Amant

Din ceruri îmi făcea tingire
Şi piele de vital din nori,
din zorii zilei, amurgire,
cotorul verzei, napi cu flori,
vin din oţet şi-adeseori,
dintr-o purcea, moara de vânt,
din ştreang o jurubiţă, ori
din popa burduhos, un sfânt.

Aşa m-a înşelat iubirea –
De colo-colo dus de nas...
Nu-i om pe lume-n toată firea
Să nu fi dat (daca-ar fi tras
Ce-am tras la fiecare pas)
Şi ţoale şi-albituri, decât
Să fiu-aşa cum am rămas
Amantul singur şi-amărât.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbalist singur şi trist

Piciorul meu e vinovat,
Iubirea când m-a căutat,
Ce vă gândiţi că am făcut
S-o-ndepărtez? I-am tras un şut!

Piciorul meu e vinovat,
Din primul şut a şi marcat;
Sufletul meu, ţipând că-i gol,
Două iubiri i-au dat ocol...

Şi când la două porţi a tras
Piciorul, singur am rămas;
Nici urmă nu-i de marcator
Şi nici de dragoste picior.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonierul Francois Villon

I

În patru sute cincizeci şi şase,
Eu, Francois Villon, atotşcoler,
Crezând că anii-s de mătase,
Pe funie, i-am înşirat, spre cer-
Să cuget doar la ce voi face,
Precum Vegece, o, geto-dacul?
Lăsa-ţi-mă, rogu-vă,-n pace-
Mai bine vă trimit la dracu!

poezie clasică de Francois Villon din Testamentul cel mare (1461), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul cel mic al marelui Francois Villon

II

În anul zis în primul cânt,
de-i totul nins şi e Crăciun,
iar lupii mestecă doar vânt
şi omu-i doar la gheaţă bun-
îmi zic: poete, hai la drum!
să nu cumva să se întâmple,
din dragostea ce scoate fum,
să-ţi iasă stele iar pe tâmple!

poezie clasică de Francois Villon (1456), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pizma

Preascumpei Roza nu-i voi da
Nici inima, nici maiul meu.
Ar vrea mai bine altceva,
Chiar dacă are bani mereu.
Ce? Săculeţ ce-atârnă greu,
Plin ochi de bani şi-ncăpător.
Mai bine pier în ştreang şi eu
Şi cel ce-i dă un singur chior!
Chiar făr' ai mei, destui bani are,
Dar pentru asta nu-s pizmaş;
Sătul de chef şi dezmăţare
Nu m-arde-n fund să-i fiu părtaş.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Măicuţei mele bune-i las
O rugă pentru Maica Sfântă,
Că pentru mine multe-a tras
Şi încă multe o-nspăimântă.
N-am nici cetăţi, nici turn de pândă
Să-mi apere – când rea-i prigoana –
Şi trup şi suflet de osândă,
Pe cât mă apără sărmana.

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testamentul cel mic al Marelui Francois Villon

III

Şi uite-aşa ce n-aţi văzut:
Minunea ei în ochii mei,
Născând lumina de-nceput,
Punea şi lumii nou temei!
Şi m-am rugat pe loc la zei,
De dincolo de cer şi lume,
S-arunce punte dragostei-
Ca-n inimă să-i aflu nume!

poezie clasică de Francois Villon din Dania (1456), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele cuvinte agăţat în ştreang: "m-au tras pe sfoară".

aforism de Dan Norea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Că ne-am tras din maimuţă-mi pare,
Că pentru nimeni nu-i secret,
Însă mai sunt şi oameni care,
Ce parcă nu s-au tras complet.

epigramă de Georgeta Paula Dimitriu din Mărţişoare (2009)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolă către prieteni

