Ţi-ar place, toţi bărbaţii...

Ţi-ar place, toţi bărbaţii în patul tău să vină,
Femeie deşucheată, punct negru în lumină!
Iar dinţii, spre-a-i păstrare acestui joc turbat,
O inimă, să roadă, pe zi, te-ai angajat.
Ferestre de dughene par ochii tăi în ceaţă,
Şi-arzând, ca lampioane, la sărbători in piaţă,
Se folosesc obraznic de-o forţă de-mprumut,
Căci legea frumuseţii nicicând n-au cunoscut.
Maşina oarbă, surdă, prea meşteră la crime,
Tu, care-ai supt de sânge atâta omenime,
Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, să vezi
Că,-n mii de-oglinzi, puterea de diavolă, ţi-o pierzi?
Păcate mari, pe care le-ai săvârşit cu faimă,
Nicicând nu te făcură să dai napoi cu spaimă,
Văzând cum că natura, măreaţă-n gând ascuns,
Să plămădeasc'-un geniu din tine, a ajuns,
— Din tine, desfrânato, regină-n preacurvie?
O, splendidă mocirlă! cerească mârşăvie!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile

vezi amintirile tale de-acum
cum se nasc
din amintirile tale de-altcând -
ochii îţi bagă
degete-n creier
(?!) -
fă un efort şi citeşte corespondenţa
cu tine pe care
nu ai deschis-o nicicând
cu tine pe care
nu te-ai ştiut niciodată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pleca! ...

Vrei lânga mine să rămâi,
Să-mi faci din pieptu-ţi căpătâi?!
Să uit de al tristeţii gând,
Nu mai pleca nicicând, nicicând!
Să-mi fie sufletul senin,
Nu doar o cupă cu venin.
Să mă trezesc sperând, dorind,
Să ard, cu patimă iubind.
Să mă privesc în ochii tăi,
În care tremură văpăi.
Să uit trecutu-mi făcut scrum,
Nu mai pleca nicicum, nicicum!
Spre tine să mă-ntorc râzând
Când ţi-aud glasul implorând:
Eu voi rămane! Tu rămâi,
Să-mi fi iubirea mea dintâi?!
Şi-am să îţi spun cu glas domol,
Fără s-amân, fără ocol,
Cu ochii larg deschişi visând:
Nu mai pleca nicicând, nicicând!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alături de tine

Alături de tine acolo vreau să fiu
Alături de tine aproape să te ştiu
Alături de tine la bine şi la rău
Alături de tine să fiu sprijinul tău
Alături de tine de când te-am întâlnit
Alături de tine voi fi pân' la sfârşit
Alături de tine atunci când eşti bolnavă
Alături de tine voi fi fără zăbavă
Alături de tine când soarta-ţi va fi grea
Alături de tine nicicând nu voi pleca
Alături de tine când te vei poticni
Alături de tine mereu mă voi găsi
Alături de tine nu voi pleca deloc
Alături de tine acolo-i al meu loc
Alături de tine nicicând n-am să te las
Alături de tine cât timp mi-a mai rămas.

poezie de Kevin Barker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duhul Vinului

În sticle, într-o seară, cânta un duh de vin:
"Drag om dezmoştenit, spre tine răspândesc
Din închisoarea mea cu ceară roş-carmin,
Un cântec de lumină şi de amor frăţesc.

Ştiu că e trebuinţă, pe dealul dogorit
De năduşeală, chin şi soare arzător
Ca să primesc o viaţă, un duh neprihănit;
Şi nu voi fi nicicând ingrat, nepăsător...

...

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţii nu se înlocuiesc

Fraţii, nu-s de înlocuit, nu se vând şi nu se schimbă,
Să priveşti la ei în suflet, precum te vezi în oglindă
Când arunci cu vorbe-n frate, tot pe tine te loveşti
Uită, iartă şi ia seama, cât sunt vii, să ţi-i iubeşti.

Nicăieri în lumea asta, n-ai să afli împăcăciune,
Ochii lui şi ochii tăi, au acelaşi dor a-şi spune
Să laşi orice supărare, lângă voi să nu răsară
Căci pe mama, chiar de tace, pân'la moarte o s-o doară.

Pe pământ şi pe avere, să nu faceţi judecată,
Că nu poţi răscumpăra, omenia, niciodată
Să nu pui hotar iubirii, când ţi-o cere fratele,
Mama a împărţit la toţi, grija ei şi laptele.

Dacă azi te-ai mâniat, cerul mâine se mânie
Şi nu-ţi iartă fapta rea, să-i faci lui, ce-ţi place ţie,
Totdeauna lasă loc, fratelui la tine-n curte
Clipele ce pierzi cu ură, pe vecie sunt pierdute.

