O lumină
De ce plângi, când toți dau în tine?
Nu-ți fie teamă, căci Eu sunt mai tare!
Eu te-ntăresc și-ți vin în ajutor
Cu dreapta Mea biruitoare!
De ce te rușinezi de-al Meu Cuvânt?
Vrei ca și Eu să fac la fel?
Tu spune lumii despre Mine
Și despre-al mântuirii țel!
Tu știi că ziua e aproape,
Tu știi că ceasul e târziu...
Adu și-azi lucrători în vie
Căci am răsplata, și-S pe drum!
Eu știu că-n jur e multă ură;
Eu știu că ești de toți lovit...
Dar ce aștepți de l'astă lume?
De lume, nu poți fi iubit!
Eu n-am nevoie de-o lumină
Într-un mănunchi strălucitor de raze..
Eu am nevoie de-una care
Să lumineze-n bezna mare,
Ca cei ce sunt pribegi prin lume,
Să vadă clar a ta lumină,
Și-atunci, pășind pe-ngusta cale,
Încrezători la Min' să vină!
O, dac-ai ști ce-adânc pătrunde
În Mine, mila pentru cei pierduți,
Și cîte lacrimi, fără număr,
Printre suspine Mi-au căzut,
N-ar sta nepăsători nicicare,
Ci mulțumind de al Meu har,
Cît mai e timp, ar semăna-n ogoare
Sămânța bună, al Meu Cuvânt.
Deci, nu te-uita cu-ngrijorare
La valurile ce s-au ridicat
Ci amintește-ți că te-am pus pe stâncă!
În noapte, fi la toți un far!
Fi treaz, copilul Meu, întruna,
Și fi ca servii Mei, curat.
Nicicând să nu te-nșele lumea!
Înțelepciunea Eu ți-am dat!
Eu te iubesc, și vreau să știi
Că-ți port de grijă ne-ncetat.
Iar de te mai apasă griji,
La cruce, toate să le lași.
Am pus în tine gândul veșniciei,
Și-am oglindit în ochii tăi chiar cerul...
Te-am făurit cel mai frumos din toate,
Cu-atâtea daruri, Eu te-am înzestrat!
De-aceea, fi curajos și luptă!
Nicicând să nu te lași înfrânt!
Să iei în mână a Cuvântului sabie,
'Nainte mergând pe cărare
Cântând.
poezie de Andrea Kasznel (20 octombrie 2016)
Adăugat de Andrea Kasznel

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre cuvinte
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre înfrângere
- poezii despre încredere
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre răsplată
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Te iubesc fără cuvinte
Când nu îți spun că te iubesc să știi că te iubesc mai mult
Ești un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac și să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte
Când uit să-ți spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Și să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare
Secundă-ți sunt într-un abis, ești clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare
Când nu ți-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Și neștiind că te ador, mi-ai plâns în brațe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simțeai să mă agațe
Când nu-ți voi spune te iubesc, să știi că te iubesc din nou
Și-ți scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăța cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu știu să-ți spun că te iubesc fără cuvinte
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre declarații de dragoste
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre prăpăstii
Iubirea Ta o cânt -- Isus
Îți cânt Doamne o Isus
Și viața și Ființa
Căci lumină ne-ai adus
Chiar din cerul Tău de sus
Să trăim astăzi credința
Eu te laud te slăvesc
Și ți-aduc Isus onoare
Căci pe Tine te iubesc
Doamne cât o să trăiesc
Și-o să umblu pe picioare
Și iubirea Ta o cânt
Slava Ta de Dumnezeu
Pașii Tăi de pe pământ
Pentru veci al Tău Cuvânt
Căci ești Domn eu sunt al Tău
Cânt Isus a Ta privire
Ca o flacără de foc
Viața de neprihănire
Ce ne-ai dat-o prin iubire
În Tine să-mi aflu loc
Mersul Tău Isus îl cânt
Și lucrarea Ta Divină
Trecerea pe acest pământ
Căci al Vieții Sfânt Cuvânt
Ne e soare și lumină
Îți cânt Doamne a Ta-ndurare
Și smerenia ți-o cânt
Chiar Isus a Ta plimbare
Când ai fost Doamne pe mare
Însă plin de Duhul Sfânt
Și-ți mai cânt a Ta lucrare
Ce-ai făcut-o pentru noi
Să ne acoperi cu-ndurare
Noi de azi dar fiecare
Să fim toți de lume goi
Azi blândețea Ta o cânt
Mila Ta de Dumnezeu
Și al Tău Isus Cuvânt
Nouă dat pe acest pământ
Să-ți dăm slavă toți mereu
Îți cânt Doamne stăruința
Cu care Tu ai lucrat
Să ne mântui dar ființa
Cei de azi s-avem credința
Prin Tine un duh curat
Vrem Isus a Ta lumină
Mâna Ta de Dumnezeu
Pentru veci ca să ne țină
Toți să fim fără de vină
Unde totul e al Tău
Glorie Isuse Ție
Vreau de-a pururi să îți cânt
A Ta slava-ntreagă fie
În imensa veșnicie
Și în cer și pe pământ
02-11-2021 m.
