Iubire-n amânare

Cântă iar a dimineaţă
Toţi cocoşii de prin sat.
Eu mai picotesc ingrat,
Păcălind puţin din viaţă.

Patul e atât de mare,
Că din el ai evadat.
Eu să fiu, doar, încântat
De-o iubire-n... amânare.

E aşa de-nghesuită
Viaţa noastră! Ce păcat
Că iubim emancipat,
Eu în alb şi tu cernită...

Ne vedem de ale noastre -
Numai "noi" e supărat
Pe un vis nevinovat
Cu frânte aripi măiastre.

Pare-a se mai lumina
Lumea plină de păcat.
Zac în mine ferecat
De un gând: a cui e vina?

Ce cocoşi! Nu încetează
Cântecul neruşinat.
Eu aştept neîntinat
Clipe ce nu mai visează.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin

Să ne oprim, să ne-amintim,
Odată ne plăcea să fim,
Numai noi doi... să ne iubim,
Dar ce păcat, nu preţuim,
în urma noastră nu privim,
Credem că veşnici o să fim,
Noi care-aşa puţin trăim.

Din întuneric nu ieşim,
Şi din iubire suferim,
E vina noastră şi o ştim,
Dar chiar şi-aşa nu preţuim,
Ce puri obişnuiam să fim,
Dar am uitat să mai iubim,
Noi care-aşa puţin trăim.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă cocoşii

Cântă cocoşii în miez de noapte,
Vestind că vine o nouă zi
Şi ca un rege falnic,
Soarele din nou va răsări.

Cântă cocoşii în miez de noapte
Ca să alunge întunericul din noi
Şi să lase loc luminii
Care ne va scăpa de păcate şi nevoi.

Cântă cocoşii în miez de noapte
Cântecul lor sonor.
El trezeşte nu numai oamenii,
Ci şi natura din somnul ei uşor.

poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat. Eram o invenţie atât de faină

Ţi-au extirpat
Coapsele din şoldurile mele.
În ceea ce mă priveşte,
Toţi sunt nişte chirurgi. Absolut toţi.

Ne-au demontat
Pe unul din celălat:
În ceea ce mă priveşte
Toţi sunt doar nişte ingineri. Absolut toţi.

Păcat. Eram o invenţie atât de faină
Şi de drăgălaşă.
Un aeroplan construit dintr-un om şi o femeie.
Aripi şi toate cele.
Am plutit puţin deasupra pământului.

Şi, puţin, chiar am zburat.

poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu tot aştept şi încă am speranţă

Azi când tu citeşti aceste rânduri,
Să-ţi aminteşti de noi şi ale noastre gânduri.
Când ne priveam în ochi şi sărutam intens,
Acele clipe când viaţa avea sens..
Sub clar de lună, pe bancă sau în maşină,
Pasiunea şi dorinţa nu ne era străină.
Priveam zâmbind un viitor în doi,
Şi-n fiecare seară să adormim doar goi.
Dar noi ştiam că toate-s trecătoare,
Şi că aceste clipe vor rămâne în sertare.
Sertare vechi, umplute cu iubire,
Sertare pline cu a noastră amintire.
Dar ce păcat acum.. că nu ne mai vorbim,
Mai mult decât atât, am ajuns chiar străini.
Tu îţi vezi de drumul tău în viaţă,
Eu tot aştept şi încă am speranţă,
Că va veni şi ziua poate-n care,
O să ieşim din nou.. de mână la plimbare!

poezie de Mihai Pîrvu (15 februarie 2017)
Adăugat de Mihai Pîrvu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletiţi doar în lumină

harul Sfânt al Lui Hristos
iată şi azi ne învaţă
să trăim aici frumos
chiar din zori de dimineaţă

curaţi sfinţi şi în lumină
viaţa nouă s-o trăim
cu toţi să fim fără vină
pe Tatăl să îl cinstim

asta-i noua-nvăţătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat

nu păcat — nelegiuire
nu minciună — ci-Adevăr
străpunşi toţi azi de iubire
Hristos să ne fie ţel

în lumina mântuirii
toţi să fim astăzi zidiţi
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toţii sfinţi

harul Tău Isus îl vrem
şi lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
să intrăm în cer la nuntă

Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire şi dar

îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veşnicie
ce-i curat şi e frumos
pururi ţintă să ne fie

nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viaţă — pace
Domnul vieţii — venit jos

nu păcat — nelegiuire
ci sfinţenie — lumină
şi nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca să ne ţină

cum viaţa ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire şi păcat
ci Isus şi-al Lui Cuvânt

împletiţi doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viaţa fără vină
ca noi toţi să ne sfinţim

cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viaţa
ca zăpada azi încât
să ne lumineze faţa

pe Hristos îl vrem drept lege
şi aici să-mpărăţească
de Adevăr ca să ne lege
până-n patria cerească

Lui ne vrem pe veci supuşi
să-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduşi
chiar şi în această lume

în Hristos şi pentru El
vrem viaţa s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui să fim

glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veşnicia
şi viaţa cu folos

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de fluturi

Fluturii trăiesc puţin,
Doar o dragoste, un chin,
Doar o floare, doar un vânt,
Poate veşnic... în cuvânt

Vin şi pleacă, prin iubiri,
Sunt culori, închipuiri,
Aripi ce plutesc uşor
Prin furtuni de vis, de dor

Sunt metafore ce tac,
Amintiri care ne plac,
O emoţie în zbor,
Ce păcat că şi ei mor...

Fluturii... se nasc în noi,
Când iubim frumos, în doi,
Fluturi nu-s doar pe pământ,
Ei... iubirea noastră sunt

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regrete albe

Păcat că toamna-i petrecută
şi vara a rămas pierdută
păcat că ninge iarna mată
pe câmpuri fără de verdeaţă

Păcat că ninge prin pădure
şi fulgii cad şi-s albi pe mure
şi murele sunt prea uscate
şi vântul rece mă răzbate

Ninge de ieri şi flori de gheaţă
au răsărit de dimineaţă
păcat că iarna-i viscoloasă
şi tu nu vii prin alba-i ceaţă

Sunt frunze albe pe cărare
şi îngheţate lăcrămioare
şi tu nu eşti mângâitoare
şi tu nu eşti s-apară soare

Păcat că timpul nu aşteaptă
să mă mai chemi ca altădată
păcat ca ora e târzie
şi tu nu eşti ca să îmi fie...

Ninge mai des de data asta
şi iarna smăltuieşte viaţa
şi albul ei s-a pus pe mine
şi încă îmi e dor de tine

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parcul cu castani

Lampadarele-s aprinse-n parcul nostru cu castani ;
Pică frunze sinucise, fete plimbă curtezani.
Sus pe cer luna obtuză se zgâieşte indiscret
La doi tineri în sinteză de iubire-ntr-un boschet.

Doar o cucuvea bătrână stă pe rolul de chibiţ;
Amatoare de can-can-uri, face poze fără bliţ
Şi cobeşte... Nu de alta, să nu fie cu păcat,
Dar boscheţii mai visează câte-un bebe supărat...

Pe-o alee, la chitară, cânt-un june fericit
Că şi-a-mbrăţişat iubita, dar deja a răguşit ;
Pripăşit şi el prin preajmă, latr-un câine-nfometat -
De o vreme doar răbdatul prelungit l-a săturat.

Filantropii nu-l mai cheamă, nu-i aruncă vreun covrig ;
I s-a-nfierbântat stomacul, pe când pielea-i zace-n frig.
Sun-un orologiu ora când stafiile se bat ;
La statuia cu arcaşul stau o clipă-ngândurat:

E alambicată viaţa şi aşa a fost mereu...
Îmi e proaspătă aroma fructelor din decolteu ;
Cu întreaga ei dulceaţă într-atât m-a răvăşit
Că, îmbrăţişând statuia mă declar îndrăgostit.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (28 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aurora

Cătând un loc mai bun, de paradis
Să-l pot zidi cu palma mea cea goală,
Te-am dus cu mine trează şi în vis
Că-n rugă îmi păreai a fi vestală.

Un biet sărman cu fundul pripăşit
La curtea blândei doamne Primăvară,
Păream că pot zări, nedesluşit
Cum soarele începe să-mi răsară.

Atât mi-a fost, un semn şi am plecat
Luându-te în pripă de la masă,
Dar, poate că acest suprem păcat
A fost să nu-mi rămâi în rai, acasă.

