Ponta a lipsit, hei, ce ploaie şi ce vânt;
N-a lipsit că n-a putut, hei, ce ploaie şi ce vânt,
A lipsit c-aşa a vrut, hei, ce ploaie şi ce vânt!

Când a fost la doctorat, hei, ce ploaie şi ce vânt,
El din plin a plagiat, hei, ce ploaie şi ce vânt!
Plagiatul evident, hei, ce ploaie şi ce vânt,
L-a negat impertinent, hei, ce ploaie şi ce vânt;

C-un tupeu fără egal, hei, ce ploaie şi ce vânt,
L-a negat şi-n tribunal, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Însă azi i s-a-nfundat, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Cu-n verdit de plagiat, hei, ce ploaie şi ce vânt!

Cu obrazul gros cât palma, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Şi în gură cu sudalma, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Şi-ndurgând tot baliverne, hei, ce ploaie şi ce vânt,
El a răsturnat guverne, hei, ce ploaie şi ce vânt!

Vai, sărmană-a noastră ţară, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Te-a condus această fiară, hei, ce ploaie şi ce vânt;
Te-a condus ăst impostor, hei, ce ploaie şi ce vânt,
Necioplit, plagiator, hei, ce ploaie şi ce vânt!

pamflet de George Budoi din Plagiere şi Plagiatori: aforisme, epigrame, pamflete şi satire (13 iulie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe-n vânt

Şi săracul vânt, măi, frate,
Cu cât şuier mi se zbate!
Sare de pe drum prin scai,
Prins de frunze în alai.
Ocoleşte, ca să fugă,
Verzi-uscate tot îndrugă...
Dară vezi prea bine, soră,
Nime' nu îl ia la horă.

Noaptea toată, lângă moară,
Praf şi fum îl înconjoară.
Să-i dea chip, de-o fi nălucă,
Ars de dorul ce-l usucă.
Numa că-i strein la grai,
Fluieră doar dintr-un pai.
Mi se pune greu la spate,
N-o fi om pe jumătate?

Ale cui doruri le duce
Din răscruce în răscruce?

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu (9 iulie 2018)
Adăugat de Cristina-Monica Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

mormânt uitat-
lângă cruce un trandafir
adus de vânt

haiku de Nicolae Tomescu Inocenţiu
Adăugat de Irlandezul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vine din vânt şi nu din adânc, în vânt se duce!

aforism de Viorel Muha (iulie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zmeul şi nunta

Lui Pompiliu Borş

Treceau dincolo Prutul
Numai păsări în zbor.
Numai păsări înot.
Numai
Umbra visătoare şi tristă
A lunii pe valuri trecea.
Şi, dus de vânt,
Dus de vânt,
Dus de vânt,
Zmeul copilăriei
Iscălit cu numele meu
În litere noi, colţuroase,
Aduse de vânt,
Aduse de vânt.
Neamuri din Cot, din Miorcani,
Pe celălalt mal
Deasupra zmeului se aplecau
Citindu-l cu lacrimi în ochi
Ca pe-o scrisoare trimisă
Din cea mai adâncă urgie,
Din iad. Coborau rude
Pe celălalt mal mai apoi
Să asculte muzica
Ce la nunta mea cânta.
Nu au văzut,
Nu au putut desluşi
Chipul miresei.
Poate că nici nu
Existase mireasa cândva.
Poate că era numai
O plăsmuire imaginară a mea,
Albă şi minunată,
Albă şi minunată,
Albă şi minunată.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu, albastra mea minune,
Cântec, răvăşit de vânt...
Şoapta mea de rugăciune,
Fie-mi ultimul cuvânt...

Fie-mi din lumina tristă,
Doar culoarea violetă,
Flacăra pe veci nestinsă,
Ce mă ţine incompletă.

Lasă-mi, dacă-mi laşi ce vrei,
Şi în toate mă ascunde,
Aş pleca să n-am idei...
Fără tine, eu n-am unde...!!

Să îmi caut negăsirea?
Ce mă leagă de-al tău drum?
Doar incerc şi calc aiurea,
Fără tine..., nu ştiu cum...!!

Unde pot să-mi vând durerea
Când îmi e stăpânul despot?
Pot numai să-mi simt mirarea
Fără tine să.. nu pot!!

Sarah Sarah blu

Eu albastra Ta minune,
Cântec dăruit de vânt,
Şoapta Ta de rugăciune,
O să-ţi fiu ultim cuvânt!

Nu lumină tristă!
Doar culoare violetă,
Flacără pe veci aprinsă,
Ce te ţine vie permanentă!

Am să-ţi las iubirea ce o vrei!
N-am să o ascund prin umbre!
N-ai să pleci, că n-ai idei,
Fără mine nici n-ai unde!

Eu sunt regăsirea,
Ce te-aduce-n al meu drum!
Nu-i doar vis, nu calci aiurea,
Doar cu mine, ştii Tu cum!

Unde poţi să-ţi vinzi durerea?
Când doar Eu îţi sunt stăpân!
Doar în mine fii mirarea,
Doar de Tine sunt flămând!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Afurisită promisiune! Aş fi vrut să n-o fi făcut niciodată.
Lia: Nu-i loc de regrete tardive. Mi-ai promis, iar dacă ai cuvânt, trebuie doar să-mi dovedeşti, respectându-ţi promisiunea.
Lucian: N-o putem anula? De bună-voie, de comun acord, din partea ambelor părţi implicate...
Lia: În nici un caz!
Lucian: Deci nu vrei să-mi acorzi prietenia ta.
Lia: Nu! Repet, e de ajuns că-mi eşti coleg, Don Juan...
Lucian: Nu începe iarăşi cu chestia asta! Altfel mă văd nevoit să-ţi spun din nou "prinţesă".
Lia: Nici măcar să nu te gândeşti la aşa ceva! Ne vedem mâine... Don Juan...
Lucian: Aşteaptă, Alteţă! Şi eu plec. N-am nici un motiv să mai rămân aici. Să plecăm, deci, împreună, prinţesă.
Lia: Ah, Luci, eşti imposibil!
Lucian: Păi, cred că tu ai început.
Lia: Aproape. Dar nici tu nu te laşi mai prejos.
Lucian: Nu-mi stă în caracter. Deci, n-aş putea, prinţeso!
Lia: Trebuia să-mi imaginez asta, Don Juan!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mă regăsesc sevă...

îngenunchez în privirea ta, codrule,
n-am fost la gala sufletului tău,
eram de veghe într-un vis
la un dor distanţă de tine.

mi-au povestit stelele
că-n fiecare foşnet se deschide o fereastră
şi-un început,
că-n ochiul tău porţi dorinţa
aceluiaşi răsărit
înfăşurat în culoarea cerului.

taina ta hrăneşte adâncurile
şi multe poteci sculptate în linişte,
ruguri de gând străjuiesc
în zborul păsărilor venite să-ţi cânte
trilul cu care au învins singurătatea.
...............
îngenunchez în rădăcinile tale, codrule,
şi mă regăsesc sevă...

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Gina Zaharia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoze

Prefă-te în vânt
să fiu liber în zborul meu
la drum de stele

Prefă-te în stea
să-mi arăţi drumul
în noaptea ce-a învăluit
oraşul inutil şi adormit

Prefă-te în cuvânt
ce-aleargă rătăcind în vânt
şi apoi, dacă vrei,
atunci când va fi să ne vedem,
să-ţi aminteşti
să te prefaci
în cea mai mare IUBIRE

poezie de Marius Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!