poezie de Ioan Daniel Bălan (2 noiembrie 2021)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre smerenie, poezii despre sfințenie, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre plimbare sau poezii despre picioare
Destul de puternică (Strong Enough)
Nu-mi trebuie dragoste ta,
Nu am nevoie de ceva,
Nu vreau minuni și nu cerșesc,
Cuvinte dulci nu-mi trebuiesc.
E-aproape răsărit,
Nici un pic n-am dormit,
Dar ce contează dacă tu nu știi ce am simțit.
Sunt puternică pentru despărțire,
Pentru a trăi de azi fără iubire,
Pentru a-mi putea stăpâni plânsul,
Pentru a-mi regla suflul și pulsul,
N-am să întorc capul după tine
Când o să pleci de lângă mine.
Nu, nu mai e nimic de spus,
Respir adânc și mă înec în plâns,
Atunci închid ușa după mine și ies,
Merg în neștire, nu pot să mă opresc,
Sunt singură pe drum, nu văd nimic în jur,
Dar știu că nu trebuie să te ascult, ci să te uit,
Da, uite, nu mai plâng.
Nu întorc capul după tine, să te văd cum pleci,
Promit c-o să te scot din gând.
Câte-aș avea să-ți spun, aș scrie o carte
Cu versuri de dragoste disperate,
Știu însă că nu înțelegi,
Aștepți la ușă și vrei să pleci,
Mi-s ochii rupți de somn
Și tot nu pot să dorm,
Dar ce-am pierdut poate nu e prea mult,
Trist și adevărat, tu nu m-ai meritat,
De-aceea n-am să plâng, sunt tare și-ți spun:
Pleacă chiar acum!
Iadul să vină sau ale mării valuri,
De m-ar îneca departe,
Tot nu m-aș mai gândi la tine vreodată,
Te-am înțeles și te-am iertat,
Rămâi cu bine-ți spun,
Iubirea mea, drum bun,
Căci te cunosc de-acum,
Nu-mi pare rău că pleci
Și n-am să plâng,
Sunt tare, negreșit,
Pentru-al nostru sfârșit
Și n-am să plâng cu capu-n pernă-năbușit.
cântec interpretat de Cher, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre plâns, poezii despre versuri sau poezii despre sfârșit

Și numai dor...
Și sunt momente când te aștept să-mi vii,
Clipe de speranță, când simt un dor aprins...
Când și ție îți este dor să-mi fii,
Când dorul ne pătrunde, și-ncet ne-a învins!
Și sunt clipe în care, adânc îmi amintesc,
Cum mă iubeai cu sete... cum mă priveai zâmbind...
Și mă gândesc la tine... poate mă amăgesc,
Că și tu simți un dor... despre noi, iubind...
Știi? Te-am iubit mai presus de mine...
Regret că n-ai știut a prețui!!
Inima mi-e toată de sentimente pline,
Și te iubesc iubire! Exist pentru-a iubi!...
La ceas târziu de noapte, mă trezesc cu tine...