Azi port dorinţa-n cufăr de pământ,
În jur, toţi parcă-n rai sunt prinşi în horă
Şi eu cu glasul stins, uşor le cânt
Că mi-ai rămas pe cer doar auroră.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (15 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă

E toamnă pe străzi şi lumina e moartă;
E toamnă, din soare-a rămas doar o şoaptă;

E toamnă şi cântecul mi se-ntristează;
E toamnă, un stol de heralzi emigrează;

E toamnă pustie,
Gri-cenuşie
Şi creşte-ndărătnic rugina în vie.

Se luptă satirii lumina să-nghită
Muşcând îngheţat din natura cernită.

E toamnă, visează izvorul cântând;
E toamnă amară în mine şi-n gând.

Fire de ploaie ţes lumii veşmânt
Iar ceaţa zideşte cetăţi pe pământ.

E toamnă, sarcastic, agonic cuvânt,
E toamnă... ş-atât.

poezie de Alin Cucuruzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A luat pedeapsa lumii

A murit Isus pe cruce
De ostaşii Romei răstignit
El lumina ce străluce
Şi viaţa ce-o aduce
Căci păcatul ne-a plătit

A fost dat Isus la moarte
Să plătească al nost" păcat
Vina noastră să o poarte
Cu toţii să avem parte
Sus în cerul minunat

A purtat Isus ocara
Dat la moarte — biciuit
Şi-a luat pe veci povoara
Şi pedeapsa mea amara
Pe Golgota — răstignit

Pentru mine pentru tine
Morţii Domnul s-a lăsat
Fiul Sfânt din slăvi senine
Şi-a dat viaţa pentru mine
Eu să fiu nevinovat

El păcatul ne-a plătit
A luat pedeapsa lumii
Când pe Golgot-a păşit
Şi pe cruce a murit
Ca fiul deşărtăciunii

Fără pată — fără vină
Isus viaţa Lui şi-a dat
Căci era din veci Lumină
Însă dat i-a fost să vină
Omul pentru a fi răscumpărat

Isus este Adevărul
E Viaţa şi cărarea
Oamenilor le e ţelul
Rămânând El singur felul
Să ofere îndurarea

Prin Isus doar se mai poate
Ca să ieşi biruitor
Numai El hrana ne-mparte
Până dincolo de moarte
Căci e Domnul domnilor

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 aprilie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o viaţă atât de scurtă aşteptările sunt atât de lungi...

citat din Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Moroşani
Comentează! | Votează! | Copiază!

E lumea ta

Aceasta este lumea ta,
Eşti prins în ea ca într-un cleşte.
Oricât de greu ţi-ar fi a sta,
N-o părăsi, Doamne fereşte!

Adună-ţi doruri la un loc,
Le pune şi pe chip pomadă
Şi când îţi spui că n-ai noroc
Zâmbeşte larg, să nu se vadă!

Nu căuta vreun vizitiu
Trăsurii cea închipuită
Care te-ar duce-ntr-un târziu
De unde treci mereu prin sită.

Îţi iartă orişice păcat,
Nu da pe el afurisenii
Şi-alungă ceru-nnegurat
Punându-i stele mirodenii!

Coboară-ţi doinele în glas
Dacă eşti treaz în ceas de noapte,
Durerile ce ţi-au rămas
Să ţi le-asculte Luna toate!

Iubeşte mult, orice ar fi,
Iubirea-i darul cel mai mare!
Un soare nou va străluci
Cândva, în ochi la fiecare.

Aceasta este lumea ta
Şi-i pururi cu de toate plină,
Scufundă-te, iubind, în ea,
Din ea urcând către lumină!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se usucă sufletele noastre

Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
Stropul de amar dintr-o cinzeacă
Purtător e veşnic de dezastre

Unde eşti iubito visele să-ţi dărui
Să ne ducem veacul pe un alt tărâm
Să ne sune paşii pe un caldarâm
De melancolii prin lumina cărui,

Pururi te zăresc numai ca prin ceaţă
Viaţa noastră plină de himere
Supravieţuirea tot mai multe cere
Şi nu se mai face, parcă, dimineaţă

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire-n toate

Sunt zile-n care mori în mine
Şi sunt un boţ de carne flasc,
Sunt nopţi ce strălucesc divine
Şi-n care-n tine eu renasc.

