Orizont

În după-amiaza clară şi amplă, cât plictisul,
când lănciile verii toride-s sfărâmate,
fantasmă-nchipuită de umbre-mi era visul,
cu miile pe şesul întins aridicate.

Amurgul plin de glorii, oglindă purpurie
era, cristal de flăcări, aruncând visarea
gravă-n nemărginirea antică din câmpie...

Iar eu, sonoră graba pasului uşure
simţeam, şi mai departe simţeam, răsfrânt în zarea
însângerată, vesel cântecul zorilor pure.

poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe un mormânt

Şi simţeam sufletul tău curat şi trist
Cum simţi luna care pluteşte tăcută
După perdelele trase.
Şi simţeam sufletul tău sărman şi sfios,
Ca un cerşetor, cu mâna-ntinsă-n faţa porţii,
Neîndrăznind să bată şi să intre,
Şi simţeam sufletul tău plăpând şi umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Şi simţeam sufletul tău strâns şi umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ţine
Cu nevăzute degete de fantasmă.

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul ciudat al verii trecute

Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Şi eu adormeam ca într-un hamac, şi îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfăşura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin şi a scorţişoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Şi ne aşezam în iarbă. Îmi ţinea capul în poală
Şi îmi cânta un refren pe care îl ştiu din copilărie.
Avea o blândeţe nesfârşită, îmi atingea pleoapele,
Mă muşca de colţul urechii. Îi simţeam picioarele,
Îi simţeam pubisul; auzeam sângele
Cum şuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt şi azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna şi aveam senzaţia că mă nasc din nou,
Că aş putea să încep o viaţă nouă.

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori şi eu eram vesel şi plin de nădejdi, însă acum mă simţeam ca un butoi gol şi dogit şi îmi lipsea până şi gustul vieţii. Văzduhul fierbinte mă scălda în sudoare. Soarele, cu ciocanele lui de foc, mă izbea drept în creştet.

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseală

Bătea ceasul ora unu
în odaia mea. Chip straniu
avea noaptea. Ca un craniu
sclipitor pornise luna

din zenit să se pogoare
printre cipreşi, în grădină,
îmbrăcându-i în lumină
rece şi strălucitoare.

Prin fereastra-ntunecată
ajungeau până la mine
urlete ca de jivine
de muzică-ndepărtată.

Cântec trist de altădată,
o mazurcă săltăreaţă,
inocentă şi glumeaţă,
proastă ea şi prost cântată.

De plictis, simţeam în mine
sufletul atunci cum cască.
Inimă şi cap... de iască.
Şi... să mori e mult mai bine.

poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni de vară

De-a fost iubirea noastră pătimaşă
Nu înţeleg de ce dureri am împărţit,
Dacă în noi s-au descompus din faşă
Cum ne-am dorit, ne-am şi-amăgit!

Dansam cu tine cu ochii-n lacrimi,
Când mă strângeai simţeam că s-a sfârşit,
S-au risipit fiorii plin de patimi,
Să reaprindem focul n-avem chibrit...

De-a fost iubirea plină de otravă,
I-am dat ca antidot stropi de cerneală,
Cu inima albastră şi bolnavă
Între noi s-a întins o plajă goală...

De ce în ochii mei tristeţea se ascunde,
Când sunt aici, iar tu pe unde eşti?
Nirvana noastră nu răspunde
Şi împăcarea ţine de poveşti...

Te-ai dus lăsându-mi cântecul povară
Să-alergi cu beduinii prin pustiu,
Adunai nisipul pentru o zi de vară,
Dacă erai nebun, nici eu nu ştiu!...

Când glasul inimii o să te cheme
Te-aştept să întorci albatroşi din drum,
Vom ducem nopţile de vară în extreme
Şi vom renaşte pe nisipul verii...
ca pasărea din scrum!...

poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul verii din gând

La poarta gândului, solie,
Ea îmi surâde-n zori de zi;
În strai ales, de poezie,
Aprinde glasul inimii.

Azurul nesfârşit te-mbie
Pe prispa verii aurii;
La poarta gândului, solie,
Ea îmi surâde-n zori de zi.

Când macii-n zarea purpurie
Se-ncing în horă pe câmpii,
Te-aştept, iubite, mărturie
Ne fie vrerea inimii,
La poarta gândului, solie...

rondel de Valeria Merca (17 iunie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă chinuiam lăuntric ca să pot să par vesel... Şi eu mă simţeam imbecil şi ridicol, fără simţul realităţii şi naiv ca un predestinat "coarnelor".

Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul macului

Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci,
Purpura-ncinsă simţeam cum se aprinde-n mine,
Cât mi-am dorit să-mi fii aproape, să priveşti, să taci,
În liniştea din spice se-aştern speranţe-n pâine.

Petale sângerând se oglindesc în ochi buimaci,
Le-atinge vântul în mângâierile lui fine,
Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci,
Purpura-ncinsă simţeam cum se aprinde-n mine.