Mi-e plină amintirea și mintea mea te cheamă,
Iubește-mă iubire, căci știi atât de bine
Să mă iubești aprins, fără nicio teamă!
Mi-e dor atât tare, încât lacrimi apar,
Simt pentru tine, o dragoste nebună...!
Și mă gândesc la noi... și zorile apar,
Și mă consum iubire! Mi-e dor până la lună...!
Iubirea mea frumoasă! Nicicând nu vei mai fi,
Așa iubit de nimeni... cum eu iubesc mocnit...
Că vreau să te întorci... asta vreau să știi,
Să mă iubești pierdut... să fii împlinit!
Și numai dor...
Și mă trezesc... dorind să înțeleg...
De ce nu mergem oare mai departe...?
Și fir cu fir, confuză eu aleg,
Să descifrez povestea, parte cu parte...
Și numai dor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe, poezii despre frică, poezii despre existență, poezii despre dor sau poezii despre ceas

Mereu te-am făcut să crezi că ești altul
și te-am înlocuit pe tine cu tine
pe cel ce îl știam
cu cel ce îl visam
aveam un fel de teamă
să nu pierd țărâna de care mă legasem
și când nu puteam să îmi stăpânesc verticalitatea
plecam
acolo unde a început totul
la marginea lumii
știu ce vei spune
că povestea noastră e îngrămădită într-un trecut banal
că tu ai fost cum ai fost
pentru că nu am însemnat nimic
și că ai dormit în fiecare noapte visându-ți femeile
dar eu știu că nu e așa
mereu am inventat oameni care m-au iubit
să mă poți crede măcar o secundă
mereu am pozat zâmbete largi
cât să îți imaginezi distanța
dintre noi
cum se întâmplă și acum
când îmi lași un răspuns rece
și aștepți să scriu un poem
despre tine
mmm
despre tine am scris mii de poeme
pentru că îți știu fiecare neajuns
al inimii
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre început, poezii despre zâmbet, poezii despre trecut sau poezii despre secunde
Adio
Pe un norișor tu, mamă dragă, te-ai înălțat
Spre un ținut necunoscut, îndepărtat,
La îngeri și la stele tu ești acum
Plecând din astă viață pe ultimul tău drum.
Mama mea, la mine-n suflet ai rămas
Chiar de nu-ți mai aud al tău glas,
Și nu-ți mai văd al tău chip frumos și luminos,
O amintire vie pentru mine vei rămâne și vei fi,
Cât și eu în astă lume voi trăi.
Rămas bun iubită mamă ți-ai luat,
De la a ta familie, de la casa ta și de la oamenii din sat,
Te rog însă să iei aminte și să știi,
Că ai avut dragoste de la nepoți, copii.
Te-am iubit, te-am respectat ca pe o regină,
Viața cu sentimente alese să-ți fie plină.
Drum bun în lumină, iubită mamă
Și de acolo de sus unde ești, eu voi ști,
Că tu vei fi cu mine și alături de-ai tăi copii,
Și de rude dragi, prieteni și cunoscuți
Și vei veghea neîncetat și vei păzi, feri
Pe toți pentru care aveai un cuvânt bun de spus.
De tine mă despart cu greu și-mi va fi tare dor
De a ta îmbrățișare caldă, iubitoare,
Și de cuvintele de îmbărbătare și binecuvântare,
Pe care pregătite le aveai tot timpul la plecare.
Voi aștepta semne neîncetat de la tine
Și-aș vrea să știu, că, acolo sus, îți este bine
Și-n acea lume străină în care te-ai dus
De noi, pământenii, de nepătruns,
Este ceva divin și cu totul mai presus,
Decât putem noi visa sau spera.
Adio, iubită mamă, și îți mai spun
Că-n grădinița cu flori de la tine eu voi sădi
Și un trandafir roșu ce l-am primit ca amintire
Și-mi doresc ca acestă minunată și catifelată floare
Să dăinuie, să-nflorească, niciodată să nu piară
Și să-mi amintească n fiece primăvară,
Că dragostea de mamă este nemuritoare.
