Izvorul de sânge

Îmi pare câteodată că sângele din vine
Ca un izvor ţâşneşte cu ritmice suspine.
I-aud prea bine valul şi murmurul prelung,
Dar în zadar mă pipăi, la rană să ajung.

Ca printr-un câmp el trece, în taină, prin cetate,
Pavajul prefăcându-l în insule ciudate,
Astâmpărând pojarul oricărui însetat
Şi colorând în roşu natura-n lung şi-n lat.

Adeseori, cerut-am vreunui vis vârtos
Măcar o zi să-mi stingă ori să-mi adoarmă chinul-
Dar văzul şi auzul parcă se-ascut, cu vinul!

Am căutat uitarea-n iubire ce folos!
Căci dragostea mi-e numai pat cu spini, făcut
Să dea acestor fete cumplite de băut!

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul de sânge

Adeseori îmi pare că sângele în vine
Ca un izvor se zbate în ritmice suspine,
L-aud cu limpezime izbind în clipa vană,
Dar în zadar mă pipăi, nu pot să dau de rană.

El trece prin cetate ca prin câmpii destine
Şi, prefăcând pavajul în insule divine,
La toţi le stinge setea ce-i bântuie, duşmană,
Împrumutând naturii culoarea lui umană.

Şi uneori rugat-am un vin de nobil soi
O zi măcar să-mi stingă durerilor noianul,
Dar vinul face ochiul mai clar, mai fin timpanul;

Am căutat uitarea în dragoste apoi:
Ea însă-i pentru mine un pat de spini şi bârfe,
În care-mi sorb paharul nesăţioase târfe!

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise dorite

E toamnă afară, e toamnă şi-n inima mea
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Căci e-nnorat şi nu văd nici măcar o stea,
Iar tu nu vii să-mi trezeşti simţurile adormite.
E toamnă afară, e toamnă şi-n ochii mei
Şi mi-e dor, atât de dor de vocea-ţi blândă,
Căci doar tu tristeţea din inimă poţi să o iei,
Doar lângă tine sufletu-mi ştie să surâdă.
E toamnă afară, e toamnă şi-n sufletul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de şoapte de iubire,
Căci fără tine mi-e greu, te vreau alături mereu,
Să-mi cânte sufletul, să dansez de fericire.
E toamnă afară, e toamnă şi-n trupu-mi rece
Şi mi-e dor, atât de dor de-a ta mângâiere,
Căci fără tine dorul e crunt, nu-mi mai trece,
Iar de tristeţe simt că sufletu-mi plâns piere.
E toamnă afară, e toamnă şi-n gândul meu
Şi mi-e dor, atât de dor de tine, iubite...
Să-ţi ating inima şi sufletul... azi şi mereu,
Sperând să-mi îndeplineşti visele dorite...

poezie de Daciana Lazăr (10 octombrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica

De muzică-s purtat ades în cer!
Spre steaua ce-a pălit,
Sub ceaţa deasă, printr-un vast eter,
Eu navighez grăbit;

Am pieptul scos, plâmânii s-au umflat,
Ca pânza pe catarg
Şi mă ridic pe valul înspumat
Purtat de noapte-n larg;

Vibrează-n mine pasiuni şi cresc
Ca-n vasul şubred rău;
Vânt bun, furtuni cumplite mă lovesc

Pe necuprinsul hău,
Dar alteori oglindă stă, firesc,
Tristeţea să-mi privesc!

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De basm

Tot aştept să se împlinească basmul, ce-l citeam odată,
cu ţara celui bun
mereu gata să învingă răul şi cu talpa... gloată
să se înveselească câteodată printre şotii de-un nebun
şi, să fiu poate din alaiul lung, atât de lung,
în care să-mi urmez, iubesc, curatul, purul prinţ din prinţi,
chiar fără gând vreodată să-l ajung,
să ştiu numai că-l am de neam, un neam de domni cuminţi,
să mi se-ncheie în feerie vruta mea poveste...
nu doar de moşi, ce am moşit nepot odată, ce încet, încep, o să-i urmez,
căci timp tot trece şi nu-s zâne,
nu pot regatul mult visat, dorit, să întemeiez...
şi răul care în poveste veşnic pierde, pare, el, rău să se răzbune...

să-mi strice bucuria de copil, maturului ce sunt, ce-apune.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenorocul

Povara-i grea! N-o să-mi ajungă,
Sisif, nici chiar răbdarea ta!
Oricât de vrednic m-aş purta,
E Timpul scurt şi Arta lunga!

