Inscripţie pe un mormânt

Şi simţeam sufletul tău curat şi trist
Cum simţi luna care pluteşte tăcută
După perdelele trase.
Şi simţeam sufletul tău sărman şi sfios,
Ca un cerşetor, cu mâna-ntinsă-n faţa porţii,
Neîndrăznind să bată şi să intre,
Şi simţeam sufletul tău plăpând şi umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Şi simţeam sufletul tău strâns şi umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ţine
Cu nevăzute degete de fantasmă.

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nerostite

În seara aceea păreai oarecum altul, aveai chipul tăcut, ochii mai trişti ca altă dată. Îti simţeam sufletul greu şi nu ştiam cum să-ţi spun "sunt aici!"
Simţeam că mă priveşti, dar ştiam că nu mă vezi cu adevărat.
Aş fi vrut să mă cuibăresc în sufletul tău, sau mai bine să fi făcut schimb de suflete, să ne cunoaştem pe de rost.
Nu mai vreau să mă îmbrăţişezi fără să mă iubeşti.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când trece un om prin sufletul său

Toată
noaptea m-am zbătut să adorm
am vrut să mă rog
dar ochii îmi erau cusuţi în pernă
am scăpărat un chibrit
pe pereţi au jucat umbrele
mă simţeam ca într-o grotă
prin care treceau apele
pe sub munte apoi
mi s-a părut că visez

Te-am văzut spre dimineaţă
cuprins de tristeţe stăteai
la marginea lacului
mâna ta s-a întins peste mal
strălucea
şi noaptea s-a făcut albă

trestia s-a dat la o parte
ca o pleoapă
de pe un ochi umed deschis
atunci lumina Ta a picurat
ca o lacrimă
tăcerea se limpezise

puteai auzi cum trece
un om prin sufletul său...

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când ne îndrăgostim, sufletele devin grele şi unsuroase. Îmi simţeam sufletul aşa, tulbure, greu, lipicios, şi o uram pe brunetă, care îşi mai şi luase tălpăşiţa.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa mea se întindea un lac de lacrimi, un adevărat lac al ruşinii şi fricii şi confuziei şi durerii în care trăiam... N-am fost doar un spectator, am luat parte la crearea acestei vieţi, de ce simţeam că nu-mi aparţinea? De ce mă simţeam atât de copleşită de datorie, prea obosită să fiu şi sprijinul financiar al familiei şi motorul ei social, şi cea care plimbă câinele, şi menajera, şi viitoarea mamş, şi – pe apucate – scriitoarea?

Elizabeth Gilbert în Mănâncă, roagă-te, iubeşte (2006)
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara îmi simţeam cel mai bine sufletul. De la o vreme nu mai simt când e seară, de parcă zilelor mele le lipseşte soarele.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul se scurge

Sufletul se scurge
Ca picurii de ploaie
Curg din vina ta
Lacrimi în şuvoaie

Ploaia care curge
Din sufletul meu
Curg din vina ta
"Îngeraşul meu"

Eu ţi-am oferit
Dragoste, putere
Tu doar suferinţă
Lacrimi şi durere

Nu-i nimic iubire
Timpul o să treacă
Şi din nou vei bate
Tu la a mea poartă

Poartă încuiată
De sufletul tău
Pentru totdeauna
"Îngeraşul meu "

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am avere

Ce cauţi tu de mă subjugi
Să mă aduci tu la tăcere
Si sufletul în două-mi zmulgi
Iubire sunt săracă n-am avere

Averea mea un dor închis în taine
Să stau cu inima de vorbă
Să mă cunosc întâi pe mine
Apoi să-ţi cad eu ţie roabă

Si fără voie iubire te iubesc
Te întâlnesc în fiecare gând
Si sufletul întreg ţi-l dăruiesc
Iar dimineţile mă prind plângând

Când pe furis la mine ai intrat
Inima bătea in piep nebună
Simţeam că vii si usa am crăpat
Era o noapte senină si cu Lună

