Rondelul uliţei asfaltate

Uliţa mea-i asfaltată,
E-o frumuseţe de şosea
Dar e tristă, supărată,
Azi prea puţini calcă pe ea.

Rareori se mai arată
Câte-un bătrân pe-o canapea,
Uliţa mea-i asfaltată,
E-o frumuseţe de şosea.

Ceva să spună parc-ar vrea:
Nu mai e ce-a fost odată
Când plină de copii gemea,
În urmă praf se ridica...
Uliţa mea-i asfaltată.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe către Augusta IV

A mea-i osânda, cum a mea-i şi vina.
O luptă-i viaţa mea, de la-nceput,
Din ziua când, o dată cu lumina,
Primit-am soarta, ce m-a abătut
Pe căi greşite. Nu cunosc hodina
În lupta asta. Deseori am vrut
Să-mi spulber lutul, dar acum aş vrea
Să văd ce se mai poate întâmpla.

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea-i oloagă

Inima mea-i oloagă-alergând după inima ta neîntrerupt
Atâta cale,
N-ar trebui oare astăzi, privind la toate prin care am trecut,
Spre casă să pornim agale?

Pe drumul înapoi, în prag de seară sub tăcuta cerului tărie,
Nu conversăm – sau prea puţin,
Pentru-un moment privirea ta mă-îmbie
Şi pot de mână să te ţin.

Dar mâine, nu. Puterile mi le-am pierdut pe toate;
Atunci, deşi arăţi ca altădată, dragă,
S-ar putea să fie ceva mai iubitoare faţa Iubirii mele-n moarte,
Aşa cum inima ta pe drumul de-întoarcere-a putut să înţeleagă.
Inima mea-i oloagă.

poezie de Charlotte Mary Mew, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, limba romana!

Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.

Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.

Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.

Limba mea e adierea
vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.

Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.

Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (31 august 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedublare

Pe uliţa copilăriei
Nimeni nu mă recunoaşte,
Fapt ce denotă-
O bună deghizare în haine de occidental.
Din ele încă mai răzbate
Parfumul exotic al insulelor Aleutine,
Din ultima croazieră a magnatului neamţ.
Mă grăbesc să ies,
Din uliţa copilăriei
Şi să mă pierd în furnicarul oraşului,
Străin în noapte!
Încerc să ies,
Cât mai repede posibil
Din ţoalele second hand,
Ca dintr-o cămaşă de forţă...
Să redevin cel care-am fost
Copil zănatec, nu şi prost!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea ...

Iubita mea-i ca apele de munte,
Ce-mi curg prin vene, răscolindu-mi trupul,
Făcând din inima-mi o nouă punte,
Pe care n-ar putea s-o sfarme timpul.

Iubita mea-i ca valuri unduinde,
Ce-mi intră-n suflet şi pe veci ne leagă.
Şi ştiu că în vâltoarea ei m-o prinde,
Nimeni, nicicând de-acolo să mă tragă!

Iubita mea-i izvor de apă vie,
Din care numai sufletu-mi se-adapă.
Cântă-mi şoptit măiastra-ţi melodie,
Sfinţind în mine fiecare clapă!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliţa cu Dragobete

Ce frumoasă-i tinereţea petrecută-n sat la ţară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe uliţa de la moară, pe băncuţa de la poartă
Cu sfială se ţesea dragostea, întâiaşi dată.

Visători, vrăjiţi de lună, sub salcâmul singuratic
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaş şi tainic,
Dragoste, alean şi patimi în noi se aprind şi ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.

Lunecând pe-a nopţii boltă stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelaţii cad înspre pământ şi pier,
Fericiţi şi strânşi în braţe, tandri şi cuprinşi de dor
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.

... E trecut de miezul nopţii. Vântul începea să bată,
Liniştea e întreruptă de un scârţâit la poartă:
-Te sărut la despărţire, pune-ţi pe umeri năframa!
Cu nelinişte şi teamă o chemă în casă mama.

