Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Farmecul ciudat al verii trecute

Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Și eu adormeam ca într-un hamac, și îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfășura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin și a scorțișoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Și ne așezam în iarbă. Îmi ținea capul în poală
Și îmi cânta un refren pe care îl știu din copilărie.
Avea o blândețe nesfârșită, îmi atingea pleoapele,
Mă mușca de colțul urechii. Îi simțeam picioarele,
Îi simțeam pubisul; auzeam sângele
Cum șuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt și azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna și aveam senzația că mă nasc din nou,
Că aș putea să încep o viață nouă.

poezie de din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Sălbatecul

Și el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns și el la început
Ciudat
Cânta și dânsul uneori
Ciudat
Sorbea mireasma și de flori
Ciudat
Ciudat și el își amintea
Ciudat
De-un feciorelnic trup de nea
Ciudat
Privea și cerul înstelat
Ciudat
Ciudat nu m-a devorat
Ciudat.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Curcubeul" de Grigore Vieru este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Serge Gainsbourg

Cântec a la Prevert

Acum parcă îmi mai amintesc
De acest cântecel ciudat
Mult prea tomnatic și uitat
Ca poezia lui Prevert.
Și mi-era toamnă adâncă-n suflet,
Trist visam lângă felinar.
Tu erai moartă-n fața ușii
Și îngropată sub frunzar.

M- mai putea oare întoarce
Cu acest cântec de plictis
Morbid nu îmi mai este-n suflet
Și-am devenit mai optimist.
Dar dacă întinde iarăși toamna
Trena-i de frunze, arămie,
Încep plâng și să mă tângui
Și să mă mor din nou în mine.

Azi nu mai pot, ce- mai începe,
Viața mea a fost cândva,
Prevert mi-nchide ultima ușă
Din toamna și din iarna sa.
Dar acest cântec mai poartă
Prin vara ca un labirint,
Sunt mort deja, pierdut de lume
Și-n focul verii sunt doar frig.

cântec interpretat de Serge Gainsbourg, muzica de Serge Gainsbourg, versuri de , traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am prieteni puțini

Am prieteni puțini, sunt un singuratic, și ea îmi spune
Că e un semn rău, trăiesc departe de lume,
În copilărie mi se spunea "Lupul".
Stăteam pe malul râului și aruncam pietricele,
Citeam enorm, fumam în closetul școlii,
Noaptea, sub imensul frăgar, ascultam
Fojgăiala insectelor. Câte un tânăr murea
Acoperit de avalanșă, la munte.
Bărbații îi puneau brazi la mormânt și îi cântau
La pomană pălinca făcea în cană mărgele.
Era ca la nuntă, dar eu, în colțul mesei, încrâncenat,
Îi priveam cu ochi sticloși și îmi doream
Să nu le mai văd fețele tâmpe.
Apoi la oraș, când beau bere și râgâiau,
Și erau fericiți și își apropiau de fața mea degetele lor unsuroase,
Privindu-mă ca pe un animal ciudat,
Pe când eu trăiam o stare de scârbă.
Și azi umblu de unul singur noaptea pe străzi,
Poate că am ceva sălbatic în priviri și mă apropii cu teamă de oameni.
Am prieteni puțini și ea îmi amintește:
În copilărie ți se spunea "Lupul".

poezie de din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

~ Toamna mai e ~

când s-au hotărât se despartă lucrurile cunoscute
atunci am ales plec în necunoscut,
trandafirul bolnav din grădina uscată
scaldă în iubire o ultimă dată,

fântânile îmi vorbesc despre seceta verii
eu le ascult și le spun
suferința e doar o iluzie...

umblând pe aceleași cărări acum par a fi drumuri noi
ce fac clipesc mai des,
la fiecare răsuflare simt toamna
frunzele-mi cântă în tonuri de galben
jelesc zilele lungi de vară,

răsăritul e mai închis și atât de silențios
frigul dimineții îmi amintește de călătoria-mi lungă
îmi sărută obrajii tăcuți și-mi deschide ochii larg
să pot vedea prin ceața deasă,

după o introspecție parțială fac încă un pas,
cu miere în glas alint iar picioarele merg de la sine
toamna mai e și e bine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dean: Îmi pare rău, frate.
Sam: Pentru ce?
Dean: Îmi doresc ca lucrurile fie altfel. Îmi doresc ca tu fi fost... tipul simpatic de la universitate.
Sam: Nu, e în regulă. Știi, adevărul e că până și la Stanford, nu cred mi- fi găsit locul.
Dean: Asta pentru că ești un ciudat.
Sam: Da, mulțumesc.
Dean: Ei, dar și eu sunt un ciudat. Și sunt alături de tine... până la capăt.
Sam (zâmbește): Da, știu asta.