Se ofileşte macul în margini de coline,
Cu gândul depărtării nicicând să te împaci,
Surâde lanu-în soare cu spicele lui pline,
Se unduie în valuri în zilele senine,
Am alergat ca un copil prin câmpul plin de maci.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feriţi-vă de autodidacţi, mai ales când se laudă că sunt!

Antonio Machado în Juan de Mairena (1936)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Servirea dejunului la pat, ca lumea!

E vorba de-o dimineaţă măiastră,
c-un soare mofturos pe răsărit,
în lipsa unui mic dejun alcolizat,
înmuiat bine-n cafea cu fum.
Am ridicat un lampion peste lume
şi umbra lui creştea... creştea,
ca un OZN!
Ca o imensă navă mamă,
ca un asteroid apocaliptic!?
Apoi
cazu întins, ca o balegă de brend,
care-a pierdut puterile paranormale,
într-un pariu skandenberg, cu portarul.

Cu poamele legale la ofertă
te simţeam, ca un cefalopod,
încâlcit în preludiul hipnotic
al tentaculelor şi braţelor,
ca un octopus minion simpatic.
Eu,
ca o parte civilă vândută simţurilor
şi căzut profund în transă,
încă simţeam nevoia de galerie
şi încurajări bărbăteşti:
"ca şi când nimeni nu te-a făcut să suferi,
ca şi când ai trăi în Paradis,
ca şi când azi ar fi ultima zi,
iubeşte-mă calumea!"

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai simt

Mai ştii jocul de-a iubirea?
Iuliano, ţi-a plăcut?
La dans cu un vis, cu privirea
Spre alt început.

Era prea frumos să dureze,
În glumă ai luat tot jocul,
Am pus inimii proteze,
Dar aşa mi-a fost norocul.

Acum stau întins, e bine,
Las visul să-şi facă de cap,
Am fost sau nu cândva cu tine,
Irelevant, oricum nu scap...

De amintiri şi de iubire,
De serile când ne priveam,
Dar te-ai semnat dezamăgire,
Şi nu mai simt tot ce simţeam.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am rămas faţă în faţă, încordaţi, cu ochii ţintă unul la altul, traşi parcă de firul acesta întins care ne lega privirile, el câinele şi eu omul. Simţeam că-i e frică de mine şi nu mă putea împiedica să-mi fie frică de el. Nici unul nu se mişca, spre a nu rupe un anumit echilibru creat. Ceva obscur, ceva originar ne lega într-o asemenea unitate, încât simţeam că suntem, el câinele şi eu omul, feţele unui aceluiaşi act existenţial. Berdiaev are dreptate: omul poate avea relaţii METAFIZICE cu câinele.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva... călătorind

Călătorind departe, am uitat
Să cobor la timp în staţie
Am adormit... sunt plictisit,
Iar trenul pleacă mai departe.

Afară soarele străluce
Aruncând în jur cu flăcări,
Sunt captiv în cuptorul prăfuit
Şi ies aburi dintre scaune.

Am plecat pe hol în jos,
Să-mi dezmorţesc picioarele,
Privesc în jur fără interes
La cum fumează "Naşii".

"N-are rost să te opui, aprinde o ţigare",
Îmi spun, stând proptit în tocul uşii,
Aruncând apoi destins si detaşat
Ţigarea pe-o multicoloră fustă.

poezie de Edmond Ioan Siladie (26 februarie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplă

Am visat că s-a îndrăgostit de mine
cineva - şi am vibrat
când s-a uitat adânc şi lung la mine
- şi nu era adevărat.

Când m-am trezit, mai simţeam pe obraz
arsura acelor priviri.
Dar în oglindă am văzut pe obraz
două dâre de lacrimi subţiri.

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat de a te fi iubit, azi nu te mai pot uita.

citat celebru din Antonio Machado
Adăugat de Gane Ruxandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul se formează mergând pe el.

citat clasic din Antonio Machado
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supraîncărcat de cele citite mă simţeam ca un vas plin de elixir dătător de viaţă, care-i gata să se reverse.

citat din Maxim Gorki
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Şi jur c-aş fi dormit la infinit,
De nu simţeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Şi trupurile sau înlănţuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleşit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce şi fierbinte
Şi-n clipele atâtea de puţine,
Iubito, nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineaţă,
Cuvintele când se topeau în şoapte
Şi când simţeam că soarta mă răsfaţă,
Eu mă rugam, să fie iarăşi noapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motto-ul meu a fost întotdeauna să merg mai departe. Fie că dădeam greş sau nu mă simţeam bine, fie că întâmpinam probleme în afara terenului, singurul lucru pe care îl aveam de făcut era să merg mai departe.

citat din Hank Aaron
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Şi jur c-aş fi dormit la infinit,
De nu simţeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Şi trupurile sau înlănţuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleşit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce şi fierbinte
Şi-n clipele atâtea de puţine,
Iubito! nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineaţă,
Cuvintele când se topeau în şoapte
Şi când simţeam că soarta mă răsfaţă,
Ispita avea gust de mere coapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!