Şi-ai mai vrea când fraţii pleacă, să-i revezi o zi măcar,
Dar căinţa prea târzie, ai să vezi! Că-i în zadar!
Şi nu-i suflet să priceapă, cum e-al fratelui, de sânge
Nu-l răni nici din greşeală, că-i păcat, de-o clipă plânge.

Fraţii, nu-s de înlocuit, sunt aceleaşi trup de mamă,
Sunt nădejdea şi sunt milă, lacrimă de sub năframă
Mâna fratelui e sfântă, e-a mamei mângâiere,
Să-i dai fratelui iubirea, chiar şi-atunci când nu ţi-o cere.

poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atata pace...

E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....
deşi mă-nconjoară furtuna
şi norii sunt tot mai grei,
Te privesc... şi flori de tei
îmi ningi printre pleoape...

eşti tot mai aproape...

sunt valuri ce frâng tot ce-ntâlnesc
şi-n spume ar vrea să mă frângă...
dar Tu, din înaltul ceresc
ai venit si îmi spui „locuiesc
în inima ta, ca nicicând,
să n-o las să plângă!”

şi ştiu că se poate...

cu Tine păşesc
pe întinderea de ape,
deşi vin talazuri iar vântul, prăpăd,
ar vrea ca nimic să nu scape,
dar Tu mă ţii de mână...

E atâta pace... în sufletul meu...
căci ochii mei privesc spre Tine....

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor de-au ajuns Cer

În amintirea lui Boris Vieru

De Ea nu vei putea nicicând fugi,
Cum n-ai să poţi fugi nicicând de tine.
Aceasta-i Dragostea, ce va hrăni
Uscatul trunchi, să-nvie din suspine!

Şi-atunci copacul care-o înflori
În al tău suflet - oază de Lumină,
Rodi-va taine în a şaptea zi,
Să le culeagă Dumnezeu la cină.

Şi să le dea, în semn de Biruinţă,
Celor de-au ajuns Cer, prin Suferinţă!

Traian Vasilcău (30 martie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum ai fi

Femeie cu ochi albaştri,
Plângi cu lacrimi mari, cât aştrii,
Şi zâmbeşti curat, ca zarea,
Chipul tău reflectă marea

Femeie cu ochi căprui,
De ce taci? De ce nu spui?
Tu iubeşti intens şi poate
Mai puternic decât toate

Femeie cu ochii verzi,
Mă priveşti... oare mă vezi?
Eşti atâta de frumoasă,
Floarea florilor în casă

Femeie cu ochii negri,
Atât de frumoşi, integri,
Care mă pătrund profund,
În simţire şi în gând

Femeie cu păr bălai,
Tu îmi dai şi ce nu ai,
Eşti un dar, rază de soare,
Hai iubeşte! Că nu doare!

Femeie dulce, brunetă,
Fii tu însăţi, fii cochetă,
Şi zâmbeşte! Că ne place
Când surâsul tău nu tace!

Femeie cu păr roşcat,
Tu ce faci? Iar ai uitat
Cât poţi fii de specială?
De ce stai în îndoială?

Femeie cu păr şaten,
Eşti motiv pentru refren
În al vieţii portativ,
Nu fii tristă! N-ai motiv!

Femeie... oricum ai fi,
Eşti cea mai frumoasă... ştii?
Ce am fi noi fără tine?
Te iubeşte... e mai bine!

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar de îl iubesc...

... şi pietre de mărgăritar ies din ochii mei,
şi foc şi jar... dintr-o iubire aprinsă...
şi mi-ai venit doar dragostea să-mi iei,
nicicând inima mea nu va fi stinsă!

... şi lucruri mici au dat cu pietre mari,
în sufletul ce te-a iubit fără condiţii...
am întâlnit la inimă oameni avari,
şi resemnaţi în negrele perdiţii.

... şi te iubesc aşa cum eşti... un şarpe!
am mult în mine ce să dăruiesc...
nicicând comoara n-o să mi-o îngroape,
unul ca tine... chiar de îl iubesc!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa sufletului tău

Să nu te temi când treci prin astă viaţă
Fără să înţelegi de ce te-ai fi născut,
Căci ţi-ai pierdut carnetul tău de sarcini
În era când erai un simplu lut.

Când toţi îţi ţipă "nu mai eşti al nostru"
Pe drumul care duce nicăieri
Să nu te pierzi nicicând în necredinţă,
Căci libertatea ţi-o trăieşti în cer.

Acolo lângă stelele surate
Unde te-aşteaptă vechii tăi strămoşi
Când treci prin ceea ce îi spunem moarte
În Univers e casa sufletului tău.

poezie de Vasile Şerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e viaţa?

