Pentru Philippe Huc

În timp ce-n vale e Florar
Şi ucigaşele granate
Pe calu-i zboară, un tunar
Către idile depărtate,
Sub palmierii andaluzi,
Visează trei amanţi ursuzi
Geloşi pe-o Carmen de văpaie
Beată de muzică şi-amor
Pe care într-o zi o vor
Găsi asasinată-n baie.

poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 153

O nimfă a Dianei l-a zărit
Pe-Amor dormind cu torţa lângă el;
Şi focul de iubire l-a pitit
Într-un izvor din vale, mititel;
Şi-acesta din Iubirea sfântă a luat
Căldură vie, ce durează mult,
Şi-n baie pentru oameni s-a schimbat
Tămăduind cu blândul lui tumult.
Şi-Amor în ochi iubitei i-a aprins
Această torţă, iară mie-n piept;
Bolnav de dor, în baie m-am întins
Simţind cumva că sufăr pe nedrept.

Dar nu m-am lecuit, că Amor vrea
Să fie baia-n ochi la draga mea.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arieta

"Ah, înger scump, mă faci ferice",
Unul ţi-a spus odat'!
Iar altul despre tine zice:
"Ce animal ciudat!"

Cei doi dreptate-aveau cu schimbul.
Amorul, joc de iele,
Din vară face anotimpul
Melancoliei mele.

În vechiul Cartier Latin,
A dragei mele soră
Mi-doarme-n braţele ce-o ţin
La o târzie oră.

Oare când fi-va veşted, pal,
Acest buchet de flori,
Grăi-va către papagal:
"Sunt tristă... şi mi-e dor..."?

poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beatitudine

sunt beată de mirare mai fac încă un pas
către miracolul care răsare-n asfinţit
razele dimineţii fac în mine popas
expresii divine ce nicicând n-au minţit.

măsor beatitudini cu aurit compas
pretutindeni fericiri am împărţit
sunt beată de mirare mai fac încă un pas
către miracolul care răsare-n asfinţit.

gust cafeaua literară fără nici un impas
litere îndulcite parcă s-au înmulţit
toată amărăciunea s-a dus de pripas
pot astăzi să dansez pe muchii de cuţit.

sunt beată de mirare mai fac încă un pas
către miracolul care răsare-n asfinţit.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte există numai pentru cei care visează puţin.

citat din Philippe Petit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limitele există numai în sufletele celor care nu visează.

citat din Philippe Petit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia despre care se presupune că are o mie de amanţi rar are unul, în timp ce femeia animalică, lipsită de graţie şi stupidă are zeci de amanţi.

citat celebru din George Bernard Shaw
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chaos

Suntem precum un ghimpe în coastele pământului,
cu felurite obiceiuri, idealuri de humă,
ce ne mânjim cu praf uscat şi brumă
trosnind în noi oasele ruginite de timp.

Iarba se zburleşte pe coama arămie,
cu glas amar zbiară pământul,
pe culmi înalte zboară şi vântul
chemând sufletele scorojite.

Venind din zare nori şi ceţuri bizare,
plânge şi clipa uitată demult
când pe-o terasă stau singur şi-o ascult.
De plânsetul vremii copacii-şi iau zborul.

Într-o secundă piere tot, se duc la vale
pietre îngheţate, pătrunzând prin scorburi,
şi le topesc în timp târziu călduri
ce tind spre o cristalizare nebuloasă.

poezie de Ionuţ Popa din Valuri (12 iunie 2007)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce-acrişor

De-oi fi urât precum Corbière,
Am suflet tandru ca Villon.
Să-mi dăruieşti, o, Madelon
Şi altceva decât o bere.

Oraş impur. Morocănoşii
Nori grei plutesc pe bolta ternă,
Să stingeţi unica lanternă.
Venus şi-a pus ciorapii roşii.

Când zorii s-or lipi-n obloane
Va fi o zi cu raze mici.
Cu puţin kohl şi cu creioane,
Par înşişi zeii măscărici.

poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce visează pământul?

La ce visează pământul
în timp ce ară ţăranul?

La grâne de aur, la pâine
pentru foamea copiilor -
femeile, bărbaţii de mâine -
visează pământul copii,
şi grânde de aur, şi pâine.

Visează ploi oarbe, averse
căzându-i în braţele mari,
pământ devenind ele însele,
visează pământul copii,
visează grâne-aurii...

poezie clasică de Ragnvald Skrede, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vei găsi...

mă vei găsi la malul mării
purtată de un val inspre noroc
mă vei găsi in umbra inserării
sau poate nu mă vei găsi deloc

mă vei găsi in floarea scuturată
in stropii reci ce cad acum din cer
mă vei găsi in versuri albe
sau poate nu mă vei găsi deloc

ma vei gasi in timp si spaţiu
plutind in cer senin cu dor
mă vei găsi in gândul tandru
sau poate... nu mă vei găsi deloc

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Philippe: Bună, Caca.
C. C.: Ce?
Philippe: Nu de la asta vine C. C.? Aşa mi-a zis majordomul.

replici din filmul serial Dădaca
Adăugat de Alexandra B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosimino

Cu miile-i de cârlionţi în soare,
cu barba lui căprină, filozof,
stă
Marcus
Aurelius pe calu-i,
cam de vreo două mii de ani,
la
Roma;
priveşte
cu ochii-i exoftalmici, gânditor,
văzduhu-albastru,
în timp ce armăsarul de sub el

înalţă, cam de tot atâta vreme
masiva lui copită,
să nu-l atingă
aceste libelule sau gândăci
ce-i zboară pe aproape:
limuzinele.
O,
Ave
Caesar!
Umbra-i, odată cu-nserarea

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vă spun o poveste veche,
c-o pisică-ntr-o ureche,
ce iubea înveterată,
un motan cam într-o toartă,
dragostea lor bunăoară,
se-arăta mai mult spre seară,
când miorlau el cotoşmanul,
aluneca pe burlanul
casei şi mai da o tură,
făcând mare tevatură,
deşteptând pe toţi vecinii,
ea, Francesca da Rimini,
ca-n infernul cel dantesc,
ei în iadul pisicesc
pedepsiţi vor fi, fireşte,
că se iubeau pisiceşte
cam pe unde apucau,
doi amanţi din neamul Miau,
când cinau poate-n siloz,
şoricei cu burta roz,
cu muştar, cu hrean, cu-ardei,
maioneză dacă vrei,
ca pe mici în scobitori
şi nu doar de sărbători,
încheind c-o savarină
demnă chiar de o felină.
Şi aşa cei doi amanţi,
şoricei mirobolanţi,
servesc regulat la cină,
sub o boltă de glicină.
Trei codiţe, trei mustăţi,
o mie de bunătăţi,
despre care nici nu ştiţi,
au motanii-ndrăgostiţi.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florar

În mai, cum ştim, de multe ori
Apar destui copii din flori;
De ce, aflăm chiar de la soare...
E multă iarbă şi nu doare!

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidul, Ceauşescu, România

Trăim aceste fericite zile
Înscrise-n viaţa-ntregului popor
Precum istoria înscrie-n file
Cu litere de aur mersul lor

Sunt zilele ce-n inimă aşteaptă
Şi care mărturii de timp rămân,
Căci ne conduce-o forţă înţeleaptă,
Partidul nostru Comunist Român.

Şi-n fruntea lui cea limpede veghează
Un înţelept şi ne-nfricat bărbat,
Inimă tânără şi minte trează,
În care ţara-ntreagă s-a-ntrupat.

E Omul - Ceauşescu Nicolae -
Iubit ca steagul nostru tricolor,
Ca steagul roşu, limpede văpaie,
În zborul liber către viitor.

poezie de Alexandru Andriţoiu din Almanah Magazin (1988)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul timpului ce zboară

Mi-a trebuit o viaţă să-nţeleg,
Că timpul meu într-o clipită zboară,
Că nu l-am împarţit ca un strateg
Şi nu l-am preţuit ca pe-o comoară.

Dă-mi, soartă, timpul înapoi întreg,
Ca ferecat să-l ţin într-o cămară!
Mi-a trebuit o viaţă să-nţeleg,
Că timpul meu într-o clipită zboară.

Misterul timpului n-am să-l dezleg,
Cum nu-l aflară cei ce-l căutară.
Mi-e frate bun şi n-am să îl reneg
Şi ultima secundă mă-nfioară.
Mi-a trebuit o viaţă să-nţeleg...

rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa celor trei rachiuri

Pe trei cărări venind agale,
Trei gânduri triste-i dau de veste
Că-n cele trei căsuţe,-n vale,
În prag l-aşteaptă trei neveste!

epigramă de Mihai Moleşag din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde trei smicele

Frunză verde trei smicele,
Am trei mândre, ca trei stele.
Una-n deal şi alta-n vale,
Alta, la şoseaua mare.
Cea de la şoseaua mare,
Îmi cerea mereu parale.
Eu parale nu i-am dat-,
S-a dus şi s-a măritat.
Cea din deal s-a supărat,
Cea din vale m-a uitat.

folclor românesc, din comuna Brăeşti, judeţul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare iarnă, când măritul soare îşi întoarce faţa, pământul cade într-o vale a durerii şi posteşte, şi plânge, şi se învăluie în haine negre, lăsându-şi ghirlandele de nuntă să putrezească - apoi face un salt către primăvară şi către sărutările pe care soarele i le întoarce.

citat din Charles Kingsley
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara timpului...

Vecinul meu de la etajul şapte,
are o maşină de găurit liniştea.
Vecina mea de la nouă,
are un amant care întreabă zilnic unde este scara de incendiu.

Toţi vecinii mei, au câte o unealtă
cu care trebăluiesc câte ceva
în folos propriu şi în durerea altora.

Vecinele: blonde, brunete, roşcate, chele,
au amanţi..
unele doar în vis,
altele..
în pat, pe masa de bucătărie, în baie sau în balcon.

Şi ele şi ei, adică vecini mei, sunt normali,
numai eu sunt nebunul din bloc,
de pe scara îndoită de timp şi de ger.

poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!