Singurătate

Bunicii mei aveau un obicei,
iarna,
după ce se sfârşeau proviziile,
lăsau în grija zăpezii,
foamea,
şi trăiau...
Uliţa gemea
de dragostea atâtor suflete albe.
Singurătatea nu era o problemă,
Între ei nu se ridicaseră garduri.

Niciodată nu i-am cunoscut...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul uliţei asfaltate

Uliţa mea-i asfaltată,
E-o frumuseţe de şosea
Dar e tristă, supărată,
Azi prea puţini calcă pe ea.

Rareori se mai arată
Câte-un bătrân pe-o canapea,
Uliţa mea-i asfaltată,
E-o frumuseţe de şosea.

Ceva să spună parc-ar vrea:
Nu mai e ce-a fost odată
Când plină de copii gemea,
În urmă praf se ridica...
Uliţa mea-i asfaltată.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, aş vrea să nu te fi cunoscut niciodată. Ah, dar nici asta n-o doresc cu adevărat, ştiu prea bine, în timp ce îţi scriu, că prefer să fiu nefericită în dragostea mea pentru tine, decât să nu te fi cunoscut niciodată.

Mariana Alcoforado în Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado (1669)
Adăugat de Ela Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi între cele două nu poate fi instituită nicidecum o separaţie netă, se poate trăi destul de bine fără confortul material, nu însă fără cel emoţional. Gesturile disperate ascund întotdeauna un haos interior, un mental devastat. Rar am auzit pe cineva să spună că viaţa lui este lipsită de sens pentru că nu are apă în curte, în schimb am cunoscut oameni care, deşi aveau totul, mai puţin liniştea sufletească, trăiau adevărate drame sufleteşti.

Juliana Mallart în Cine sunt eu?
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

mai întâi aici parul, a putut să îngrădească pământ după plac.
Din gospodăria asta mare plecaseră de mult bărbatul şi nevasta, cu un cumnat şi o cumnată, cu
sapele în spate; mai aveau mult porumb nesăpat a doua oară şi trebuiau să înceapă peste câteva zile
şi la secerişul orzului.
Trei copii — doi băieţi de şapte şi de cinci ani şi o fetiţă de trei — rămăseseră încă dormind, în
grija bunicii Safta, mama bărbatului.

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii, Bunica Safta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia ţine orele-n loc

Singurătatea,
marea,
florile,
ploaia,
vântul,
dragostea,
toate poartă
un nume...
Tu îl ştii,
eu îl ştiu,
ceilalţi nu-l vor şti
niciodată...
Pentru ei,
timpul se măsoară,
pentru noi,
e altfel...
Poezia
ţine orele-n loc...

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a lungul străzii mici se înşirau prăvălii deschise, pline cu mărfuri ciudate şi baloturi. Podeaua era puţin înălţată de la pământ, vizitatorii şi cumpărătorii stând aşezaţi pe vine sau în genunchi pe duşumeaua curată. Cei mai mulţi purtau saboţi sau sandale din papură, unii aveau aceleaşi şosete albe, cu talpă groasă, despicate între degetul mare şi celelalte, ca să ţină curelele, dar toţi îşi lăsau sandalele şi saboţii afară, pe pământ. Cei desculţi se ştergeau pe picioare şi primeau încălţări de interior, care stăteau gata pregătite.

James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate, nu te-am voit

Cumplit
E golul singurătăţii!
Sunt ucisul ei...
Singurătatea?
Povara tăcerilor
Sfăşiate de suspine...

Singurătatea...
Ochiul tău
Priveşte îngheţat
În ochiul gândului
Neîmpărtăşit...

Singurătate,
Nu te-am voit!
Viaţa – haină –
M-a dăruit ţie.
Tu m-ai cerut
Vieţii
- Prizonierul tău –
Singurătate...

Oamenii...
Cum i-am iubit...
Dar ei
Nu m-au voit.

Din singurătatea
Vieţii
În singurătatea
Morţii, şi nimeni
Nu înţelege
Acest adânc...

Poeţi, evitaţi
Singurătatea.
Între oameni
E viaţa...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Musat Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

William şi Emily

Este ceva asemănător
În moarte cu însăşi iubirea!
Când ai cunoscut cu cineva entuziasmul
Şi flacăra dragostei tinere,
De asemenea, după ani de viaţa împreună,
Simţi scăderea focului
Şi, de aceea, vă stingeţi împreună,
Încet, liniştit, cu delicateţe,
Ca atunci când, de mână,
Treceaţi printr-o cameră ştiută –
Aceasta este puterea comuniunii între suflete,
Dragostea însăşi.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River (1915), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun

Am cunoscut bunu' în persoană;
Am cunoscut femeie, am cunoscut mamă.
Şi tată am cunoscut, am cunoscut soră...
Şi-o ţară ce mă vrea oricum, mă suportă oră cu oră.

