Dulce-acrişor

De-oi fi urât precum Corbière,
Am suflet tandru ca Villon.
Să-mi dăruieşti, o, Madelon
Şi altceva decât o bere.

Oraş impur. Morocănoşii
Nori grei plutesc pe bolta ternă,
Să stingeţi unica lanternă.
Venus şi-a pus ciorapii roşii.

Când zorii s-or lipi-n obloane
Va fi o zi cu raze mici.
Cu puţin kohl şi cu creioane,
Par înşişi zeii măscărici.

poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Philippe Huc

În timp ce-n vale e Florar
Şi ucigaşele granate
Pe calu-i zboară, un tunar
Către idile depărtate,
Sub palmierii andaluzi,
Visează trei amanţi ursuzi
Geloşi pe-o Carmen de văpaie
Beată de muzică şi-amor
Pe care într-o zi o vor
Găsi asasinată-n baie.

poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ilie Iuga se îndepărtă, legănând biciul, o clipă mai târziu, căruţa zdrăngăni prin oraş, ieşi din oraş, trecu mai departe, sub perdeaua nopţii, ducând într-un sicriu beţişoare de aceeaşi lungime, cu spiritul decedatului in ham, printre copacii grei de corbi, pe drumul prăfos, către marele gol fără coordonate şi limită unde stăpâneşte Nisipul-Timp şi Uitarea-Sepie.

Leonida Neamţu în Jurnalul oficial al misiunii Scorbowski, "Urlet"
Adăugat de csv
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonierul Francois Villon

I

În patru sute cincizeci şi şase,
Eu, Francois Villon, atotşcoler,
Crezând că anii-s de mătase,
Pe funie, i-am înşirat, spre cer-
Să cuget doar la ce voi face,
Precum Vegece, o, geto-dacul?
Lăsa-ţi-mă, rogu-vă,-n pace-
Mai bine vă trimit la dracu!

poezie clasică de Francois Villon din Testamentul cel mare (1461), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet aviar

Lăstuni şi alte păsări zburătoare
planează-n cerc primăvăratic;
clipind din pleoape roşii de jaratic
scrutează înălţimi ameţitoare.

E soarele mai pal şi mai tomnatic,
dar cu razele-i scânteietoare
aruncă unda lui mângâietoare
peste zboru-nalt şi acrobatic...

În crepuscul, ceru-i cam apatic,
văzduhul e-ncărcat cu văl de nori,
pe-nserate trece un cârd de ciori

şi-un sumbru stol de corbi croncănitori,
ce-şi caută năuci un alt sălaş;
în pădure... mai departe de oraş.

sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea ta

Plutesc pe Marea înspumată,
Pe-o plută ce abia se ţine,
Precum iubirea-mi disperată,
Ce te visează doar pe tine...
M-agăţ cu braţe vlăguite,
De ude bârne mişcătoare,
Visând la zilele-nsorite,
Când îţi voi plânge la picioare,
Iar dinspre-ndepărtate maluri,
De-oi auzi a ta chemare,
Pe dată voi sări în valuri,
Şi voi stăbate Marea Mare,
Iar dacă n-oi avea putere,
Să birui Marea nesfârşită,
Rămâne-va trudita-mi vrere,
Să-mi fi mirifică iubită...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irina cu părul de aur

Tu-i eşti acestei ţări regină?
Pe-aici e-un zid pătat de sânge
Sirena, ziua când să vină,
Prin mahalale triste plânge.
Tu-i eşti acestei ţări regină,
Acestor plaiuri jefuite
De răzvrătiţi ce le-au lăsat
Fără frumosul rod bogat?
Bălaie, tainică Irină,
Tu mi-ai răspuns: "Nu sunt regină
Decât a visului meu, iată".
Nu ştiu, sirena când suspină,
Spre ce masacre paşii-mi cată.

poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dăruieşti puţin din tine unui copil, dăruieşti puţin din tine viitorului acestuia.

citat din Kevin Heath
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veselii de toamnă

Într-un vag septembrion
Bacovia, François Villon,
Topind francii de simbrie,
Beau absint pe datorie

La crâşma unde s-au machit,
Deja o vampă i-a ochit,
Lăsând pulpele-n tangaj
Toast simplu: Bon courage!

