Brevi finietur

S-a deschis sicriul toamnei
Şi cu aripi largi de vultur
Au pornit în plâns şi geamăt
Aspre, furioase vânturi.

Ţăndări de cristal se-avântă
Pe-o aripă nevăzută...
Săgetând prin goale spaţii,
Tina-n clocot o frământă.
...........................
Ca un gând trecu un fulger,
Scăpărând spre asfinţit;
Ca o viaţă omenească
Se pierdu în infinit.

Şi privind prin geam în noapte,
Îmi trecu un gând în fugă:
,, Pentru ce în fulgerarea-i
Viaţa-mi pare-atât de lungă?''...

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur (2002)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocuri

Prin jocurile noastre, ştiu,
Ce le pornim mereu în seară,
Eu mi-am ales tot ce aleargă,
Tu, florile şi tot ce zboară,
Feline albe, câini şi iepuri,
Îi pun pe fugă să se schimbe,
În frunzele-ţi ce ies prin toamnă,
Că iarna, gerul, stă să-şi plimbe.
La ceasul orelor din zi,
Aleargă şchiopii cei mai trişti,
Cu soarele spre asfinţit,
Ca cei întregi să-şi intre-n roluri,
Feline negre, urşi, coioţi,
Spre pomii tăi să-şi urle pofta
Ca tu şi eu să fim artişti,
În două filme cu amoruri.
Tu ce ai vrea să zbori acum?
Un fulg, un gând sau uliul veşnic?
Te-ntreb, că eu mă vreau mai sus,
Posibil vultur prins de aripi,
De-aceleaşi salve repetate,
Să cad etern de sus în jos,
Iar mai apoi, în sus, departe.

Autor: Mili Dumitru

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburau

Zburau...
El avea o aripă în stânga,
ea avea o aripă în dreapta,
ca un singur trup între două aripi
zburau...
Respirând între două aripi,
ea - plămânul lui drept,
el - plămânul ei stâng,
printr-un cer saturat de aur,
ca o lungă suveică de aur,
ca o cheie de aur descuind spaţii de aur,
zburau....
prin aur...
zburau...
prin aur...
zburau...

poezie de Nina Cassian din volumul "Spectacol în aer liber - o altă monografie a dragostei", Editura Albatros, 1961
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Nu port vre-un gând prin nesfârşit,
Nu sap morminte goale;
Mă-drept uşor spre infinit
Şi-acopăr lumea-n poale.

Mă lupt uşor cu viciul greu
Şi simt că-l dovedesc,
Iar viciul ce a fost al meu
Acum e-un drum ceresc.

Pe dreapta disperării cânt
Mai fals ca niciodată,
Repet paloarea unui gând
La crucea neuitată.

N-aud păgâni neadormiţi
Ori cântece uitate,
Nu văd picturile cuminţi
Sau pline de păcate.

Dar simt că mă străpunge-totuşi-
Un gând uşor nedefinit,
Prea evaziv, dar viciul însăşi
Mă poartă des spre infinit.

poezie de Gabriel Andone
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soartă

Moare filozoful "ICS" –
Cauza, dubii nu încap:
Unicul său gând, (şi fix),
I-a trecu, iarăşi, prin cap!

epigramă de Ioan Jorz din revista "Apostrof"
Adăugat de Ioan Jorz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezile iubirii

Zăpezile iubirii s-au topit...
Curg râuri reci spre minus infinit.
Mi-e sufletul, adesea, gând ce zboară –
Un fluture de vis, în primăvară.

Tăceri şi dor, un plâns prelung, hoinar,
Strângând în noapte clipele de jar,
Cu buze reci de frunze-ngălbenite.
Mă dor de-acum aducerile-aminte...

Zăpezile iubirii s-au topit,
Curg râuri reci spre minus infinit
Ce-n mine sunt uitate... sau ascunse...
Şi se aşează ca un gând, pe buze...