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tigri de foc, sânii fecioarelor

În oglinzi, sângele verii
tigri de foc, sânii fecioarelor
sirenele cu alge și val
își sulemenesc macii dorințelor
în oglinzi, sângele verii
femeia mușcă din măr
privind nunțile cu fluturi
nunți imaginate
de un penel torid
penel atrofiat de tăcere

poezie de din Orbita melancoliei (1997)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Trei Riuri si un ocean de poezie" de Valeriu Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.37- 25.99 lei.
Vladimir Potlog

Femeia rămâne o taină

Femeia e o scânteie,
E un dor nemărginit.
Femeia e o zeie,
Chiar dacă din cer nu a coborât.

Femeia e un strop de rouă,
Un fir verde de iarbă.
Femeia iubește, luptă
Și tot în lumea aceasta rabdă.

Femeia e un fagure de miere,
E și un pelin.
E o dulce plăcere!
Dar și un veșnic chin.

Femeia rămâne o taină
Ce trebuie veșnic descoperită.
Și îmbrăcată în faimă,
Femeia trebuie iubită.

poezie de (9 martie 2018)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

Voi fi femeia...

Mi-ai zis -ți intru în suflet
și să dansez,
un dans de lebădă desprinsă din apele cerului,
fie ca o dezmierdare a acelor brațe
ce s-au nuntit în dumnezeire!
Cu părul răvășit și albastru de atâtea ploi ce l-au atins,
așa voi dansa în tine,
cu acel zâmbet de curcubeu ascuns,
ce îl avea Eva, când ținea mărul strâns în palme...
Da, voi fi femeia din tine,
acea taină cu gust de iarbă neatinsă,
cel mai fierbinte vis, un țipăt
prin sângele cuprins de cei mai nerăbdători muguri,
femeia care îți va săruta trupul
într-o continuă beție,
dansând în tine până ce carnea ta
va prinde gustul ei!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe 10 mai 1996, eram în "Zona morții", pe Muntele Everest și îmi aduc aminte muream. Frigul anesteziase și simțeam cum îmi pierd cunoștința. A doua zi, când a răsărit soarele, m-am întors din morți și am deschis ochii. Acesta este un mister pe care nu-l voi înțelege niciodată. Aveam mâinile înghețate, nu puteam deschid ochii, eram aproape orb, picioarele nu mi le mai simțeam și nu mai mâncasem de trei zile și nici apă nu mai aveam de două zile. rugam se întâmple ceva, voiam un semn divin, dar încet, încet, mi-am dat seama nu voi scăpa cu viață din asta. În timp ce se apropia seara, resemnasem, și tot ce mai puteam fac era îngenunchez și să aștept mor.

în Ziua în care am murit
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Left for Dead: My Journey Home from Everest" de Beck Weathers este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -46.00- 23.99 lei.

Mă simțeam ciudat atrasă de această suferință ș aveam naivitatea vreau -l ocrotesc.

în Pe firul de păianjen al memoriei
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gentiane" de Cella Serghi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.90- 12.99 lei.

Ciudat

Ești frumoasă, dar, ciudat...
Te-am privit aproape-o sară -
Se-ntâmplase astă vară -
Și pornit-am înghețat!

epigramă de
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Din când în când îmi fac loc în inimă

pentru încă un adevăr
îl pipăi
îl gust
îl mestec cu grijă
până înțeleg
că în fibrele lui puternice
se ascund vieți
multe vieți trecute prin sabie
atunci îngenunchez plângând
lucrurile pe care încep să le înțeleg
se contopesc cu mine
la marginea unei clipe

când percepția e clară
sub prăbușirea atâtor ziduri
îmi găsesc libertatea
aud trosnind
lemnul dulcelui adevăr
în flacăra inimii mele
Isuse
și mă prăbușesc în același timp
cu viețile ce l-au strigat în falsitate
ca pe o cârpă nefolositoare
privită cu dizgrație
însă azi
când acest adevăr triumfă
îmbrățișând timpul
se face timp
și îmi cuprinde ființa
Isuse