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu am avut răbdare să mă ascult

întotdeauna am fugit de mine, de acuzele pe care puteam să mi le aduc
şi ori de câte ori mă certam, un ocean de furie se isca în mine
de aceea nu puteam să mă aud eram prea multă gălăgie

până când, ceva în mine s-a rupt. nu mai vedeam şi nu mai auzeam
eram tot mai departe de acel eu gălăgios şi în sfârşit
puteam să mă aud. puteam să mă tac. puteam să mă ascult

gălăgia din mine încerca să se caţere, să mă ajungă
mă ridicam, aşa ţintuit cum eram, mă ridicam pe marginea tăcerii
şi în sfârşit simţeam că sunt liber. mă simţeam curat

m-am aplecat şi mi-am sărutat ghizdurile sufletului
şi buzele mele au simţit gustul lacrimilor
cât de însetat eram. cât de îndepărtat am fost. cât de ostenit sunt

acum pot să-mi trag sufletul. să-l ajut să urce la lumină. Hai suflete!

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul dorului desculţ

Păşeam, desculţ, prin colb de drum de ţară
Şi fredonam ceva nedefinit
Ce se-auzea prin lume-ntâia oară,
Pe-un drum pustiu, c-un suflet fericit.

Eram uşor ca pasărea ce zboară
Şi mă simţeam asemeni unui psalt
Ce, dinspre cer, aude o vioară
Cu strunele-acordate prin înalt.

Simţeam că pot orice, că pot obţine
Un loc al meu în sufletul visat
Şi-n ochii-aceia cu priviri blajine
Pe care-n dorul meu i-am sărutat.

Le simt şi-acum, trecând uşor prin mine,
Desculţul dintr-o margine de sat.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernatorul meu este sufletul meu. Sufletul meu nu are legi. Are propria sa direcţie, ştie unde merge, eu sunt un suflet într-un trup fizic. Eu sunt sufletul. Sufletul este divin, desăvârşit, atotputernic. Şi sufletul ştie Adevărul. Orice altceva este minciună, este falsitate. Sufletul este real, este adevărat. Doar îmi ascult sufletul, mă supun lui. Totul este atât de simplu. Nouă ne place să complicăm. Dar nu e nimic complicat. Doar ascultă sufletul.

Ghislaine Lanctot în Yoga Magazin, interviu (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertăciune-i totul

I
Aveam înţelepciune, faimă, vlagă,
Şi tinereţe, sănătate-aveam,
Şi vinuri în pocale. Ziua-ntreagă,
La ochii frumuseţii mă-nsoream.
Sub mângâieri simţeam că se topeşte
Şi sufletul din mine, uneori.
Aveam tot ce pământul dăruieşte,
Tot ce-şi doresc sărmanii muritori.

II
Încerc să număr zilele frumoase
Ce-ar fi în stare a mă ispiti
Să le trăiesc din nou,-cele rămase
În amintirea mea. O, n-a fost zi
Şi n-a fost ceas de-adâncă desfătare,
Lipsit de-amărăciune-n viaţa mea-
Nicio podoabă, cât de sclipitoare,
Să nu m-apese, chiar când strălucea!

III
Năpârcă de pe câmp e-mpiedicată
Să muşte, doar prin vrăji şi vicleşug,
Dar cea pe inimă înfăşurată,
Cum s-o alungi, prin care meşteşug?
Ea nu ascultă de înţelepciune,
Cu niciun cântec nu poţi s-o vrăjeşti:
Îţi muşcă sufletul, până-l răpune
Şi nu ai cum să te fereşti!

poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamie, n-o să înţelegi

Mamie, n-o să înţelegi
Eu cânt sufletul care nu există
Sânii tăi sunt flori fără ghiveci
Inima ta batistă

Şi înţeapă zmeură cu gust de lapte
Bluza ce acoperă piersici coapte

Uite, mângâie-mă, leagănă-mă
Mi-a murit logodnica
Întreabă-mă cine era
Pe urmă spune-mi încet, precis când pleci

O să-ţi cumpăr necondiţionat cercei
De la un bijutier ovrei
Ai venit grădiniţă de flori în
Sufletul meu, interior de fierărie

Mamie, n-o să înţelegi!
Dar e lucru frumos când eşti într-o poezie

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă fusesem rupt în zece bucăţi, căci îmi simţeam trupul numai o rană, sufletul risipit, nu mai aveam nici voinţă, nici putere să mă dezmeticesc o clipă.