De ce când trăieşti
Trebuie ca să iubeşti?!
Iubire să dăruieşti
Şi sa spui la ce gândeşti.
Spune-mi câte vieţi
Ţi-ar trebui ca să ierţi?
Şi sa nu te-n vinuieşti
De câte ori greşeşti
O viaţă poate fi şi
Dură, dar şi gingaşă
Porumbei ce duc in urma lor
Amintiri ce deseori nu mor.
Şi totuşi ce e iubirea?
Nu cred că e gândirea.
Căci şi cu gândul urăşti
Nu numai când vorbeşti.
De câte ori nu te-ai gândi
Nu pot să spun că te-ai mândri,
Cu ceea ce gândeşti
şi cu ce vorbeşti.
Viaţa e o oarbă
Ce o admiri odată
Cu lacrimi şi bucurie
Căci mi-a fost dată mie
Să nu te superi,
Dar nu poţi să-mi ceri;
Să nu vorbesc şi să nu gândesc,
Căci viaţa eu iubesc.
Vorba e viaţa
unită cu ceaţă
Ce greu dispare
După ce moare.
Viaţa e natura
Culce şi amară ca gura
ca floare frumoasă –
Aşa cum Dumnezeu ţi-o lasă...

poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lumină

De ce plângi, când toţi dau în tine?
Nu-ţi fie teamă, căci Eu sunt mai tare!
Eu te-ntăresc şi-ţi vin în ajutor
Cu dreapta Mea biruitoare!

De ce te ruşinezi de-al Meu Cuvânt?
Vrei ca şi Eu să fac la fel?
Tu spune lumii despre Mine
Şi despre-al mântuirii ţel!

Tu ştii că ziua e aproape,
Tu ştii că ceasul e târziu...
Adu şi-azi lucrători în vie
Căci am răsplata, şi-S pe drum!

Eu ştiu că-n jur e multă ură;
Eu ştiu că eşti de toţi lovit...
Dar ce aştepţi de l'astă lume?
De lume, nu poţi fi iubit!

Eu n-am nevoie de-o lumină
Într-un mănunchi strălucitor de raze..
Eu am nevoie de-una care
Să lumineze-n bezna mare,

Ca cei ce sunt pribegi prin lume,
Să vadă clar a ta lumină,
Şi-atunci, păşind pe-ngusta cale,
Încrezători la Min' să vină!

O, dac-ai şti ce-adânc pătrunde
În Mine, mila pentru cei pierduţi,
Şi cîte lacrimi, fără număr,
Printre suspine Mi-au căzut,

N-ar sta nepăsători nicicare,
Ci mulţumind de al Meu har,
Cît mai e timp, ar semăna-n ogoare
Sămânţa bună, al Meu Cuvânt.

Deci, nu te-uita cu-ngrijorare
La valurile ce s-au ridicat
Ci aminteşte-ţi că te-am pus pe stâncă!
În noapte, fi la toţi un far!

Fi treaz, copilul Meu, întruna,
Şi fi ca servii Mei, curat.
Nicicând să nu te-nşele lumea!
Înţelepciunea Eu ţi-am dat!

Eu te iubesc, şi vreau să ştii
Că-ţi port de grijă ne-ncetat.
Iar de te mai apasă griji,
La cruce, toate să le laşi.

Am pus în tine gândul veşniciei,
Şi-am oglindit în ochii tăi chiar cerul...
Te-am făurit cel mai frumos din toate,
Cu-atâtea daruri, Eu te-am înzestrat!

De-aceea, fi curajos şi luptă!
Nicicând să nu te laşi înfrânt!
Să iei în mână a Cuvântului sabie,
'Nainte mergând pe cărare
Cântând.

poezie de Andrea Kasznel (20 octombrie 2016)
Adăugat de Andrea Kasznel
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai amăgit

În calda-mbrăţişare te-ai topit şi mi te-ai dăruit,
Spunând că pe altul atât de intim n-ai iubit.
Cum s-a făcut că peste şase luni ai odrăslit?
Vezi că natura nicicând n-a minţit!

epigramă de Emilia Ţeţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pierzi dragostea, pierzi totul. Pierzi visele, speranţele, încrederea, demnitatea, respectul de sine, dorinţa de viaţă... Altarele din suflet se prăbuşesc cu zgomot, iar icoanele la care te-ai închinat cu credinţă şi veneraţie se scufundă în mocirlă. Lumea moare sub ochii tăi şi nimic nu pare s-o mai poată salva. Totuşi, în adâncul sufletului, rămâne o minusculă sămânţă de lumină, din care poate izbucni orcând, din nou, focul dragostei.