Apocalips. Prăpăd afară
Mai că se-mpiedică pe scară,
Bâjbâie, nu au lanternă...
Şi schimbă crâşma c-o tavernă

Unde vinu-i cu găleata
S-a milostivit bogata
Toamnă – fără tirbuşon –
Plumb Bacovia, grizé Villon...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Daniel Tudose
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bere

nu ştiu câte sticle de bere
am consumat aşteptând ca lucrurile
să evolueze spre mai bine
nu ştiu cât vin şi whisky
şi bere
mai ales bere
am băut după
despărţirile de femei –
aşteptând telefonul să sune
aşteptând răsunet de paşi,
iar telefonul nu sună niciodată
decât foarte târziu
şi paşii nu ajung niciodată
decât foarte târziu
când stomacul
mi-a ajuns deja în gură
ei sosesc proaspeţi ca florile de primăvară:

" ce naiba e cu tine?
n-o să fii 3 zile în stare să mă regulezi!"

femeia este durabilă
ea trăieşte şapte ani şi jumătate mai mult
decât bărbatul, ea bea foarte puţină bere
fiindcă ştie că nu-i face bine la ten

în vreme ce noi o luăm razna
ele sunt în oraş
dansând şi râzând
cu cowboy libidinoşi.

well, a fost multă
bere şi au fost mulţi saci cu sticle goale de bere
iar când ridici unul dintre ei
o sticlă cade prin fundul jilav
al sacului de hârtie
rostogolindu-se
clăncănind
împrăştiind cenuşă umedă
şi picături bere răsuflată,
sau sacul se răstoarnă la ora 4
dimineaţa
iscând singurul sunet din viaţa ta.

bere
fluvii şi mări de bere
la radio se aud cântece de dragoste
pe când telefonul rămâne tăcut
şi pereţii rămân
verticali de sus până jos
iar berea reprezintă tot ce există.

poezie celebră de Charles Bukowski din Dragostea este un câine turbat venind din Iad, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă ridic

Rănită sunt de norii grei
Rănită de raza de soare
Sub aripă ta să mă iei
Sufletul rănit ma doare

Plutesc cu aripa-n derivă
Eu ma ridic si urc din zori
Să nu mă pierzi mi-e frică
Putere am cu mîne să zbori

Si de-oi cădea de nouă ori
Voi deveni iarăsi un pom
Tot mă înalţă până la nori
Vindecă-mi aripa-n somn

Obrazul tu mi-ai sărutat
In urma ta rămân zdrobită
Cu ochii tu m-ai fermecat
Visul din noapte mi-ai luat

Tu m-ai privit si ai plecat
Si pleci in zbor de noapte
Sufletul, aripa, s-au vindecat
Te voi urma cât de departe

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruieşti puţin atunci când dai ceva care-ţi aparţine. Abia în momentul în care te oferi pe tine însui dăruieşti cu adevărat.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amant

Din ceruri îmi făcea tingire
Şi piele de vital din nori,
din zorii zilei, amurgire,
cotorul verzei, napi cu flori,
vin din oţet şi-adeseori,
dintr-o purcea, moara de vânt,
din ştreang o jurubiţă, ori
din popa burduhos, un sfânt.

Aşa m-a înşelat iubirea –
De colo-colo dus de nas...
Nu-i om pe lume-n toată firea
Să nu fi dat (daca-ar fi tras
Ce-am tras la fiecare pas)
Şi ţoale şi-albituri, decât
Să fiu-aşa cum am rămas
Amantul singur şi-amărât.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum, când încă zorii nu-s...

