Se usucă sufletele noastre

Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
Stropul de amar dintr-o cinzeacă
Purtător e veşnic de dezastre

Unde eşti iubito visele să-ţi dărui
Să ne ducem veacul pe un alt tărâm
Să ne sune paşii pe un caldarâm
De melancolii prin lumina cărui,

Pururi te zăresc numai ca prin ceaţă
Viaţa noastră plină de himere
Supravieţuirea tot mai multe cere
Şi nu se mai face, parcă, dimineaţă

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă îngustă

Viaţa zilnic mai îngustă
Oamenii la caracter, mai mici
Nici nu mai visează, nici
Nu şi-o mai doresc augustă

A murit în noi iubirea
Şi-am păstrat pentru stindarde
Pofta cărnii care arde
Că ni se-mpietreşte firea

Zadarnic stau copacii în picioare
Când rădăcinile refuză
Aplecarea lor obtuză
Că nu mai au nici rod, nici floare

Ne închinăm la cele joase
Şi alergăm după avere
Confortul tot mai multe cere
În budoare de mătase

Dar ce folos să-ntindem mâna
Numai la cele pentru trai?
Palpăm ca orbii literele Braille
Şi totul ni se ia cu anasâna

Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
În alcoolul nostru din cinzeacă
Purtătorii veşnic de dezastre

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi, iubito, vorbele îndărăt

Dă-mi, iubito, vorbele-ndărăt
Dacă şi-au pierdut de mult văpaia
Că ne vine iarna cu omăt
Şi-ai să vezi ce rece e odaia

N-ai de unde face rost de şube
Nu mai spun de lemnele de foc
Sunt sătul de câte am eu, bube
Totu-n viaţă e un fel de troc

Nu-ţi oferă nimeni gratuit
Nici măcar un compliment în gaj
Dai ce nu-ţi convine şi eşti chit,
Toată lumea cere avantaj

Dă-mi şi luna ce-ţi puneam în braţe
La-ntâlniri sau prin telepatie
Pasărea când scapă din laţ, e
Alergică la orice colivie

Eu îţi las grădina şi terasa
Cu niscai oftaturi amintire
Rău că viaţa nu ne trece clasa
La capitolul convieţuire

Numai banca veche doar lipseşte:
Au trecut probabil ostrogoţii
Şi-au luat-o ca să dea la peşte
Nimeni n-a-ndrăznit să strige; - Hoţii!

La ce bun să facem vreun bilanţ
Câte ne-au unit şi ne despart?
Plânge carul răsturnat în şanţ
Paradisul nostru are capul spart

Ne-a rămas atât: copilăria
Ca un vis furat dintr-o grădină
Fiecare-şi cere jucăria
Dar refuză partea lui de vină

Dă-mi iubito vorbele-napoi
Multe spune omul la necaz
Greu în unu' dar mai greu în doi:
Lampa noastră nu mai are gaz!

Dă-mi iubito vorbele-napoi
Când pornesc cu zorul olăcari
Şi-am să-ţi dărui Indiile noi
Şi din Lipsca, nişte icusari

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito!

E iarnă, iubito, prin mine
Va ninge cu fulgii de fier,
Va bate şi vântul când vine
Te strig din zăpezi, efemer....

E târziu, a nins peste tot,
Oraşul pustiu e şi frânt,
Gerul îşi dă în clocot
Şi-şi face în mine avânt...

Te zăresc albă ca zarea...
Hibernală în gânduri şi iar,
Paşii tăi aud departarea
Şi vin către mine, dispar...

E noapte şi ninge şi ninge
Prin mine, prin tine-amândoi
Stingem lumina ce plânge
Şi arde şi arde în noi...

poezie de Sergiu Boian (noiembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi iubito cum răsună

Auzi iubito cum răsună
Paşii mei sub clar de lună
Prin oraşul părăsit de tine
Între catrene şi terţine

Şi numai stoluri de egrete
De pe aripi scutură regrete
În liniştea din orele târzii
Surprinsă de melancolii

Îmi amintesc sau mi se pare
Cum aşteptam corăbii de pe mare
Să ne-aducă-n luna lui Prier
Bumbac, nucşoară şi piper?

În jurul meu prea mult albastru
În care-not ca un sihastru
În ochii tăi şi în azur
Şi-n toată lumea dimprejur:

Un matelot fără noroc
Bătut de vânt din loc în loc
Prin aerul înfiorat de pâslă
Prins de furtuni numai cu-o vâslă

poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde eşti?