Pavel Coruţ în Vara ultimei iubiri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochii celui mai obraznic bărbat

Din ochii celui mai obraznic bărbat
Mă priveau stâncile unei aroganţe alese...
Eu, femeia tânără, un veac am înserat
În zborul păsărilor ce ştiu să deteste
Trufia, ignoranţa şi simpla trădare
(Intuiţia niciodată nu m-a părăsit)
Aveam să-l modelez ca pe un lut moale
(Să fi fost bărbatul cel mai iubit?)
Şi să fac din el, deseori - un ulcior
Şi aşa, cum se crede plin cu licoare,
Să-l las, zi de zi, să moară de dor.

Din ochii celui mai obraznic bărbat
Eu cobor, domol, ca un izvor de câmpie
Şi ocolesc toţi bărbaţii din stat
Cărora le-am zâmbit cu mărinimie.
Intersectez noaptea, fiind acea lumină
Ce din stele nici gând să cadă,
Zorii multe-culori îi aprind şi-i iau în mână
Şi-i sfătui în pieptul cui să ardă.

Din ochii celui mai obraznic bărbat...
Am surâs lumii, apoi, am plecat...

poezie de Renata Verejanu
Adăugat de Valentin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred în Tine, Doamne

Eu cred în Tine Doamne! Cred
că totdeauna Tu îmi dai
puterea-n care mă încred
că la sfârşit mă duce- n Rai!

Eu cred în Tine Doamne! Ştiu
că-mpreună vom fi mereu
căci sufletul meu este viu
chiar de e noapte-n jurul meu!

Eu cred în Tine Doamne! Când
nouri negri se vor ivi,
eu nu m-oi clătina nicicând
căci ochii Tăi mă vor privi...

Eu cred în Tine Doamne-oricând
când vânturi vor bate-n Vale,
că-n suflet mi-e-al Tău Duh arzând
cu focul Dragostei Tale!

Eu cred în Tine Doamne sfânt!
Tu comoara vieţii mele
ce am găsit-o prin Cuvânt
sus în Cerul plin de stele....

Eu cred în Tine Doamne-acum
câştigat de-a Ta Iubire,
căci o viaţă-i orişicum,
dar cu Tine-i fericire!

poezie de Ştefan Onofrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

C'est fini

E un timp al terorii şi al uitării,
n-am nevoie de cuvinte mari
ca să descriu
ce a murit.
Morţii tac acum,
s-au rupt vrăjile,
e o lumină dementă-n toate
şi se lasă o linişte veche, o ceaţă
în care pierd sânge.
Sânge negru, sânge rău,
timpul trece si reciclează.
Atât de tânără şi totuşi undeva,
o senzaţie de deja-vu
care zgârie.
Pe străzi revoltă,
peste graniţe război,
dar aici, în cartierul industrial,
doar urlet de marfar
şi mici răfuieli
între cerşetori.
Sfâşie-mă un pic,
provoacă-mă. E un mecanism al urii
care vrea să se declanşeze.
Dar tot ce găsesc e tandreţe,
câteva haine
aruncate pe lângă pat,
câteva farfurii lăsate-n chiuvetă.
Pe tine nu te pot urî. Micile tale defecte
sunt o continuă mirare,
cântecele tale
ruseşti, întotdeauna terapie.
Sânge negru, sânge tehnicolor,
pe străzi revoltă,
te ţin de mână
şi adorm.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăratul (Sonet Tarot)

Un pic de realism, nicicând nu strică,
Însă la tine doza-i foarte mare
Nu-ţi pierzi controlul, care va să zică,
Căci unde nu e cap, vai de picioare.
În jurul tău, faci ordine deplină
Eşti învestit cu autoritate
Şi nimeni nu îndrăzneşte ca să vină
Să îţi conteste această calitate.
Însă când uiţi complet ce-i omenia
Şi când puterea minţile îţi fură,
Când asupreşti şi-ţi etalezi trufia
Devii tiran şi eşti privit cu ură.

Ordinea strictă e folositoare,
Dar uneori e bună şi-o schimbare.

poezie de Octavian Cocoş (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

mă poartă către tine în pas
alergător de dorul ce ştiu
că o să-l cinstesc cum se cu
vine
aşa se obişnuieşte însă ajuns
lângă tine îmi spui:
fără
baudelaire nu există poezie
noi ştim după studierea literelor
coapte în zumzete de al
bine
să lăsăm asta baudelaire e baudelaire
care a zidit versuri prea aoreolate
bine
pe mâna dorului care mă duce
conduce direct la iubita mea
care iubeşte poezia lui
şi acum
când îmi citeşte lucrarea mă gândesc
că o citeşte deşi am îndoieli
tot la baudelaire se opreşte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!