Sunt zile când nu-mi curge-n vine
Vreun strop de viaţă stors în teasc ;
În roua nopţilor senine
Mai dau noi muguri unui vreasc.

În viaţa e şi rău şi bine,
Sunt nori de plumb şi cer senin,
Însă iubirea-n toate ţine
Mângâietor, sufletul plin.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Din clipa-n care mi s-a spus:
"Tăcerea strigă cel mai tare",
Eu tac doar cu volum redus
Şi scriu numai în gura mare.

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sâmbure

Scrisă-i dragostea-n hrisoave
Şi pe răni de inimi frânte,
În poveşti cu prinţi şi snoave
Ticluite să încânte.

Scrisă-n stele şi izvoare,
În petala nedeschisă
A bobocilor de floare
Cu stamina neatinsă.

Scrisă-i în sfâşietoare
Triluri lungi de ciocârlie
Şi în stoluri de cocoare
Ce se-adună prin câmpie.

Dragostea-i nemărginită,
Scrisă în a vieţii carte,
E mereu la fel trăită
În chiar veacuri separate.

Ea alină şi veghează
Drumul greu către lumină
Şi suspină şi visează
La o fericire plină.

Dragostea vă fie parte
În obşteasca vieţuire!
Într-un sâmbure de carte
V-o trimit cu preţuire...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (7 iunie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsă

Pământul este tot mai sfârtecat
De crime, de urgii, de bine - lipsă ;
În baia în cascadă de păcat
Lovim cu vina în Apocalipsă.

Nu-s sacii îndestul de rotofei,
Atâta opulenţ-ameţitoare!
Nici coada cu covrig a lui Grivei
Nu pare ridicată pe spinare...

Cu săbii ne culcăm la căpătâi
Striviţi pe la genunchi, de rugăciune
Şi-n toate, mai întâi şi mai întâi
Noi ştim să rumegăm amărăciune.

Ooo, Doamne, cât aş fi de indiscret
De-ţi cer să îmi răspunzi la o-ntrebare?
Iubirea înfloreşte în secret?
Ne dă la fiecare câte-o floare!

Pământul este tot mai sfârtecat
De crime, de urgii, de bine - lipsă ;
De unde-această poftă de păcat
Ce pare c-ar striga: Apocalipsă?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (17 septembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viaţa noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Şi-a trăit a vieţii lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă şi îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălaţi
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — să fim iertaţi
Şi curaţi azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Şi este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleşi
Puşi deoparte şi sfinţiţi
De iubirea Lui culeşi
Sus în cer să fim primiţi

Hristos ne e biruinţa
Noi prin El aici trăim
Şi îi dăruim fiinţa
Ca ai Săi pe veci să fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârşire
Cununa ca s-o luăm
De har plini şi de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viaţa fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toţi să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina capătă darul cel mare

Abia aştept vara, să-mi cumpăr păsări de noapte,
nu vreau să mă deranjeze ziua
în care-mi construiesc realitatea
şi rămân îndatorat la sentimentele oraşului.

Nu cunosc obârşia ideii care mă obsedează
poate sunt mai altfel decât ceilalţi
şi mă războiesc cu ielele lunii,
mâinile mele se agaţă de toate înserările
cu patima celor care iubesc pe furate.

Poate mă vei găsi nevinovat,
în alcovul tău plin de isomnii luminoase
sper că ai rămas în credinţa obişnuită
în care şi eu cred mai des decât spun,
mă rog pentru alţii mai mult decât pentru mine
şi aştept tăcut în fereastra unui vis
să se împlinească ce am gândit fără să ştiu.

Într-un final care nu doresc să se grăbească,
aş îndrăzni să opresc erorile la barieră
până trece trenul agoniilor de primăvară
şi nu opreşte în gările nepământene.

Anotimpurile trec fiecare cu angoasele sale
şi nu au niciun Dumnezeu atât de mărinimos
care să ne recunoască îndatoraţi la iertare,
ne lasă să ne zbatem în păcat
şi să-l recunoaştem singuri.

Lumina capătă darul cel mare
dintr-o împărăţie venită de la începăuturile lumii
în care totul se face şi se desface
prin cuvântul gândit, apoi rostit şi prin faptă,

nu-ţi trebuie aripi să zbori
doar suflet divin
ce te înalţă la cer.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!