O rugă voi înălța și un pios gând voi avea
Pentru memoria și veșnicia ta,
Sărut mâna încă odată îți spun acum
Când îți iei de la cei dragi rămas bun
Și pleci pentru totdeauna pe al tău lung drum.
poezie de Georgeta Ganea (16 martie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre lumină, poezii despre îngeri sau poezii despre trandafiri
M-ai vrut cu-adevărat sau... m-ai mințit
Te-am "întrebat" adesea (mai știi?), de mă iubești,
Tu mi-ai răspuns (confuz), că nu vrei să greșești!
Tăceai, mă chinuiai și, plânsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofrandă, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau să știu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevărat,
Sau... m-ai mințit?
Te supărai pe mine, mă dojeneai și, vai...
În iadul cel mai negru, pe veci mă trimiteai!
Credeam că-ți voi fi puntea și gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau să știu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai mințit?
Eu, despre cerul de Brăești ți-am povestit...
Tu, una îmi spuseseși și alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de răstignire, cuie, cruce și venin...
De m-ai fi vrut cu-adevărat, m-ai fi chemat: hai, vin!
Deci, spune-mi, vreau să știu: chiar m-ai iubit?
O, drag poet, m-ai vrut cu-adevărat...
Sau... m-ai mințit?
Eu sunt un cântec Spin, tu-ciocârlie surdă-
Eu, lacrimă damnată; tu, plângere absurdă...
Regretul tău, poete, nu crezi că-i prea târziu?
Căci, totul e... zadarnic și sufletu-mi... pustiu...
Hai, spune-mi, vreau să știu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu adevărat...
Sau... m-ai mințit?
poezie de Iulia Mirancea (18 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre negru, poezii despre muzică, poezii despre iad sau poezii despre gură

Lucian: Știi, anul trecut aveai o părere total diferită despre mine. Aș vrea ca lucrurile să fie din nou la fel ca atunci.
Ly: Da, dar știi că nu mai pot fi la fel ca atunci!
Lucian: Știu... Ia loc, te rog! Și relaxează-te! N-am să te mănânc, pe cuvânt! Serios, nu sunt chiar un monstru... Nu mă privi atât de speriată; n-am de gând să-ți fac absolut nimic! Nici să te sărut. Promit! Jur! Ce vrei mai mult de atât de la mine?
Ly: De ce-aș avea încredere în tine?
Lucian: De ce n-ai avea?! Ți-am dat vreodată vreun motiv?
Ly: Da, mi-ai dat, atunci...
Lucian: Ah, atunci... Știu, am fost un dobitoc! Și-mi cer mii de scuze față de tine, Ly, pentru acel gest necugetat! Chiar nu mă poți ierta? Nu poți trece peste ceea ce s-a întâmplat atunci? Te rog, din nou...
Ly: Nu știu... Nu știu ce să mai cred despre tine, Lucian! După ce te-am văzut la supercomputer, de ziua mamei tale... Mă derutezi continuu!
Lucian: Sunt un ciudat...
Ly: Nu chiar un ciudat. Și totuși, ce făceai pe aici?
Lucian: Nimic deosebit. Înainte de a intra tu, de abia sosisem și... Răsfoiam puțin albumul cu fotografii al Liei.
Ly: N-ar trebui să umbli prin lucrurile ei, dacă ea nu este aici.
Lucian: Știu foarte bine asta, dar tocmai am stabilit că sunt un ciudat, deci, nu mă comport normal... Crezi că am greșit chiar atât de mult, dacă i-am răsfoit puțin albumul?
Ly: Nu, probabil că nu. Știi, de fapt, cred că aș vrea să-l văd și eu, pentru că ea nu mi l-a arătat niciodată. Crezi că s-ar supăra dacă voi arunca și eu o privire?
Lucian: Nu, n-ar avea de ce.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre încredere, citate despre timp, citate despre sărut, citate despre supărare, citate despre sperieturi, citate despre promisiuni, citate despre mamă, citate despre iertare sau citate despre gânduri
O lume minunată
Scrie multe sfaturi, pentru cei dragi ție!
Să le scrii de toate și nu doar ca să fie!