Lăsând orice mormânt celebru,
La fel c-un toboşar cernit,
Spre-un dosnic cimitir pornit,
Inima-mi bate-un marş funebru.

- Atâtea juvaeruri sunt
Uitate-n beznă şi-n pământ,
Dormind pe veci necercetate;

Atâtea flori dau în zadar
Parfumul lor subtil şi rar
În taină şi-n singurătate.

sonet de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am căutat

te-am căutat in tot albastrul mării
pe câmpul inverzit te-am căutat
te-am căutat in albul depărtării
si in pădurea de salcâmi de lângă sat

te-am căutat in casa de sub stele
te-am căutat in câmp de vânători
eşti peste tot in gândurile mele
in noptile târzii si fără somn

te-am căutat... voiam să-mi fii aproape
la fel ca pân-acum.... dar in zadar
este târziu şi ştiu că nu se poate
pe Cronos să-l inchid intr-un sertar

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

În murmurul vieţii erorile ţipă
Şi vidul ne surâde, adesea, pieziş,
Vai!, melancolic, pieptiş, pe furiş,
Cuvântul devine, din taină, risipă...

Un fluture verde mai dă din aripă,
Furnicile lumii roiesc prin măcriş,
În murmurul vieţii, erorile ţipă
Ce dor mi-e, iubito, de-al nostru suiş!

Mai sus, la fântână, prin flori de agriş,
Lumina, de spaimă, febril, se disipă,
Şi Tata, pe prispă, tot pufăie-n pipă,
Iar Mama mă strigă să-mi spună morţiş...

Că-n murmurul vieţii, un dor se-nfiripă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne-n ceasul focului

Doamne-n ceasul focului
dă-mi tăria locului —
buzele să-mi sângere
dar să nu scot plângere,
mâinile să-mi scapere
dar să nu se apere,
să fiu dus mormântului
credincios Cuvântului,
să trec pragul Cerului
cu răbdarea fierului —
căci în veci de veci voi vrea
să-mi rămână dragostea.
Doamne, paşii inimii
în iubire ţine-mi-i —
legământul lacrimii
treacă-mi focul patimii,
drumul biruinţilor
să-l urmez părinţilor,
frumuseţea paşilor
să mi-o las urmaşilor
şi lumina traiului
s-o duc rază raiului —
căci în veac şi-n veac voi vrea
să-mi rămână dragostea.
Doamne, las trecutului
aurul avutului —
şi las viitorului
strălucirea zborului;
plata biruinţilor
toată-o dau părinţilor;
slava-ncununaţilor
dă-o toată fraţilor;
premiul fruntaşului
dă-l întreg urmaşului
mie-n veci şi-n veci voi vrea
să-mi dai numai dragostea.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări

Te-am căutat ca pasărea rănită,
Lovită de furtuni fără-apărare
Ce plânge-n zbor în noapte rătăcită
Cerşind lumină, cuib şi îndurare.

Te-am căutat cu inima – epavă,
Un cord ucis de- atâta neiubire
Transplantul să mi-l faci fară zăbavă
Şi-artere noi să-mi pui spre fericire.

Te-am căutat prin frunza ruginie
Cu sufletul mereu o rece toamnă,
Răscolitoare, în veşnică- agonie
Să-mi las durerile din el ca vamă.

Te-am căutat cu patimă şi sete
Printre zăpezi celeste neumblate
Şirag să-mi pui la gât de amulete,
Hlamidă de speranţe atârnate.

Te-am căutat şi-ai apărut deodată
Neprevăzut - ca aurora boreală
Explozii din iubire colorată
În rogvaiv şi-n suflet primavară!

poezie de Angelina Nădejde (12 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi găsi?