Pe unde eşti, iubito, pe care-a lumii parte,
Ne vede, oare, luna, odată pe-amândoi?
Privim aceleaşi stele, suspini şi tu în noapte,
Ţintind cu ochii trişti spre visul de apoi?

Pe unde eşti, iubito, pe ce tărâm de basm,
Pe unde-ţi umblă paşii, ce flori ţi se supun?
Mai ştii să pui în vorbe acel entuziasm,
Acel fierbinte patos ce mă făcea nebun?

Pe unde eşti, iubito, prin care emisferă,
Din ce-ţi mai faci cununa? Din flori de portocal?
Ce-ţi dăruieşte timpul, iar clipa ce-ţi oferă,
Ai mai umplut, ca mine, cu lacrimi un pocal?

Pe unde eşti, iubito, te mai apasă dorul,
Sunt mările albastre sub arzătorul soare?
Trecutu-i muribund, pe moarte-i viitorul,
Privesc pe geam afară, începe o ninsoare...

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ce tărâmuri...

Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde fiecare fărâmă de timp doare.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde nu mai străluceşte soarele.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde visul tău moare.
Pe ce tărâmuri seacă izvoarele?
Se pare că acolo unde ruga fierbinte nu mai are ascultare.

poezie de Ruxandra Dan din Fărâme
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de lumină

Într-o floare de lumină Doamne Tu ne-ai aşezat
Să trăim neprihănirea să avem un duh curat
Pe cărarea mântuirii o Isuse ne-ai zidit
Să trăim viaţa sfântă într-un duh neprihănit
Numai Tu o scump Păstor a Ta mână ne-ai întins
Să trăim o nouă viaţă păşind Doamne ca în vis
Ne-ai spălat prin al Tău sânge — sângele de pe Calvar
Ca întreaga noastră viaţă să trăim numai prin har

Evanghelia Ta Sfântă fiinţa să ne lumineze
Şi pe palmele-ţi Divine o Isus să ne aşeze
Vrem iubirea ta curată să ne-mbrace azi pe toţi
Căci suntem Isuse Doamne ca şi înviaţi din morţi
De când Tu în viaţa noastră o Isuse ai venit
Suntem o altă făptură cu un duh neprihănit
Dacă ţinta noastră era firea când noi nu te cunoşteam
Astăzi tu ne eşti dar ţintă ca părintelui Avraam

Noi Isus te vrem pe Tine în noi veşnic să rămâi
Să trăim viaţa sfântă ca în dragostea dintâi
Fii-ne dar Tu măsura veşnic dar să te slăvim
Ca ai Tăi Doamne Isuse cu ai noştrii toţi să fim
Şi cântarea biruinţei pururi Doamne s-o cântăm
O Isus Hristos Mesia Numele să-ţi lăudăm
Glorie cinste şi slavă fii de-a pururi onorat
Căci Isus prin al Tău sânge viaţa veşnică ne-ai dat
17-09-2020 mănăştur Cluj-Napoca

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele flori

N-am găsit, iubito, flori pentru tine
Oricât m-aş fi trezit de dimineaţă
A trecut azi Bacovia prin piaţă
Şi-l caută doi domni în limuzine

Magnoliile zac bolnave-n ceaţă
Spitalele de muribunzi sunt pline
Eu caut, iubito, flori pentru tine
Florăreasa a murit azi dimineaţă

Şi-avem de astăzi în oraş doi morţi
Nici nu mai ştiu din noi care-i cel viu
Tu mă aştepţi tăcută-ntr-un sicriu,
Copiii în doliu aşteaptă la porţi
Să treci ca mireasă a nopţii prin nori
Pentru tine, iubito, n-am găsit flori!

sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitaţie la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara, iubito!

Bună seara, iubito!
Am trecut să-ţi spun
Eternul noapte bună,
Sau că te doresc oricum.
Să-ţi spun că-mi eşti noapte,
Sau că somnul nu vine,
Să te chem mai aproape
Sau să te ştiu în mine.
Bună seara, iubito!
Mă primeşti în iatac?
Îţi promit nopţi de vis,
Tu mă rogi ca să tac.
Răscolind prin cuvinte
Hoinărim prin eter,
Tu eşti fată cuminte,
Eu de soaţă te cer.
Bună seara, iubito!
Chiar şi mâine mai sunt,
Acelaşi rămas bun,
Scris pe-o pală de vânt.
Hamalul de vise,
Ce îţi cară din stele,
Constelaţii nestinse,
Să-ţi speli paşii cu ele.
Bună seara, iubito!
Mă lasă să plec,
Înainte să vin,
Prin tine să trec.
Poteci de cuvinte
Străbătute-n doi
Aducându-ne aminte,
Să ne naştem goi.
Bună seara, iubito!
Ce-ar mai fi de spus,
Te iubesc, dar ştii,
Nu ne este deajuns.
Nevoie avem,
De-un pic de noroc,
Eu pot, noi putem
Şi nu stăm pe loc.
Bună seara, iubito!

poezie de Mihail Coandă (28 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmări...