Vremea a trecut în zbor adunând anii povară,
N-am să pot uita vreodată dragostea de-odinioară,
Sărutul ce mi l-a dat sub salcâm întâia oară,
Cea mai dulce amintire din uliţa de la moară.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliţa cu dragoste

Ce frumoasă-i tinereţea petrecută-n sat, la ţară!
Anii ei fermecători s-au dus, n-or să mai apară,
Pe uliţa de la moară, pe băncuţa de la poartă,
Cu sfială se ţesea dragostea, întâiaşi dată.

Visători, vrăjiţi de lună, sub salcâmul singuratic,
Noi ne sărutam cu dor, dulce, pătimaş si tainic,
Dragoste, alean şi patimi în noi se aprind şi ard,
Împrejur freamătă totul, tremură uluca-n gard.

Lunecând pe-a nopţii boltă, stele licăresc pe cer,
Desprinse din constelaţii cad înspre pământ şi pier,
Fericiţi şi strânşi în braţe, tandri şi cuprinşi de dor,
Ne alegem tainic steaua călăuză-n viitor.

... E trecut de miezul nopţii. Vântul începe să bată.
Liniştea e întreruptă de un scârţâit la poartă,
-Te sărut la despărţire, pune-ţi pe umeri năframa!
Cu nelinişte şi teamă o chemă în casă mama.

Vremea a trecut în zbor, adunând anii povară,
N-am să pot uita vreodată dragostea de-odinioară,
Sărutul ce mi l-ai dat sub copac, întâia oară-
Cea mai dulce amintire din uliţa de la moară.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel karmic

credinţa mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri şi vise fac scară către univers
speranţa e un cântec eliberat de karmă
gânduri noi reverberează la faptul divers.

tulburările mă ţin în stare de alarmă
dar revine liniştea cu fiecare vers
credinţa mea-i o stâncă nimic nu o sfarmă
iubirea îmi e pavăză pentru demon pervers.

rugăciuni din suflet disperarea curmă
lumini mă locuiesc în spirit convers
nutresc îndumnezeirea cutezanţa din urmă
ecou al împlinirii fără nici un revers.

credinţa mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri şi vise fac scară către univers.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uliţa satului meu

Pe uliţa unde m-am născut,
Am copilărit şi am crescut,
Sunt îmbătrânite case părinteşti,
Construcţii ţărăneşti, româneşti.

Hrisoave pecetluite în poveşti,
Locuri dumnezeieşti pe care le iubeşti,
Dar azi aici şi colo mai găseşti
Rar un pic de tinereţe omeneşti.

În case se află fiinţe bătrâneşti,
Căci tinerii, un lucru nefiresc,
Pleacă în lume din cuibul părintesc.

Pământul ogoarelor e înţelenit,
Nu-l poate munci un sat îmbătrânit.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Fântânile de-a casă au secat
Casele mâncate de timp şi cari cad
Pustiul strigă pe străzile din sat
Pentru că eu
Mi-am luat sacul în spate şi-am plecat!

Mi-e dor de tine, ţara mea
Mi-e dor de uliţa pe care mă jucam
Copii mei nu ştiu, unde m-am născut
Iar eu acum ca să mă întorc
sunt prea bătrân!

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea-i telenovelă

Viaţa mea-i telenovelă,
Scrisă pe aripi de vânt,
Sufletul mi-e ca o velă,
Dragostea, un lucru sfânt.

Am iubit, iubesc, iubi-voi,
Pătimesc şi nu îmi pasă,
Împart dragostea la doi,
Chiar de-n urmă lacrimi lasă.

Nu e primul meu amor,
Nu va fi nici ultimul,
Chiar de-o fi să mor de dor
Voi iubi cu sufletul.

Şi voi merge înainte,
Tot să caut dragostea,
Voi avea mereu în minte,
Al ei chip, frumoasă stea.

poezie de Răzvan Isac (24 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e tare dor

Mi-e dor de casa cu balcon
Şi cu petunii în răzor....
Mi-e dor de banca de la poartă,
Mi-e dor de tot ce-a fost odată,
De curtea plină cu zăpezi,
De ciucuri roşii de la iezi!