De dragul vostru sunt, acum, cu voi la masă!
Și vă iubesc pe toți, vă iau la mine acasă!
Ochiul nu mă înșală, eu vă simt privirea!
Nici inima nu-mi minte, ea simte bucuria!
Cu puterea mea, puțină, prea puțină
Aș vrea să vă mai scot cuvinte din rugină!
Să fiți atât de veseli, și plini de bucurie!
De fericirea voastră, nimeni să nu știe!
Doar sufletul să vadă cum se unește cerul,
Cerul cu pământul, căldura cu gerul.
Fumul lumânării ce frumos se stinge!
Și stratul de zăpadă, când afară ninge
Minunate-s toate și toate sunt frumoase!
Și iarna bradu-n case ce frumos miroase!
Totu e perfect și totul merge bine!
Niciun lucru rău la oameni nu mai vine!
O lume minunată, făcută chiar din rouă!
O stare așa de caldă și o viață atât de nouă!
Ce frumos e totul, în culori aprinse!
Cu flori de argint, pictate, pe pajiștile întinse
Nu are vreme timpul acum să le măsoare
Bucuria toată, neîncăpătoare.
Sunt stele mari și albe ce frumos lucesc!
Sunt fluturi care zboară și flori ce înfloresc
Ce repede se înalță, soarele pe cer!
În depărtări albastre, cu raze de oțel.
Pătrunde-n astă lume, ce nu a mai pătruns!
S-arată cerul tot, tot ce-a fost ascuns
Și ni se spune totul, tot ce-am vrut să știm!
Fără de întrebări, ce am putea să fim?
De bucurie mare, ar fi chiar mulți surprinși
Ar fi chiar sărbătoare, ar fi de nedesprinși
Să știi ce vrei e una, să știi chiar toate, toate!
Cred că-n astă lume, și moartea are moarte!
poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre flori, poezii despre bucurie, poezii despre zăpadă, poezii despre zbor sau poezii despre sărbători
De mila celor care pier
De mila celor care pier
departe de-al Tău nume
Tu-ai dat tot ce-aveai în cer
și tot ce-aveai în lume!
Ce-aveai acolo-n cer...
Și tot ce-aveai în lume!
De mila celor care pier
departe de-al Tău nume.
Tu Cel prin care s-au făcut
toți aștri spre-ai conduce,
într-un biet staul Te-ai născut
și ai murit pe-o cruce!
În staul Te-ai născut
și ai murit pe-o cruce...
Tu Cel prin care s-au făcut
toți aștri spre-ai conduce.
Chiar piatra ce Ți-a fost mormînt
era și ea străină.
Și n-a mai fost în cer Cuvint
nici pe pămînt Lumină...
Și n-a mai fost Cuvînt,
nici pe pămînt Lumină.
Chiar piatra ce Ți-a fost mormînt
era și ea străină.
Așa ai vrut Tu să plătești,
Să cumperi lumea-ntreagă.
Dar Tu pe nimeni nu silești,
ci lași pe toți s-aleagă.
Pe nimeni nu silești
ci lași pe toți s-aleagă.
Așa ai vrut Tu să plătești,
căci Ți-a fost lumea dragă.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, citate de Costache Ioanid despre plată, poezii despre naștere, citate de Costache Ioanid despre naștere, citate de Costache Ioanid despre lumină, poezii despre cruce sau citate de Costache Ioanid despre cruce
Ești nădejdea...
Ești nădejdea sufletului meu
Te-am purtat în lacrimile mele,
Te-am purtat în dragoste mereu
Palmele Te-au legănat pe ele.
Te-am dorit și Te-am iubit nespus,
Te-am iubit dincolo de cuvinte,
Sufletul Žnainte Ți l-am pus
Să-l îmbraci tot cu podoabe sfinte.
Te-am iubit și m-ai iubit și Tu,
Te-am iubit adânc în veșnicie,
Nu-mi vei spune niciodată nu,
Viața Ta e-n mine și-o sa fie.
În genunchi vin înaintea Ta
Fața mi-am ascuns-o că mi-e frică
Și de vezi c-am împietrit așa
Vino, Doamne, Tu și mă ridică.