Privind spre trecut, prin lacrima unui vis de nemurire,
La poarta încătuşată a inimii lovite cândva
De trăznetul viu, aprins dintr-o dulce sclipire...
Zăresc desprinsă din ceaţă umbra ta...

Şi paşii tăi...urmându-mă prin negura tăcerii,
Aleargă spre ultimul val de iubire din trecut
Şi rătăcind în noapte se lovesc de zidul durerii
...ce tu l-ai ridicat prin ultimul sărut!

poezie de Roxana Grigorescu
Adăugat de Roxana Grigorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic pierdut

Parcă veşnic pierdut prin ţinuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veşnic peisaj:
Unde nori coloraţi îmi cântă despre tine,
Folosindu-ţi surâsul pe post de mixaj...

Unde soarele veşnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbeşti s-ajungi în viitor...

Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...

Unde eu sunt acelea ce îţi urmează paşii,
Când păşim împreună pe aceeaşi cărare!
Unde timpul, nebunu', nu îşi păstrează aşii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...

Unde lumea şi pacea se-nţeleg de minune,
Unde nimeni nu ştie să trăiască-n trecut,
Unde tu şi cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veşnic pierdut...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirelui Cel Sfânt -- onoare

Gloria de Dumnezeu vreau Isuse să ţi-o cânt
Să-ţi dau slavă şi onoare de aici de pe pământ
Vreau Isus în veşnicie Numele să ţi-l cinstesc
Pururea o Doamne mare eu vreau ca să te iubesc
În lumina Ta curată vreau viaţa să îmi fie
Ca să-ţi cânt iubirea sfântă o Isus în veşnicie
Leagă-mă azi şi mai mult Doamne de a Ta Fiinţă
Să trăiesc viaţa sfântă ca să-mi dărui biruinţă
Ia-mă astăzi sub aripa Ta Isus de Dumnezeu
Pentru veci să-ţi aduc slavă şi să fiu un rob al Tău
Îmbracă-mă în lumină — o lumină eu să fiu
Domn şi Mire pe vecie eu Isuse să te ştiu
Căci mă vreau pe braţul Tău — paşii Tu să mi-i conduci
De mână Isus al meu numai Tu să mă apuci
În viaţa mea pribeagă Doamne Tu să-mi fii sprijin
Ca doar Ţie o Isuse pentru veci să mă închin
Să-ţi aduc cinste şi slavă Mire drag — Mire Divin

Azi mă doare o Isuse căci puţin te-am cunoscut
Mire al dragostei Divine ce-mi eşti soare şi-mi eşti scut
Flacăra iubirii Tale prea târziu a ars în mine
Şi acum eu îmi dau seama după lacrimi şi suspine
Căci nu îmi aduc aminte prin Zgleamăn să fi privit
Înspre Tine drag Isuse Mire scump şi preaiubit
Nici la Dâmburi şi-n Rupturi — pe unde eu am umblat
Nu-mi aduc Doamne aminte eu să te fi lăudat
Când Tu eşti Isus Viaţa şi salvarea omenirii
Cuvântu Lui Dumnezeu şi cărarea fericirii
Numai Tu ne-ai dat lumină şi din moarte ne-ai trezit
Tu Isus Înţelepciunea Fiul Tatălui iubit
În a Ta neprihănire ne vrem Doamne azi scăldaţi
Pentru veci şi-n veşnicie să îţi fim surori şi fraţi
În lumina mântuirii azi pe toţi să ne zideşti
Să-ţi cântăm Isuse Ţie Domn al oştilor cereşti

Munţii dar de acum să-ţi cânte şi izvoarele în cor
Căci Tu ne-ai salvat de moarte o iubit Mântuitor
Ne-ai spălat cu al Tău sânge ca să fim curaţi de tot
Să cântăm lumina vie cinstindu-l pe Savaot
Laudă cinste onoare fii în veci glorificat
Căci în dragostea Ta Sfântă viaţă veşnică ne-ai dat
Ai uitat Isus de Tine şi pe noi doar ne-ai văzut
Să ne fii în veşnicie Doamne-un soare şi un scut
Ţi-ai întins Isuse mâna şi pe braţe ne-ai luat
Să trăim viaţa sfântă izbăviţi de-al nost" păcat