Mircea Eliade în Maitreyi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul singur e mut

În zilele în care n-am ce fa,
Sufletul meu, părând că se răsfa,
Mă dă pe mâna minţii şi mă la
Să mă gândesc de-a lungul şi de-a la

Celor la care omul se gândeş
Când, provizoriu, sufletu-i lipseş;
Că, sufletul, dacă n-are pere,
Stă-ntors mai mult cu faţa la pere,

În timp ce ochii, fără să clipeas,
Din pur instinct, mă duc lângă fereas,
Ţinându-mă cu spatele spre min,
Să nu gândesc, să nu-mi aduc amin

De sufletul care se relaxea
De dimineaţă până către sea,
Când, fără niciun fel de explica,
Se-ntoarce, mut, în mine, ca aca.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul are în realitate trei aspecte: NEPHESH – SUFLETUL ANIMALIC RUACH – SUFLETUL GÂNDITOR NESHAMAH – SUFLETUL SPIRITUAL.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome VIII
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plictiseală

Bătea ceasul ora unu
în odaia mea. Chip straniu
avea noaptea. Ca un craniu
sclipitor pornise luna

din zenit să se pogoare
printre cipreşi, în grădină,
îmbrăcându-i în lumină
rece şi strălucitoare.

Prin fereastra-ntunecată
ajungeau până la mine
urlete ca de jivine
de muzică-ndepărtată.

Cântec trist de altădată,
o mazurcă săltăreaţă,
inocentă şi glumeaţă,
proastă ea şi prost cântată.

De plictis, simţeam în mine
sufletul atunci cum cască.
Inimă şi cap... de iască.
Şi... să mori e mult mai bine.

poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Şi jur c-aş fi dormit la infinit,
De nu simţeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Şi trupurile sau înlănţuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleşit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce şi fierbinte
Şi-n clipele atâtea de puţine,
Iubito, nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineaţă,
Cuvintele când se topeau în şoapte
Şi când simţeam că soarta mă răsfaţă,
Eu mă rugam, să fie iarăşi noapte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e seară

Mi-e seară sufletul, mi-e seară
Şi-aş vrea să-l dau din piept afară,
Să nu-i mai fie niciunui
Umil, milă de mila lui.

Mi-e noapte sufletul, să ştii,
Cad stelele peste stihii
Şi beznă vreau să fie când
Murind, le vei privi căzând.

Mi-e noapte-n suflet, însă tu
Te temi de noapte, iar eu nu.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să mor

după o supradoză de iubire
inima mea era pe o stâncă
stătea mai mult în gol
eram atât de fericit
şi mă
simţeam alături de inima ei
căzut în sufletul ei
am băut vin încet încet
acul
pătrunde în venă şi lasă
acolo toată fericirea
toată
dragostea era în cantitate e
normă dublă o supradoză
şi când
e supra
doza e pericol pentru inimă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndoială

Sufletul meu trăieşte-n casa trupului meu,
Iar tu le ai pe ambele, şi casa, şi sufletul –
Dar uneori sufletul nu-mi mai aparţine:
Un aventurier fermecător, veşnic nesătul,

O stafie zbuciumată, nerăbdătoare;
Cum aş putea şti unde-l va duce valul, vântul?
Sunt sigură că trupu-mi îţi va fi veşnic credincios,
Dar dacă sufletul nu-şi va ţine legământul?

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!