Pune-Ți mâna, Doamne Dumnezeu,
Lacrimile s-au uscat sub pleoape-
Pentru Tine-i astăzi plânsul meu,
Pentru mine ține-mă aproape.
Ce iubire, Doamne, mă-nfior,
Ce iubire-ai dat să cresc spre Tine,
Vino, Doamne, că de-atâta dor
Mi-a-nfrunzit și cântecul în mine.
Vino, Doamne, că de când Te-aștept
Mi-a-nflorit cuvântul în grădină,
Vino, Doamne, strânge-mă la piept
Și-am să-Ți fiu lumină din Lumină....
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți
Lângă tine dragul meu...
Lângă tine am învățat ce-nseamnă să iubești
Căci tu ești totul pentru mine și nimic mai mult
Și vreau mereu să-ți spun cât de drag imi ești
Căci tu ești unicul meu sprijin pe acest pământ,
Lângă tine am învățat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viața mea,
Când toți mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine și în iubirea ta.
Lângă tine am învățat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulți nu le-nțeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu ești fericirea ce nu vreau s-o pierd.
Lângă tine am renăscut ținându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi și prin furtună
Și nimic nu poate sta, în calea fericirii.
Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu ești talisman ce viața-mi ocrotești
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poți să-mi dăruiești.
Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viață,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul și zămbetul pe față.
poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre ploaie, poezii despre învățătură sau poezii despre protecție

Flămândă în dragostea prea plină
Mă-ntrepătrund cu tine-n gând la mine,
Mă contopesc cu fiece fior
Al epidermei celulelor saline
Pe care le dezmierzi cu al tău dor.
Atât de multă foame de iubire,
Așa de mult ai tace, să-nsetez...
Mă vrei să mă arat cum sunt din fire
Mă vrei în clar de lună să-ți dansez.
Tăcerea ta mă domină în toate,
Am ocolit să vreau să o urmez...
Te-am evitat chiar și pe tine, poate...
Deși, în fiecare noapte te visez.
Mi-ai dat o lună într-o noapte cu lumină,
Și m-ai iubit neîngrădit până la cer...
Predarea mea n-a fost decât divină,
Fierbinte mi te-ai dat pe timp de ger.
Și te-am iubit pe loc, cum n-are vină
O floare ce răsare printre stânci...
Eu știu că dragostea ce-mi dai este alpină,
Numai de sus, de-acolo mi-o aduci.
Acoperă-ți privirea ce mă doare,
Când nu îmi ești, să-ncep să te ador...
Să-mi dăruiești iar noaptea mea cu soare,
Iubindu-mă, până mă simți că mor...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre gânduri
Gândire pozitivă
El vine acasă repede, tu îl aștepți, el te iubește.
Își ia copiii aproape și le spune lucruri inedite.
Desigur, el te iubește.
Te strânge la pieptul lui puternic
Și te ține în brațe cu drag.
Ah, ce fericire!
-Dar, stai puțin, gândire pozitivă!
Te intreb, despre ce lume îmi vorbești?
Căci în realitatea mea se întâmplă altfel:
El face un pas înainte și doi înapoi.
Înțeleg, de ce ajunge greu la mine:
Copiii, odraslele noastre gălăgioase îl deranjează, cu energia lor nestăpânită,
Iar eu, primesc declarații:
- Dacă m-aș întoarce în timp, cu douăzeci de ani,
Când te-am cunoscut pe tine, soția mea,
Aș alege altă șansă:
Nu m-aș lega la cap cu nimic,
Aș trăi liber,
Fără niciun legământ, fără nicio dăruire,
Aș trăi așa, cum sunt eu cu adevarat,
Căci în lumea ta, eu nu pot pătrunde.
-Da, știu că am uitat multe,
Pentru că m-am ridicat,
Dar, mi-am schimbat doar haina.
Sunt curat, parfumat, plecat de acasă zi lumină,
Însă, nu eu sunt devină că timpul s-a comprimat.
Am uitat să întorc privirea după tine.
Știu, este adevarat, sunt uituc, dar așa îmi place.