Numai Tu ne eşti cărarea Domn al Păcii şi-al iubirii
Ce ne dai a Ta-ndurare pe aripa fericirii
Ochii Tăi Isus de foc fiinţa noastră ne-au furat
Şi ne vrem ai Tăi o Doamne căci Tu ne-ai răscumpărat
Fie-ţi slavă şi mărire noi în veci te lăudăm
Şi viaţa noastră Doamne Ţie toată ţi o dăm
Fă-ne dar aşa cum ştii ca prin Duhul Tău Cel Sfânt
Să trăim credinţa vie viaţa-ntreagă pe pământ
Căci ne vrem să-ţi fim cântare noi Isus să-ţi lăudăm
Al Tău Nume preaiubit Ţie doar să ne-nchinăm
Tatălui Cel Sfânt din ceruri să-i aducem veşnic cinste
Şi să-i dăm în veşnicie toată dragostea fierbinte

Astăzi în neprihănire fii Isus iubirea noastră
Tu ne ţine în picoare şi-n lumina cea albastră
Să-ţi fim lucrători în vie Doamne cum ai hotărât
Noi să-ţi fim Isus smochinul pentru veci neveştejit
Azi prin Duhul Tău Cel Sfânt pe braţe ca să ne iai
În cetatea de lumină intrare ca să ne dai
Noi să fim Isus comoara de care atât ne-ai scris
Să intrăm toţi în cetate şi în Noul Paradis
Să ne dai Cununa Vieţii Numele să-ţi lăudăm
Noi mireasa Ta Isus — pururi să te onorăm

În lumina mântuirii toţi Isus fiind scăldaţi
Îţi aducem cinste slavă ca surori Doamne şi fraţi
Şi mai mult decât atâta Doamne Ţie ne-nchinăm
De-acum chiar viaţa noastră întreagă Ţie ţi-o dăm
Căci ne vrem Isus pe mâna cea străpunsă pe Calvar
Îmbrăcaţi în sfinţenie şi-n al păcii Tale har
Fii-ne dar Tu mireasma şi Mirele nost" iubit
Care pentru noi o Doamne sus pe cruce ai murit
Ale Tale vii izvoare o deschide-le în noi
Şi ne dă în veşnicie ale Tale scumpe ploi
Noi să-ţi lăudăm Fiinţa şi iubirea Ta Isus
Ca să-ţi fim mireasa sfântă Însuţi cum Doamne ne-ai spus

Fie-ţi slavă şi onoare în veci fii glorificat
Căci pe braţele iubirii Tu Isuse ne-ai luat
Şi pe stânca mântuirii cu iubire Tu ne-ai pus
Să îţi dăm fiinţa Ţie şi tot sufletul supus
Ca pe străzile de aur să-ţi cântăm toţi biruinţa
Căci ne-ai dat pe acest pământ să trăim Isus credinţa
Şi cu Tine şi prin Tine Doamne noi am biruit
Căci prin dragostea Ta mare Tu păcatul ne-ai plătit

Glorie dar ţie Doamne acum noi îţi mulţumim
Ne luptăm viaţa-ntregă robii Tăi Isus să fim
Ca în sfânta Ta cetate Numnele să-ţi onorăm
Toată cinstea şi mărirea Ţie Isus să ţi-o dăm
Lăudat în veşnicie fii o Mire drag slăvit
Căci în marea Ta iubire Doamne Tu ne-ai mântuit
Şi acum cu mulţumire Isus Ţie ne-nchinăm
Noi îţi preamărim iubirea şi cu toţi te onorăm
Fii slăvit o fii slăvit — pururi Doamne lăudat
Căci viaţă-n veşnicie Doamne iată Tu ne-ai dat
Şi ne-ai dat lumina sfântă viaţa nouă s-o trăim
Numele în veşnicie noi Isus să ţi-l cinstim
Amin
12 sept. 2019 Mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până trece lumina prin el

Luna de pe cer
luna dintr-o băltoacă
ia ursul şi joacă
joacă-l pe vecin, joacă-l pe primar
agaţă-l de felinar
până trece lumina prin el
şi se face cuminte ca un căţel

Cine geme, cine se teme
lustruieşte toată ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare şi urcă
iar acolo unde calcă, spurcă
şi nu mai vin niciodată îndărăt
nici prin zloată, nici prin omăt

Câte noduri, câte poduri
trăim într-o lume de coduri
nu mai poate nimeni să le dezgroape
şi între ele numai atrape
degeaba mă perii, degeaba mă sperii
că nu poate nimeni să te scape

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin suflet

Fiindcă suntem doar la depărtare,
Cum să-ţi rostesc simţirea-mi prin cuvinte?
Cum să-ţi ating în gând o sărutare?
Cum să-ţi arăt că gura mea nu minte?