Sa te găsesc? Cu paşi măsor pământul,
Smulg iarba verde, de parcă sunt nebun,
Dar nu răzbesc, oricât îmi zboară gândul
Să te ajung, iubirea să-mi răzbun.

Te caut peste tot, poţi să te ascunzi oriunde,
Te voi găsi, şi-n labirintul, astrelor cereşti,
Căci nu există slove: - Pe-aici nu se pătrunde,
Să-ţi cauţi fericirea, apoi... Să ţi-o găseşti.

În umbra ta, mereu o să-mi vezi chipul
Mai zâmbitor... Adesea supărat,
Să ştii că nu apar să îţi arăt tertipul,
Ci doar să vezi, că Eu... Nu te-am uitat.

Prea iute-mi curge sângele prin vene,
Speranţa mi-a rămas, atâţia ani la rând,
Ce mi-au adus ei oare? Doar riduri pe sub gene
Şi lacrimi care curg, mereu, mereu... Plângând.

Tu! Rătăceşti, iar eu privesc spre stele,
Nu văd nimic căci totul mi-e pustiu,
O resemnare a gândurilor mele
Mă-ndeamnă să întreb: Te voi găsi?
Doar asta vreau să ştiu...

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri (8 martie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurul stelelor

Ea cântă, iar cântecul ei
îmi pare un murmur de stele
trimis ca din suflet să-mi spele
cenuşi din trecute scântei.

E-un cântec ce naşte fiori
şi-aduce-n privire blândeţea,
căci vine în el cu tandreţea
şi dragostea primilor zori.

Ea-mi cântă, îmi cântă mereu
de-acolo, din sufletul meu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea iubirii

Te-am căutat, iubire, de sus, cu cerul,
Când l-am rugat să-mi deseneze,
Din nori, o inimă mai roşie ca focul
Şi-am scris cu mâna mea pe ea,
Încă te-aştept, iubirea mea.

Te-am căutat iubire, cu marea cea sărată,
Când am rugat-o să izbească malul,
Şi dacă valul ei îţi va lovi piciorul
Să ţi-l sărute cu sărutul meu
Şi apoi să-mi dea de veste.

Te-am căutat iubire, cu câmpul plin de flori,
Când l-am rugat să îmbie, cu minunat parfum,
Pe fiecare domnişoară, la margine de drum,
Iar când te va vedea, să îţi ofere-n dar
Un zâmbet şi-o lalea, toate din partea mea

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul

Prietenul

Te rog, azi, să-mi întinzi o mână,
Căci sunt bolnav şi sufletul mi-e frate cu pelinul.
Şi mâine, mâna mea o să-ţi devină,
La fel, sprijinul ce mângâie şi alină.

Te rog, azi, inima-ţi să-mi dai,
Căci a mea, mă doare şi suspină.
Şi mâine, pe a mea o să o ai,
Să te înţeleagă şi să te susţină.

Te rog, azi, să-mi dai privirea,
Să o îndrept spre-o altă zare,
Căci a mea, şi-a stins sclipirea,
Pierdută-n-ntr-un apus de disperare.

De un prieten am nevoie azi,
Să-mi spună doar că-i lângă mine.
Căci în viaţă, când mai cazi,
Te ajută un prieten lângă tine.

Şi de n-oi fi, de-mi eşti numai în gând,
Te rog să ştii prea bine,
Că te poţi baza pe mine, oricând,
Atât cât viaţa mă va ţine.

poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (5 februarie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pansament

Să-mi fii o creangă de măslin
Ce să umbrească soare mut,
Să mă atingi tandru şi lin
Pe sufletul necunoscut...

Să mă ridici din ape tulburi
Unde am plâns prea multe ere,
Să mă aşezi pe cei doi vulturi
Ce să mă poarte spre avere...

Să-mi fii un cântec de mătase,
Care aleargă pe câmpii...
Cascadă pentru inimi arse
Balsam ales rănilor vii.