Câţi câini am cunoscut, i-am crescut, m-au crescut
Şi mă iartă mereu... să mă aibe nu cerşesc vreun avut.
Şi Dumnezeu nu m-aude că-l neg, nu mai cred
Şi înger îl am sigur, că-s încă, în viaţă purced.

Şi am cunoscut bine suprem aproape, prin străini,
Unde am cunoscut casă, m-am cunoscut singur, cu bune şi vini.
Am cunoscut, înfiorat de atât adevăr, bunătate...
Mă transfigur în jur, mă dau tot... bun, să fie o eternitate!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când conduci oameni, unul dintre lucrurile care te fac să economiseşti timp este să pui întrebări - mai concret, să pui întrebările potrivite. Psihologia behavioristă ne-a învăţat că există o legătură între stimul şi răspuns. Şi când apare o problemă, este de obicei un indiciu că o problemă mai profundă se află dincolo de suprafaţă.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna în doi

Am amorţit
tot aşteptând să se declanşeze ceva,
nopţile s-au confundat
în una singură, polară,
dragostea noastră s-a închis
într-o casetă micuţă,
uluitor
de frumoasă în predictibilitatea ei.

Te privesc dormind acum, tremuri şi
zici ceva neinteligibil,
te-ntorci spre mine şi
mă strângi de mână
şi eşti aşa vulnerabil
că mă-ntreb cum o să fac
să nu te rănesc vreodată,

e aşa bine aici cu tine,
să pornim
globul disco
din tavan,
să ne imaginăm că traversăm
constelaţii,
galaxii,
că ne mişcăm atât de repede
încât
toţi cei pe care i-am cunoscut
au murit între timp
şi suntem singurii supravieţuitori ai generaţiei noastre.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După lege, orice miros neplăcut putea fi pricina pentru o plângere şi putea fi foarte neplăcut să-ţi nemulţumeşti vecinii. Cei mai de jos nu făceau niciodată ceva ce ar fi putut să-i deranjeze pe cei suspuşi. Altfel aveau să cadă capete. De aceea, în toată ţara, pe cât era cu putinţă, samuraii trăiau atenţi şi politicoşi lângă samuraii de rang egal, ţăranii lângă ţărani, negustorii în propriile lor străzi, iar eta izolaţi.

James Clavell în Shogun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare poartă o altă singurătate, toţi umblă cu capul în nori şi nu cred să existe vreo prietenie în această aparentă sociabilitate. Mă gândesc, însă, la ce mi-au folosit toţi oamenii pe care i-am cunoscut, i-am iubit şi i-am urât. Când fac bilanţul în ceasuri de singurătate, înţeleg că n-am iubit pe nimeni niciodată, că iubirile şi prieteniile nu-s nici măcar iluzii, că n-ai fost niciodată decât tu însuţi, singur, bolnav de singur, condamnat şi nefericit.

Emil Cioran în Singurătate şi destin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Încă nu mi-am format o părere
despre viaţă.
Fiinţele din jurul meu
nu se gândesc
decât la azi şi mâine...
Satul a fost uitat
şi trăieşte după propriile legi...
În pământul sfânt aşează morţii,
iar casele cu obloanele trase
fumegă-n tăcere
singurătatea acestei ierni.
La biserică s-au adunat,
pe neaşteptate,
păsări flămânde...
Aripile cad înzăpezite
de-atâtea mătănii...
Ninge liniştit, dragostea mea!

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde mi-a dispărut frontiera?

Nu e drept! Greşit, greşit, greşit!
Întreaga peninsulă coreeană s-a transformat în Seul.
Oh! E patria strălucitoarelor mii de events,
dar şi eu, şi tu, noi toţi luăm chipul New York-ului.
Devenim un fel de hub, o făcătură de hub.

Dar vă spun: am ajuns să fim cele mai urâte şi
neruşinate centre.

Locul în care cândva noi am cunoscut ce este tristeţea,
locul din îndepărtare,
locul de unde nu am putut pleca până când de unde,
într-un final, am plecat
după ce am fost ţinuţi pe loc, ţinuţi pe loc,
duna de mâl a inimii mele,
locul senin unde, o dată la doi ani, gutuii înfloreau