-Vezi, gândire pozitivă!
Vino, în lumea mea și arată-mi altă fericire,
Să nu mai critic,
Să-mi fie lege, așa ca tine,
Gândire pozitivă.
poezie de Apostol T.Victoria (11 iulie 2020)
Adăugat de Apostol T. Victoria

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre soție, poezii despre schimbare, poezii despre realitate sau poezii despre legi
De ziua ta, copile drag
De ziua ta, Copilul Meu,
Mă rog la Bunul Dumnezeu,
Să-ți dea tot binele din lume
Și-n minte numai gânduri bune.
Noroc, iubire, sănătate,
În viață tu să ai de toate.
Să ai în suflet numai soare
Și-n viață veșnic sărbătoare.
S-ai parte doar de fericire,
Și multă, multă implinire.
Chiar dacă nu sunt lângă tine
Aș vrea să știu că-ți este bine
Și când ți-i greu sau nu ți-i bine,
Să știi că-s mereu lângă tine
Cu gândul și cu inima
Te rog să crezi, copila mea.
Iar dacă ți-am greșit vreodată,
Te rog mă iartă, dragă fată.
C-așa-i în viață, toți greșim
Când nici nu ne închipuim.
Dar trebuie să avem răbdare
Cu toți cei ce ne ies în cale.
Și trebuie s-avem puterea,
Să trecem multe cu vederea...
Că a greși e omenește,
Dar oare cine nu greșește?!
poezie de Mariana Simionescu (1 iunie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre copilărie, poezii despre sănătate sau poezii despre noroc

Te-am căutat să vorbim despre noi
știu încă nu putem să ne privim
între ochiul tău critic
și mâna mea flămândă
s-a așezat o lume
grea
a tăcerilor
și totuși
mi se făcuse dor
să îți spun cum mișc brațele și mă lovesc
de strigătul tău
cum croiesc un alt trup
în care ne putem muta
și ne vom ierta toate întâmplările
toate neajunsurile
chiar mi se făcuse dor
să îți spun
că nu te-ai schimbat
că mă pedepsești înainte să fiu vinovată
apoi mă arunc în balta de amărăciune
și plâng
și mă urăsc că plâng
eu chiar te-am căutat
aș fi vrut să trăiești odată cu mine
frica de care nu scapi
să ne ținem de mână și să urlăm ca două animale
condamnate
eu chiar te-am căutat
și-am să te găsesc până la urmă
ești acolo unde te-am lăsat
exact acolo
agățat de aceeași neliniște
eu chiar te-am căutat
pentru că eu fără tine
nu sunt eu
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre ochi sau poezii despre iertare

* * *
Tu, albastra mea minune,
Cântec, răvășit de vânt...
Șoapta mea de rugăciune,
Fie-mi ultimul cuvânt...
Fie-mi din lumina tristă,
Doar culoarea violetă,
Flacăra pe veci nestinsă,
Ce mă ține incompletă.
Lasă-mi, dacă-mi lași ce vrei,
Și în toate mă ascunde,
Aș pleca să n-am idei...
Fără tine, eu n-am unde...!!
Să îmi caut negăsirea?
Ce mă leagă de-al tău drum?
Doar incerc și calc aiurea,
Fără tine..., nu știu cum...!!
Unde pot să-mi vând durerea
Când îmi e stăpânul despot?
Pot numai să-mi simt mirarea
Fără tine să.. nu pot!!
Sarah Sarah blu
Eu albastra Ta minune,
Cântec dăruit de vânt,
Șoapta Ta de rugăciune,
O să-ți fiu ultim cuvânt!
Nu lumină tristă!
Doar culoare violetă,
Flacără pe veci aprinsă,
Ce te ține vie permanentă!
Am să-ți las iubirea ce o vrei!
N-am să o ascund prin umbre!
N-ai să pleci, că n-ai idei,
Fără mine nici n-ai unde!
Eu sunt regăsirea,
Ce te-aduce-n al meu drum!
Nu-i doar vis, nu calci aiurea,
Doar cu mine, știi Tu cum!