Să-mi dăruieşti ceva din tine,
Din timpul tău ce îl iubeşti...
Să laşi minutele prea pline
Să-mi spună cât de bun tu eşti.

Să-mi fii un pansament pe rană,
Născut din inima ta blândă...
Ce m-a iubit mereu în taină
Şi-acum mi-arată, mă inundă...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi tu

Tu ai micile-ţi secrete, eu mă fac că nu le ştiu,
Ai privirile cochete ce mă cheamă ca să-ţi viu
Eu am spic în păr de-o vreme şi am zâmbetul şarmant
Şi mai am iubire multă în sărutul dezarmant

Tu ai temerile tale, eu încerc să ţi le-alung,
Mi te ţin mereu în braţe, lângă tine când ajung,
Şi accept o mângâiere, precum un copil o vreau,
Eu îţi dau în schimb oftatul şi la pieptul tău îţi stau

Tu mai vezi câte-o frumoasă ce-mi aruncă vreo ochiadă
Însă ştii, degeaba-ncearcă, numai tu îmi poţi fii dragă,
Iar eu văd că după tine se ţin scai mulţi cavaleri
Nu-mi e frică, ştiu prea bine, tu iubirea mea o ceri

Vom rămâne împreună, facă lumea ce o face,
Trece vremea, bat-o vina, însă dragostea nu tace
Şi-ai să-mi fii mereu aleanul, îţi voi fii mereu ales,
Adormi-vom în iubire, căci iubire am cules

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de ziua mea...

Nu îndrăznesc, de ziua mea
Să-mi spun vreun gând, e prea curând,
Dar de-ntâlni-voi dragostea,
N-am să-i dau drumul prea curând.
Cu sentimente plouă iar,
Urări şi multă voie bună,
Un an mai bun, mai triumfal,
Zâmbete şi pe cap cunună...

Nu îndrăznesc de ziua mea,
Decât cu îngerii să zbor,
Cu toate astea pot spera,
La mulţi să fiu de ajutor.
Să-mi fie sufletul de jar,
Să ard în voi, în fiecare,
Să am lumină, pace, har,
În sfântă zi de sărbătoare.

Să-mi spun un gând... e prea curând!
Mi-e aripa însângerată,
Dar nu-o să mă vedeţi plângând,
Căci sufletul îmi spune: "iartă!"
Aş vrea un fluture să fiu,
Să simt a timpului plutire.
Şi poate că nu-i prea târziu
Să cer o clipă de iubire...

Dar de-ntâlni-voi dragostea,
Am s-o opresc, în pumn s-o strâng
Şi penitentă-n viaţa mea,
Cu ea alături să ajung
Să prind corola de lumini,
În curcubeu să mă-nfăşor,
Să prind în ceruri rădăcini,
Să fiu pe veci a tuturor.

N-am să-i dau drumul prea curând
Iubirii, căci a-ntârziat
Şi prea mult timp, prin ploaie stând,
După iubire-am alergat.
Mi-e timpul astăzi pustiit
Şi o Sahară-i lumea toată,
În ochiul gol am rătăcit,
"Fecioară de cristal" uitată.

Cu sentimente plouă iar,
Mi-e dor de mine şi de voi,
Etern în vis am să v-apar
În timpuri, către înapoi.
Când în al timpului tumult
Şi prin clepsidră trecător
Sunt vis, eu gândul vi-l ascult...
De pământeni îmi va fi dor...

Urări şi multă voie bună,
Vise-mplinite şi succes,
Lumină, zboruri către lună
Şi pace-n fiecare vers,
În leagăne de ram iubirea
Revarsă-se în rugi de jad,
Căci mult dorită-i fericirea,
Iar eu, făclie-adesea ard.

Un an mai bun, mai triumfal,
Atâta taină strânsă-n mine!
Sunt clopot, literă şi val,
Iubirea voastră se cuvine
Să-mi dăruiţi! Oriunde-aş fi,
Prin voi mă nasc a doua oară,
Etern spre a putea iubi.
Nu mă lăsaţi străină, afară!