Mi-e dor de zilele de vară,
Şi potecuţa de la moară,
De bolta toată înstelată
De greieri ce cântau în ceată
Mi-e dor de moţi şi de cimpoi
De apa rece din Ampoi...

Mi-e dor de uliţa din sat.
Mi-e dor de tabla mea de şah.
Şi de părinţi mi-e foarte dor
Şi pâinea caldă din cuptor
Mi-e dor de zilele senine...
De casă şi mult dor de tine!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit primăvara

Bate vânt de primăvară,
S-a topit zăpada toată,
Iarba scoate capu-afară
Dintr-o groapă asfaltată.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mangă

Fără niciun ban în pungă,
Am ieşit din făgădău.
Uliţa nu e prea lungă,
În schimb a fost... lată rău.

epigramă de Vasile Iuşan din Lume multă, oameni puţini (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe uliţa din sat doar moartea se mai plimbă

Pe uliţa din sat,
Doar moartea se mai plimbă,
Căci junii au plecat,
Să-nveţe-o altă limbă.

Odăile-s pustii,
Rar vezi un moş, o babă,
Printre perdele gri,
La Domnul cum se roagă.

Pâlpâie-o lumânare,
Pe-al geamului pervaz,
Doar rugăciuni amare,
Şi lacrimi pe obraz...

Prispa se înconvoaie...
Nu mai vezi niciun pled.
Nepoţii cu mamaie,
Pe trepte nu mai şed.

Acum au telefoane,
Ce sunt alea... poveşti?
Cresc apăsând butoane,
Iar ea? Aşteptând veşti.

Jelind, clopotul bate,
Răsună-n tot cătunul,
Rămaşii îşi dau coate,
Zicând: "S-a mai dus unul."

Se umple cimitirul,
Fără garoafe - cruci,
De-a lung, de-a lat e pirul,
Părinţi uitaţi de prunci.

Un scârţâit de poartă,
Se-aude când şi când,
E vântu' - adus de soartă,
Nu-s copiii... Nici gând!

Pe uliţa din sat,
Doar moartea se mai plimbă,
Căci junii au plecat,
Să-nveţe-o altă limbă...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Bunicii mei aveau un obicei,
iarna,
după ce se sfârşeau proviziile,
lăsau în grija zăpezii,
foamea,
şi trăiau...
Uliţa gemea
de dragostea atâtor suflete albe.
Singurătatea nu era o problemă,
Între ei nu se ridicaseră garduri.

Niciodată nu i-am cunoscut...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noutăţi pe strada mea

Strada este asfaltată,
Reparat e trotuarul:
Într-o vilă, etajată,
Îmi va fi vecin... primarul!

epigramă de Corneliu Costăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri, amintiri...

În loc de gropi şi mâzgă, iată,
E-o stradă-acuma asfaltată
Dar ce n-aş da iubito, iară,
Să vii pe-aceeaşi ulicioară!

epigramă de Vasile Larco din Hohotiera (1994)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândesc

să nu ne apropiem foarte mult
nu am cum să-ţi rezist
pe şosea
mai bine ridicăm din umeri din sânii
tăi poate curge lapte şi miere
(?!) - pe şosea
ăsta e un pericol de moarte
cur(b)ată în braţele tale
pe şosea
asta nu e iubire e nu
mai descarcerare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mare de stele e patria mea

Patria mea-i o mare de stele
Pe care în palmă ţi-o pui
Ca să distingi lumina din ele
Şi orhideea prinsă în cui

Patria mea-i un infinit de priviri
Pe cumpăna timpului startul luând
Din împletirea zborului s-admiri
Atâţia ochi — doar stele căutând

Patria mea-i — o serie de izvoare
Din mii de stele — stropi gingaşi
Să-ţi prindă paşii pe răcoare
Nicicând să nu mai fii acelaşi

Doar o oglindă — e patria mea
Pe faţa vântului stelar
Să fii un glas cântând în ea
De ape plin — mărgăritar

Să-ţi pui cuvintele-n oglindă
De dragul ei uşor mimând
Căci ziua doar vine să-ţi prindă
Albastrul tainic — inserat în gând

poezie de Ioan Daniel Bălan (19 februarie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!