Unde poți să-ți vinzi durerea?
Când doar Eu îți sunt stăpân!
Doar în mine fii mirarea,
Doar de Tine sunt flămând!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre vânt, poezii despre idei sau poezii despre durere

Omule pribeag
Tu, omule pribeag, te uită la soroace
Și amintește-ți că totul se sfârșește,
Întreabă-te mai des: "Cu viața ce voi face?"
Căci niciodată nu știi apusul când sosește.
De vei umbla aiurea prin ceață, fără rost,
Dând lungă amânare la timpul mântuirii,
Vei spune prea târziu: "O, Doamne, prost am fost
Că am pierdut cărarea și ziua izbăvirii!"
Și-atunci te vei ruga, să-ți vină-n ajutor
Toți cei de lângă tine, dar va fi în zadar,
Vei alerga-n genunchi pe drum rătăcitor,
Pierzând pentru-o himeră, cărarea spre altar.
Căci ața cea subțire se strânge pe mosor
Și nu îți lasă vreme s-o mai întinzi odată,
Ajungi pe negândite condus de un sobor,
La locul tău cel veșnic, în cripta-ntunecată.
De-aceea om pribeag, nu amâna unirea
Cu Dumnezeu căci iată, de furi vei fi răpit,
Cu umilință rogă-L să-ți dea din fericirea
De-a fi de-a dreapta Lui curat și mântuit.
poezie de Rodica Constantinescu (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mântuire, poezii despre unire, poezii despre prostie, poezii despre curățenie sau poezii despre ajutor
Gândul meu curat către tine
Aș vrea să întelegi,
că dragostea ce ți-o port
e cartea deschisă din ochii mei,
ce tu o poți citi mereu
și cu ochii închiși.
Aș vrea să știi că doare,
atunci când mă îmbraci
cu vorbe reci din orice nimic.
Aș vrea să întelegi
că nici un jurământ
de-l meu nu poate fi încălcat
și tot ce-i cuvânt, cuvânt rămâne.
Cuvintele mele prind viață
și zboară către tine,
cu gândul meu curat,
care e floarea sufletului meu,
ce-n tine o sădesc.
Aș vrea să știi că depind de tine,
că tot ce-i foc în tine, arde în mine,
că fiecare vorbă a ta
o soarbe cu sete inima mea,
iar dacă e greșită, sufăr
și ochii mei sunt orbi,
fără privirea ta blândă,
că eu... da eu trăiesc prin existența ta,
că tu, prin tot ce ești...
ești rațiunea mea.
poezie de Eugenia Calancea (2 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre lectură
Confesiune
Am să-ți spun de ce zâmbesc,
Că vreau s-auzi tot ce gândesc,
N-am să mint, îți spun de bine...
Da, drag prieten, e despre tine.
Știu că acum citești atent,
Chiar dacă sunt absent,
Căci mă-nțelegi, nu ești oricine,
Iar tot ce-i scris e scris de mine.
Întâi de toate, îți mulțumesc,
Am mâncat, deci nu glumesc,
Îți mulțumesc că știi s-ajuți,
Mulțumesc că mă asculți.
E greu, când spun ce simt cuiva,
Devin nesigur, și nu aș vrea,
Dar vreau să știi de ce zâmbesc,
Vreau să știi tot ce gândesc.
Te admir că mă-nțelegi,
N-am crezut că vrei să-ncerci,
Sunt dificil, ciudat în toate
Dar tu mi-ai spus că nu se poate.
Mi-ai zis direct că sunt special...
Nu ciudat, și nici normal,
Aveai dreptate, ai zis bine,
... special, căci te cunosc pe tine.
Din nou, repet: îți mulțumesc,
M-ai învațat ceva firesc,
Mi-ai amintit ce am uitat:
Că am un prieten adevărat.
Ți-am scris ce simt, nu am mințit,
M-am deschis, m-am străduit,
Am vrut să știi de ce zâmbesc,
Am vrut să știi tot ce gândesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre prietenie adevărată, poezii despre prietenie, poezii despre mulțumire, poezii despre minciună, poezii despre dreptate sau poezii despre devenire