Cum să-ţi întorc privirile în palmă?
Cum să-ţi cunosc visarea în tăcere?
În mine e vulcan de toamnă calmă,
Iar timpul meu te caută... Te cere...

Suntem uniţi de-aceeaşi întrebare,
Dar despărţiţi de multe drumuri reci...
Şi paşii noştri merg spre o chemare
În care tu doar vii... şi nu mai pleci.

poezie de Florin Răileanu (3 noiembrie 2018)
Adăugat de Mihaela Alina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-n amânare

Cântă iar a dimineaţă
Toţi cocoşii de prin sat.
Eu mai picotesc ingrat,
Păcălind puţin din viaţă.

Patul e atât de mare,
Că din el ai evadat.
Eu să fiu, doar, încântat
De-o iubire-n... amânare.

E aşa de-nghesuită
Viaţa noastră! Ce păcat
Că iubim emancipat,
Eu în alb şi tu cernită...

Ne vedem de ale noastre -
Numai "noi" e supărat
Pe un vis nevinovat
Cu frânte aripi măiastre.

Pare-a se mai lumina
Lumea plină de păcat.
Zac în mine ferecat
De un gând: a cui e vina?

Ce cocoşi! Nu încetează
Cântecul neruşinat.
Eu aştept neîntinat
Clipe ce nu mai visează.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priceasnă

trec visând prin ceaţă şi prin promoroacă
cad rând pe rând file din calendar
vin sărbătorile, mari minuni să facă
în sufletele noastre iar şi iar.

fecioara Maria cu har de Născătoare
naşte în iesle printre mioare blânde
fiul lui Dumnezeu, forţă biruitoare
ca să scoată lumea din stări suferinde.

Maică Dumnezeie fii binecuvântată
pentru miracolul ce-l ţii la piept
de o lume întreagă eşti aşteptată
să deschizi mereu drumul credinţei drept.

Iisus Hristos va domni pururi regeşte
schimbă faţa lumii, o îmbogăţeşte.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

În această stare lentă,
De lentori şi-nsingurare,
Laşi, din toate, să-ţi rămână
Numai nopţile fugare,

Numai partea ta de tine
Şi ceva din ce ai fost
Când avea copilăria
Toate visele cu rost,

Când credeai că eşti o parte
Din fiorul veşniciei
Şi te-nfiora secunda -
Ca secundă-a reveriei.

Multe s-au lovit de malul
Paşilor făcuţi prin viaţă;
Drumuri multe, spre-napoi,
S-au acoperit de ceaţă.

Totuşi, sunt şi clipe lente,
De relache şi-nsingurare,
Când îţi stau îndeaproape,
Toate nopţile fugare.

poezie de Lucian Dumbravă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai lumina

Numai lumina susţine înălţimea plopilor.
Prin lupa uitării,
drumurile sunt oase albe impecabile.
Numai lumina reazămă gardurile.
Eu insist să fiu stropul de apă
stâlpilor să le crească fire,
catargelor steaguri, plopilor frunze.
Surâsul cinic pe chipul luminii.
Cine dintre noi doi va învinge?

poezie de Lucian Pop
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopot

Pierite chipuri, dintr-o ceaţă deasă
Memoria le vede prin perdele
Şi ea atunci ca pe-un orfan mă lasă,
Întreagă regăsindu-se în ele.

Nălucile-nviate să le dărui
Vreau, celor vii, dar mă cuprinde teama
Clădirile de fum să nu le nărui
Şi, grea, tăcerea îşi pogoară vama.

Un clopot fără limbă, mut sunt, cărui
Doar vântu-i suflă uneori alama.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântăreţi bolnavi

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Ni-e sufletul spadă
de foc stinsă-n teacă.
Ah iarăşi şi iarăşi
cuvintele seacă.

Vânt veşnic răsună
prin ceţini de zadă.
Purces-am în lume
pe punţi de baladă.

Străbatem amurguri
cu crini albi în gură.
Închidem în noi un
sfârşit sub armură.

Purtăm fără lacrimi
o boală în strune
şi mergem de-a pururi
spre soare-apune.

Răni ducem – izvoare -
deschise subt haină.
Sporim nesfârşirea
c-un cântec, c-o taină.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!