Vă înduraţi de mine, îndurare,
Atât măcar, prieteni, de-aţi avea!
În hrubă zac, nu sub un pom în floare,
Aici, în surghiunia cea mai grea,
Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea.
Cocote, crai, novici şi tinerei,
Voi acrobaţi, voi dansatorii cei
Mai iuţi ca strechea, ageri ca iatanul,
Cu voci ca zvonul unor clopoţei,
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Voi menestrei cântând în voia lor,
Craidoni, ce numai râdeţi şi glumiţi,
Şi risipiţi bani buni ori calpi cu spor,
Oameni de duh, oleacă aiuriţi,
Estimp el moare de mai zăboviţi.
Stihuitori de cântec, vers, oraţii,
De se va stinge, faceţi-i libaţii.
El zace, raze nu-i aduc aleanul,
Nici adieri, i-s ziduri grele fraţii.
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Veniţi să îl vedeţi în pătimire,
Nobili iertaţi de orice bir şi dare,
Neaplecaţi la legi şi cârmuire,
Ci doar în faţa Domnului cel mare.
Postind duminici, marţile, oricare,
Lui dinţii ca de greblă i se fac,
(Din coji uscate, nu din cozonac),
Şi-i toarnă-n maţe apă cu toptanul,
În hău adânc nu-i masă, nici hamac,
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Juni ori bătrâni, prinţi ce vă pomenesc,
Aduceţi-mi iertare cu sigil domnesc,
Şi scoateţi-mă-n coş, tras cu arcanul.
Aşa se-ajută porcii, mă gândesc;
Guiţă unul doar, în turmă o tulesc.
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pricina sau balada Soartei

Fortuna mi-au pus cărturarii nume,
Iar tu, François, strigi că sunt rea şi crudă,
Ce nu eşti om cu fală şi renume.
Mai buni ca tine-n vărării asudă
Şi sparg în ocne pietrele cu trudă.
Te plângi, cu toată viaţa de ruşine?
Nu eşti tu singurul, şi nici nu se cuvine;
Priveşte-mi faptele de-odinioară bine,
Ce mulţi viteji s-au prăpădit prin mine;
Pe lângă ei, ştiu, eşti un biet poltron.
Stai liniştit şi vorba ţi-o aţine.
Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat, Villon!

Pe marii regi îmi căşunase mie
În vremurile vechi, de altădat'.
Priam muri cu-ntreaga lui armie,
Cetate, turn şi zid nu l-au scăpat;
Lui Hanibal, ce soartă i s-a dat?
În Cartagina moartea l-a învins,
Pe Scipio, aşişderi l-a cuprins;
Senatului pe Cezar l-am vândut;
Pompei în Eghipet a fost pierdut;
Într-un vârtej pe mări pieri Iason;
Prin foc poporul Romei l-am trecut.
Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat, Villon!

Iar Alexandru, care-atât s-a războit,
Tânjind spre stelele Pleiadelor, şi el
De mâna mea pieri: l-am otrăvit.
Regele Alfazar căzu peste drapel
Pe câmpul de bătaie. În ăst fel
Mi-s faptele şi-asemeni vor urma,
Căci n-am la nimeni socoteli a da.
Pe Holofrenes, idolatru blestemat,
Iudita l-a străpuns, dormind în pat,
În cortul lui, cu un pumnal. Pe Absalon?
Pe când fugea, de păr l-am spânzurat.
Să te-nvoieţti cu ce ţi-am dat, Villon!

François, de-aceea să asculţi ce-am zis:
Socoată de n-aş da la Domnu-n Paradis,
Te-aş fi tras ca pe-o zdreanţă prin dârmon,
Şi pentru un păcat, zece-aş fi scris.
Să te-nvoieşti cu ce ţi-am dat, Villon!

poezie clasică de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ecuaţii roz, de flori...

Iubitul meu, e Luna plină
Iar basmul suie-n Ceruri nori
Tu vânt îmi eşti, eu sunt grădină,
Cu ecuaţii roz... de flori...
Îmi curgi prin lujer verde chinul
Îmi pui în sânge rădăcini
Eu sorb din suflul tău veninul,
Mi-amesteci iarba cu ciulini
Respir, mă cerţi, m-adormi buimacă
Şi mă alinţi încetişor;
te strig, mă cânţi, m-alungi, ce dacă
am chipul roşu de bujor...
Cu suflul şoaptelor din urmă-
câte grădini n-ai frânt aşa?
Şi-n palma ta cresc ţepi ce curmă
Parfumul meu, de catifea
Pe boabe mari de rouă-n gene
Joci miza ta, pierdută ieri
Şi treci pe trupul meu alene
Necunoscutele sa-mi ceri...
Nu-i joc să îmi transforme-o lume
când mă atingi- şi tu te miri-
mai mult ca dorul tău, anume
şi mă preschimb în trandafiri;
Iubitul meu, e Lună plină
Iar basmul suie-n Ceruri nori
Tu vânt îmi eşti, eu sunt gradină,
Cu ecuaţii roz... de flori...

poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Fraţilor,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
că-n grădinile iubirii
aţi lăsat omida firii
să vă strige trandafirii
din Eden;
Că din nou la voi pe vale
toate crengile sunt goale,
că n-au mai rămas petale,
nici polen.
Fraţilor,
mi-au spus ai Cloei despre voi...
că fecioarele-nţelepte,
nu mai stau cu drag s-aştepte,
priveghind pe-a nunţii trepte,
ca surori;
că mireasa de mâhnire,
nu mai ţese in subţire,
pentr-a-ntâmpina pe Mire
sus pe nori.

Fraţilor,
dar unde-i dragostea dintâi?...
Dacă azi aveţi mânie?...
câţiva ani şi nu o mie,
cum veţi fi o veşnicie
sus pe plai?
Dacă azi aveţi zăvoare,
aveţi avea în ceruri oare
câte-un Rai de fiecare,
câte-un Rai?

Fraţilor,
să ştiţi că vremea s-a scurtat.
Las´ să fie holda plină
şi de spini şi de neghină!
Grâul lângă grâu să-ţi ţină
spicu-n vânt.
Cine-i spin cu flori deşarte,
spin să fie mai departe!
Cine-i sfânt, mai sfânt să-şi poarte
rodul sfânt!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un neascultător

Nefiind băiat cuminte
Nu a vrut să mă asculte
Chiar de-a tras învăţăminte,
Ponoase-a tras mai multe.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceasul al doisprezecelea

Am tras un an întreg de ea,
Visând s-o fac nevasta mea
Şi-am renunţat, în ultim ceas,
Când am aflat câţi au mai tras!

epigramă de Gavril Moisa din Concursul Festivalului Naţional de Epigramă "Cât e Buzăul de Mare" 2011, tema "În ceasul al doisprezecelea" (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un dentist beţiv - epitaf

Pe mormânt, între zorele
Clar, pe crucea lui scria:
"Viu, a tras multe măsele,
Dar a tras şi la măsea."

epitaf epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ceasornicar

Maestru este fără şagă,
Precum e Zeus în Olimp,
Pendule-a tras o viaţa-ntreagă,
Dar nu a tras nicicând de timp.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara din noi

E zarvă-n crâng, de cum se-mbie zorii,
Oceanul verde-albastru scaldă firea;
În taină, macii plămădesc iubirea,
Pe-a zilei scenă se întrec actorii.

Căldură mare bântuie prin oase,
În firul ierbii, ostenite gânduri,
Iar tu înşiri poeme rânduri-rânduri,
Dând vină pe-a văzduhului vântoase.

Pe note-nalte cânţi a înserare;
Salcamu'-n floare, confident de-l crezi,
Te uită cât se-înalţă, cum mai doare

Amurgul picurat în ochii verzi.
O vară e în noi - şi-n fiecare
Şi nu-i totuna de-o câştigi, ori pierzi.

poezie de Valeria Merca (iunie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Urăsc iubirea şi-o blestem
Şi-o-nfrunt cu sânge şi cu pară;
Prin ea murim şi nu suntem
Ca preţ, nici cât paraua chioară.
Mai bine zvârl lăuta-afară
Şi nu-mi mai ţin cu-amanţii veacu';
De le-am fost soţ odinioară,
De-acuma ducă-se la dracu'!

poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-aduci aminte?

Ţi-aduci aminte
De mine, de tine, de timp,
De ape, de golfuri, de valuri,
De flori, de iarbă, de pământ,
De păsări, de vânt şi de ceruri...?

Ţi-aduci aminte,
Tu, iubire de fum,
Fum din horn de poveste,
Poveste din istoria dorinţei,
Dorinţă din credinţa
Autorului anonim.

Ţi-aduci aminte
De tot şi de toate,
Înafară de Noi,
Cei ce-am lipsit,
Cu desăvârşire,
Din mine, din tine, din timp,
Din ape, din golfuri, din valuri,
Din flori, din iarbă, din pământ,
Din păsări, din vânt şi din ceruri...

poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e ca un cârnaţ: există muşchiuleţ tras în maţ şi există grăsime. Fiecare element îşi are locul şi funcţia lui.

citat din romanul Umbra vântului de Carlos Ruiz Zafon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!