locul de acum zece ani ce arăta neschimbat şi după zece ani,
locul în care am locuit împreună cu străbunica
şi străbunicul
pe care niciodată nu i-am văzut, dar care trăiau
în rama oglinzii înceţoşate a mamei,
locul în care nici măcar în vis nu există trecutul tatălui,
locul în care un tată fără minte ara câmpul străbun
când se lăsa întunericul,
locul în care adevărul sălăşluia la sat,
locul în care tu adormeai când adormeam şi eu,
locul în care unchiul pe care-l credeam mort s-a întors
în viaţă, locul în care banii pe arendă zdrobeau oasele în raport
de trei la şapte,
locul în care oamenii mureau închizându-şi ochii,
pentru că nu aveau putere să-i ţină deschişi,
locul în care oamenii cu nas mic şi pomeţi ridicaţi
îndurând o sărăcie feroce,
făceau plecăciuni în faţa spiritelor morţilor, în ritualurile
ancestrale,
locul în care planurile pe o sută de ani nu aveau
nici un rost,
locul în care oamenii stăteau împreună în zilele ploioase,
locul în care dacă cineva murea toţi îl boceau,
locul în care Kim era unchiul lui Jang,
locul în care Kim şi Eul erau veri,
locul în care domnul magistrat nu venea niciodată,
locul în care, în nopţile cu lună plină, imensă,
cineva ascuţea un cuţit de bucătărie şi sfârteca cu el
carnea văzduhului,
locul în care sensul îşi ţinea plecat capul în faţa
non-sensului,
locul pe care l-am lăsat în urma noastră...

Unde mi-a dispărut frontiera?

poezie de Ko Un
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot la bordul navei albastre "Pacifis" existau şi săli de sport, în care-şi puteau întreţine forma fizică, practicând diverse exerciţii fizice, fiecare ce dorea. Aveau posibilitatea chiar să joace scurte partide între ei, împărţindu-se în echipe, cum puteau şi cum cădeau de acord, câte trei, unul rămânând pe post de arbitru. Aveau însă posibilitatea de a practica aproape orice fel de sport doreau, iar asta era bine pentru ei. Puteau chiar şi înota din când în când, existând şi câteva piscine, nu foarte mari sau adânci, însă potrivite pentru ei. Puteau chiar şi patina, având şi această posibilitate. Iar în general, puteau face aproape orice doreau, având la dispoziţie tot ceea ce le era necesar: ateliere de pictură, cărţi de joc, dar şi de citit, multă muzică pe gustul lor, videocasete cu filme, videoclipuri, documentare ştiinţifice, CD-uri, DVD-uri, dischete etc. Deci, aveau cu ce-şi umple timpul liber, putând desfăşura diverse activităţi distractive, după placul fiecăruia. Cât timp se odihneau, de obicei în rezervele lor, nava rămânea în grija celor doi roboţi şi a pilotului automat, care supravegheau zborul. Roboţii nu-i deranjau din somn decât în caz de strictă necesitate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiau o frumoasă poveste de dragoste. Aveau calculatoare extrem de performante.

aforism de Alex Dospian (iulie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instinct primar

ploaia - omul care-şi pierde echilibrul
în faţa unei boli autoimune,
sfârşitul nu este cum ne-au spus la triaj,
Şambala, Şeol sau Infern, totuna,
dacă trebuie să ne lăsăm hainele la intrare.

nu credeam că o pasăre s-ar putea încurca
în picioarele noastre,
iubirea se auzea, plâns de copil
între pereţii unei cuşete de noapte,
trenul nu oprea niciodată
de parcă i-am fi uns osiile,
trupurile noastre se lăsau bucuroase în puterea
plăcerii de-a nu refuza
dragostea pe calea ferată,

seara apăreau licurici,
şerpi se strecurau printre lucruri,
trecem de viaţa cu numărul şapte
în care trebuie să plătim ce-am iubit la întâmplare
până dimineaţă,
lunii îi crescuse un sân

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi să cauţi prin întreg universul pe cineva care îţi merită mai mult dragostea şi grija decât le meriţi tu însuţi, şi nu vei afla o astfel de persoană nicăieri. Tu însuţi, asemeni oricui din univers, îţi meriţi dragostea şi grija.

citat din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu mi-a spus niciodată

intră
dragostea mea
am lăsat uşa deschisă
acum te poţi plimba în voie prin casă
poţi să ştergi praful
să uzi florile
să-mi arunci amintirile pe fereastră
el nu mi-a spus niciodată
hai
intră
dragostea mea
plimbă-te în voie printre umbrele vechi
fii cea care ai fost mereu
îmbracă-mă în iluzii
să îmi pot duce
mai departe viaţa asta
nu
el nu mi-a spus niciodată
intră
intră dragostea mea
am lăsat uşa deschisă
de acum poţi să îţi prinzi umbra subţire
pe oricare zid
hai
intră
intră dragostea mea
fii tu femeia fără de care sângele meu
nu mai poate să tacă
el nu mi-a spus niciodată nimic
şi eu l-am iubit
da
l-am iubit
chiar şi aşa

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!