Fiecare poartă o altă singurătate, toți umblă cu capul în nori și nu cred să existe vreo prietenie în această aparentă sociabilitate. Mă gândesc, însă, la ce...
Fiecare poartă o altă singurătate, toți umblă cu capul în nori și nu cred să existe vreo prietenie în această aparentă sociabilitate. Mă gândesc, însă, la ce mi-au folosit toți oamenii pe care i-am cunoscut, i-am iubit și i-am urât. Când fac bilanțul în ceasuri de singurătate, înțeleg că n-am iubit pe nimeni niciodată, că iubirile și prieteniile nu-s nici măcar iluzii, că n-ai fost niciodată decât tu însuți, singur, bolnav de singur, condamnat și nefericit.
Emil Cioran în Singurătate și destin
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.