Vreau să vă fac mărturisire, acum când zorii încă nu-s că eu nu sunt decât iubire şi o primesc (ştiţi voi) de Sus.
De-i întuneric sau lumină, coboară-n mine dar divin, eu mai mărturisesc o vină şi beau o lacrimă de vin...
De cade frunza ruginie, sau mugurii-nfloresc pe ram, eu pun iubire-n poezie, că numai poezie am...
O pun şi în singurătate, să nu îi fie prea urât şi-n liniştea de peste noapte în care vise-am zăvorât...
Împart din ea la fiecare şi de cumva împart prea mult, e ca un leac de vindecare, pentru durerea ce-o ascult
În scâncete de neiubire la porţi închise unde bat atâtea suflete-n neştire într-un amurg întârziat...
Acum, când încă zorii nu-s, eu mă perind printre cuvinte, s-adun iubiri ce au apus şi să-mi aduc de ele-aminte...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea fără măscărici e ca trusa de machiaj fără sclipici, ca pădurea fără arici şi precum grătarul fără mici.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchet de stele

Buchet de flori, de frezii roşii îmi doresc
ştiu bine, orice aş vrea tu-mi dăruieşti,
mi-ai pus pe deget un inel, cel al credinţei,
jurându-mi viaţa plină, fără suferinţă.

Buchet de iasomie, vreau să-mi dăruieşti,
să-mi stea la căpătâi o noapte-ntreagă,
simţind cum şoaptele tale, mereu mă urmăresc
şi cum din iasomie, se naşte o visare.

Buchet de stele tu mi-ai dat, credeam
că nu se poate, până le-am primit,
erau atât de pline, erau în călimară
şi le păstrez aici, iubindu-te pe veci.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arieta

"Ah, înger scump, mă faci ferice",
Unul ţi-a spus odat'!
Iar altul despre tine zice:
"Ce animal ciudat!"

Cei doi dreptate-aveau cu schimbul.
Amorul, joc de iele,
Din vară face anotimpul
Melancoliei mele.

În vechiul Cartier Latin,
A dragei mele soră
Mi-doarme-n braţele ce-o ţin
La o târzie oră.

Oare când fi-va veşted, pal,
Acest buchet de flori,
Grăi-va către papagal:
"Sunt tristă... şi mi-e dor..."?

poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de uimitoare e firea umană! Când îi critică pe alţii, unii nu fac altceva decât ca, involuntar, să se caracterizeze pe ei înşişi.

aforism de George Budoi din Aforisme (2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimţire

Era o linişte împărătească
Se auzea susurul vântului
Clipocitul molcom al izvorului
Din ce în ce mai îndepărtat
Gânduri-gânduri nori şi corbi
Pluteau prin răcoarea sufletului
Şi nu mai putu să vorbească
O mie de junghiuri trec
Prin răzvrătirea sângelui
Prin ciocănitul cerului inimii
Orizonturile se învârtiră
Greutatea trupului
I se răsturnă în cap
Prin gât ca apa dintr-o sticlă
Ochii-i căzură cârpe
Sub oblonul pleoapelor
Într-o largă spulberătură
De fulgi cenuşii ca după
O încăierare între corbi
Fiorii unei presimţiri năprasnice
Îi junghiară bolta inimii
Şi nu mai putu să vorbească
E o linişte nepământească

poezie de Camelia Popp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus din Milo

După bust şi-anatomie,
Venus a-nceput să-mi placă.
Dar, cum n-are lenjerie,
Ca nevastă-i cam săracă.

epigramă de Mihai Danielescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îl ascult pe Beethoven îmi spun că omul este mai mare decât zeii. Când îl ascult pe Mozart îmi spun că zeii umanizaţi sunt mai mari decât omul. Iar când îl ascult pe Bach îmi spun: zeii şi nimic mai mult!

citat clasic din Constantin Tsatsos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!