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu interesează un bărbat pentru care nu aș putea deveni femeia vieții lui..., femeia lui necesară și nu întamplatoare! Nu simt niciun fel de atracție către iubirile pasagere, definitivul îmi este prezent... Conjugările prin viață nu caracterizează!

citat din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Femeia din hamac

Păsările se hârjonesc pe ramurile acestui poem
sub care își pune femeia hamacul la umbră.
În vara noastră aerul arde pe margini,
insectele sosesc în excursii de grup
și femeia se apără zâmbind la frunze.
Cu plăcerea cuprinsă în trupul ei cafeniu
și insolența multor cuvinte în care credea
fruntea ei cu nervuri florale se încrețește de patimă
sânii somnoroși cad nevinovați afară,
sărută marginea aspră de pânză verde
și se retrag.
Pe când păsările ciugulesc silabe din cuvinte
femeia pleacă din leagănul serii
în poemul nescris al nopții.

poezie de (21 februarie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Horă în duminică

Ca și cum nu ți- mai spune nimic iau în schimb în mână
cana de apă și o scufund adânc adânc acolo unde începe apa șovăitoare se limpezească
din ce în ce mai tare
s-ar deschide peste ea baba nopții ar curăți-o cu o rază de lună care alunecă peste;
Îți par pesemne mai frumoasă așa... cu amândoi umerii dezgoliți
cu o cămașă
care să mă acopere trăiesc în cămașa aceea care îmi cântă pe spate
nu îmi trebuiește nimic peste umeri
îmi aduc aminte de tata cum îmi trimitea de ziua mea floarea cea mai roșie
apoi se gândea dacă picioarele mele ar încăpea deja în conduri
cum și mama purta.
Îmi port mersul meu cum și mama purta.

Mergeam deunăzi la biserică clopotarul lipsea pesemne și clopotarii își țin femeile
în brațe și în tot felul de cămeși. Pesemne clopotarii
care iubesc nu mor niciodată.
L-am văzut venind înspre mine ca un chip drept și bălai de pe peretele cu sfinți
cu un strop de apă sfințită pe pleoapă, părul lui galben și prelins la ureche lucea în soarele de duminică
treisprezece ani o singură bătaie de palme îmi părea ca un sfânt căprior cu ochii din cei mai neprihăniți
mi-a părut doar pentru mine a bătut băiatul din palme
că pentru mine au sunat clopoțeii de la gleznele lui
i-am spus
tu ești moartea el mi-a spus da eu sunt moartea sunt
însă cea mai frumoasă din toate
am glas de copil
probabil tu ai avut odată o fiică dar nu ți s-a născut nu ți s-a născut nu ți s-a născut
glumești nu glumesc
femeia are copii cât pântecul ei cât femeia e para are copii cât pântecul ei
și i-am zis atunci sună din clopote și el a bătut din nou din palme și din picioarele lungi
auzeam clopoțeii de la picioarele lui dar mai voiam trăiesc
nu pot muri la treizeci de ani
mai voiam trăiesc
mi-a zis nu ai fost niciodată căsătorită ești femeie pentru tine sunt clopoțeii aceștia
iar eu doar două glezne să am
în cer femeile tinere sunt mirese cu moartea
eu doar două glezne să am
și a bătut din nou din picioare
mi-am adus aminte de Munch de strigătul acela și mi s-a făcut frică.
Am auzit din nou clopotul în duminica aceasta
dar nu l-am ascultat
cling cling
sună o stea prea frumos
pesemne Iisus în cer este prunc pentru El plâng eu dacă nu o să Îl găsesc cuminte în iesle.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Coge

Când femeia nu mai are nimic de ascuns, și-a pierdut tot farmecul.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vladimir Potlog

Femeia rămâne femeie

Femeia e un simbol a iubirii.
Toți știu, dar mulți nu așa gândesc.
Ea este Eva cea pierdută în amintiri,
Care a fost la începutul neamului omenesc.

Femeia de mică e femeie.
Femeia e femeie când devine mamă,
Femeia rămâne tot femeie
Când e bătrână și plânge în năframă.

