Reverie

În această stare lentă,
De lentori şi-nsingurare,
Laşi, din toate, să-ţi rămână
Numai nopţile fugare,

Numai partea ta de tine
Şi ceva din ce ai fost
Când avea copilăria
Toate visele cu rost,

Când credeai că eşti o parte
Din fiorul veşniciei
Şi te-nfiora secunda -
Ca secundă-a reveriei.

Multe s-au lovit de malul
Paşilor făcuţi prin viaţă;
Drumuri multe, spre-napoi,
S-au acoperit de ceaţă.

Totuşi, sunt şi clipe lente,
De relache şi-nsingurare,
Când îţi stau îndeaproape,
Toate nopţile fugare.

poezie de Lucian Dumbravă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!