Zâmbete şi pe cap cunună,
Miere-n panere, cânt ceresc,
Spre-a vă avea întâia oară
Şi spre-a putea să vă iubesc.
Nu vreau vreun dar plătit. Săracă
Aş fi de nu v-aş mai avea.
În lume nu-s decât o arcă,
Pe un ocean de catifea.

Zâmbete şi pe cap cunună,
Un an mai bun, mai triumfal,
Urări şi multă voie bună...
Cu sentimente plouă iar...
N-am să-i dau drumul prea curând,
Dacă-ntâlni-voi dragostea.
Să-mi spun vreun gând?! E prea curând,
Nu îndrăznesc de ziua mea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânge din sângele lor

Voi ridica un fir de iarbă
un ac voi pune-n gămălie
să îmi descoasă şi să-mi soarbă
viţa de paltin de sub vie

Ciorchinii verzi clipesc şi ochii
parcă îmi sângerează-adânc
c-a început să dea din codrii
şi huma din care mânânc

S-a liniştit în zare apa
în pietre se usucă râul
iar solul se despoaie-n groapa
şi-n mâna ce despică grâul

Sângele falnic mai coboară
în boabe purpurii de struguri
să-mi cadă-n dulcea ei amară
tulpina înnodată-n muguri

Dar se-aşternu în venă aţa
ce-mi stă la rană căpătâi
să coasă chipul de pe faţa
pământului pe unde nu-i

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin cenuşa amurgului

Tu vezi cum se-ascunde-n cenuşă amurgul?
De parcă toţi norii porniţi sunt să-l stingă
Şi-n liniştea mare din cer, demiurgul
Dă semnul cel tainic, zăpada să-l ningă!

Stau lucruri în cale sau poate-s doar anii...
Mi-e dor de o vară pe umăr să-mi doarmă,
Iar valul să poarte spre ţărmuri litanii
Când zarea se-nchide albastră şi calmă.

Din mâinile noastre se scurge nisipul
Şi-o pulbere fină pe noi se prelinge...
Ca orbul îţi caut prin negură chipul,
Dar pasărea nopţii cu pliscul m-atinge.

Mai stai lângă mine, e iarna prea cruntă:
Nu vezi cum albite de geruri cad clipe?
Cu viaţa, cu moartea să facem iar nuntă
Şi trece-mă pragul când corbi or să ţipe.

poezie de Steluţa Crăciun
Adăugat de Steluţa Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi dai de stire

Pornit-am eu pe drum acum
Si drumul mi-e necunoscut
Calc cu piciorul gol in scrum
Aripi la picioare mi-au crescut

Mai am puţin de mers iubire
La tine vreau acum eu să ajung
De mă astepti să mi dai de stire
Căci drumu îi greu si este lung

Până in noapte iubire să ajung
Si Lună mi luminează cale
Din suflet în braţe să te stâng
Luceferi îmi trasează cărarea

Inima jar ochii felinar în noapte
Nu mă las usor pradă învinsă
Te simt mă ncurajezi cu soapte
Dă-i frâu inimii, n-o ţine închisă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş bea dintr-o oală de lut

Mi-e sete de tine,
Te-aş bea dintr-o vadră,
Dintr-o oală de lut ars,
Cu dragoste,
Cu buzele arse,
Cu sete,
Mi-e sete de tine,
Mi-e dor de tine,
Să-mi curgi
Roşu ca sângele pe bărbie,
Pe trup,
Pe vise,
Să ţin capul pe spate
Până îmi vezi stele în irişi,
Te-aş bea până la fund,
Cu patimă,
Cu poftă,
Ca un mort de sete
Într-o zi de post negru,
Te-aş bea ca un ţăran însetat
Într-un lan de secară,
Ca un prunc lipit de sânul mamei.
Ca un sărut fără de sfârşit.
Te iubesc,
Pletele tale sunt o cascadă,
Ochii de izvor,
Te-aş bea fără măsură
Dintr-o vadră
Cioplită în lemn de salcâm,
Te-aş bea
Dintr-o oală de lut ars.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!