Ne este dor de ea când suntem mici,
Ne este dor de ea când creștem mari.
Dar când suntem bătrâni și bolnavi,
Plângem din nou după ea ca niște sugari.

Căci ea este steaua care a răsărit
Pe cerul vieții noastre.
E ca floarea care a înflorit
Sub bolțile albastre.

poezie de (7 martie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și a fost seară, și a fost dimineață

de fiecare dată când trezesc îmi repet
nicio zi nu se termină așa cum începe
și niciun om nu moare după cum a trăit
așa cum s-ar cuveni

uneori ziua începe
când întunericul înțarcă lumina
în parc un bătrân roagă îngrijorat
să mă uit la părul lui
a simțit o atingere
poate o pasăre-n zbor și-a făcut nevoile
poate o picătură de apă
are programare la medic și n-ar vrea se facă de râs
zâmbesc uit la el și-i spun
doar o picătură de apă
printre hidrobicicletele trase la mal
bătrânul dispare ca un cărăbuș
scăpat din morișcă

seara trec pe lângă zidul meu preferat
alma 1999-2014 scris cu fum de lumânare
și un fel de mormânt din bucăți de șindrilă și cărămizi
o lumânare aprinsă mereu
de crăciun un brăduț
mi-am imaginat-o pe alma în fel și chip
o adolescentă care s-a sinucis ori s-a înecat sau
a murit dând naștere unui prunc
uneori m-am gândit las o scrisoare pentru cei care au grijă de ea
dar tocmai citisem despre pisica lui schrödinger
și-mi spuneam -i mai bine nu știu nimic
seara tristețea vine tiptil când lângă zidul meu preferat
dau peste un tânăr care verifică lumânarea
și-mi spune că alma a fost
un shar pei

noaptea las capul în pernă
ca și cum l- lăsa între coapsele tale
respir peste pubisul tău
și pubisul tău o ia razna
ca puful de plop

alteori ziua începe
când lumina alungă întunericul
ca pe zarafii din templu
în stația de autobuz văd un mic animal cățărat pe bordură
la început cred -i un șobolan
când apropii îmi dau seama -i un arici
brusc mi se face bine
existența lui îmi face bine
de când locuiesc în acest oraș n-am mai văzut
alte viețuitoare în afară de oameni

seara tristețea vine șoptit
când îmi spun moartea ar trebui însemne ceva
nu știu ce
să ne schimbe felul în care vom arăta
ca atunci când se schimbă sângele după ce faci sex prima oară
dar tot ce văd sunt numai oameni care-și duc morții pe buze
cum duce în cioc pentru cuib
pasărea soarelui fire de iarbă

noaptea lași capul în pernă
ca și cum l-ai lăsa între coapsele mele
respiri ușor peste pubisul meu
și pubisul meu o ia razna
ca o coloană de alevini
hăituiți de ciclide

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Femeia mea de borangic

Universu-i alăptat de zei,
Stelele-i atârnă de buric,
Razele în joacă scot scântei
Legănate-n val de borangic

Te admir, ești farmecul întreg,
Pictat în ochii tăi albaștri
Ce-mbină bunătățile de tort
Spoite-n versuri și în aștri.

Univers îmi ești, o amintire,
Sub capacul stelelor cu dric,
În ochi-mi tremuri de iubire,
Femeia mea de borangic!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Any Drăgoianu

Moartea unui vis netrăit

strigătul său
ca un cerc de foc
îmi strângea mijlocul
făceam scrum la picioarele lui
ca un animal bolnav
îmi târam zilele
până în colțul vestic al camerei
și-l rugam -mi vorbească
cu unghiile roase de vreme
mâzgălea câteva cuvinte în silă
aruncându-mă în celula groazei

iată
victoria
își spunea mestecându-mi lacrimile
până la sânge
iată femeia
pe ale cărei străzi înguste pășesc în siguranță
iată-mă pe mine
fabricantul de adevăr

strigătul său
ca un cerc de foc
înconjoară și azi
dar așez în colțul vestic al întâmplării
îmi astup urechile
și el pleacă
așa cum trebuia plece
de atunci

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Ai ocazia să ajuți: Sprijină proiectele Asociației Culturale Citatepedia fără să te coste nimic! Află cum, doar până pe 25 mai!