Sunt un vulcan uitat în adormire,
Sunt primul zâmbet cald, de fericire...
Mă-nalţ prin voi, spre-a coborî tăcut,
În mine,-n vise şi în început.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeluţa la ieşirea din noapte

Am ieşit din noapte râzând, cu tine în gând,
Răsuceai razele lunii pe ghemul sufletului meu,
Ai pregătit cafeluţa, ne aşezăm în balansoarul
Curcubeului, să meargă aroma pe geam, la Tezeu.

Aşa migălim electrizantele gânduri frunzoase,
Gânduri lansate în tangaj în fiece dimineaţă,
Întrebările curg în faţă cu ceasornicul întors
În continuarea sinusoidală a trecerii prin viaţă,

Pe aceeaşi uşa ai ieşit râzând, cu mine în gând,
Eu scriam numele tău pe corole de dor,
Tu erai în zaţul cafelei, hematiile sângelui meu,
Ghicit şi trăit în iubire, frumos, nemuritor.

Am ieşit din noapte râzând, cu tine în gând,
Cafeluţa fierbe în zâmbetul tău pe pământ!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năravuri şi moravuri... istorice

Prin Cameră, nu e mister.
Ducea un drum spre Minister.
La dânsul, drumul măreţiei
Trecu prin camera... soţiei.

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul cu o carte în mână

Trecea un înger,
pe un scaun negru aşezat.
Trecea prin aer, liniştit
şi mândru.

Eu îl priveam de la fereastră, cum
prin ziduri trece ca prin fum.

Primeşte-mi un cuvânt, strigai,
tu, îngere, împins din rai
de-un vânt stârnit, de-o apăsare
a vreunui gând cu mult mai mare.

Dar îngerul tăcea, trecea
pe-un scaun negru stând, citind
o carte veche, strălucind
în legătura-i de argint, şi grea.

Trecu prin blocul nou din piaţă.
Trecu prin chioşcul alămiu
al staţiunii de benzină,
abstras, divin.

Primeşte-mi, îngere, strigai,
paharul care-l beau, cu vin.
Pâinea primeşte-mi-o şi sarea...
Mi-apasă-n coastă înserarea.

Dar îngerul tăcea, trecea
prin soba din odaia mea.
Pe un scaun negru sta, citind
o carte grea cu solzi de-argint.

Când fu în dreptul meu, strigai -
o, îngere venit din rai,
mă lasă să m-atârn şi eu
de scaunul tău, de braţul tău.

Abia putui de un picior
de scaun, să m-agăţ din zbor.

Astfel prin aer şi prin ziduri
cu îngerul zburam şi eu,
la fel cum flutură în vânt
mătasa unui steag înfrint!

Şi mă răneam de-acoperişe,
de ramurile verzi, piezişe,

şi mă izbeam de stâlpii lungi,
de cabluri şi de sârme şi de dungi...

Mă desprinsei de sus căzând
în piaţa înserată, liniştită.
O, el se-ndepărta zburând,
prin aer şi prin ziduri străbătând
cu cartea-n mâini, citind cu patimă
necontenită.

O, el se-ndepărta şi eu
tot mai vroiam să-l văd, prin seară.
... Dar el s-a dus alunecând,
împins în rai ca de un vânt,
sau, poate, de-apăsarea unui gând
cu mult mai mare.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă şi gând

Mi -am pus gândurile toate
În borcanul cel cu miere
Le voi da drumul în noapte
Zboară îndulcite cu putere

Fulgi şi gânduri se lipsesc
Pe o inima ce iubirea îşi scrie
Aripi albe de înger îi cresc
Zboară gânduri într -o frenezie

Un strigăt profund esti aici
Strigă neliniştit al tău gând
Aici printre sufletele mici
Răspunde steaua din rând

Gând îndrăzneţ îmi sărută faţa
Mergem spre noul necunoscut
În curând apare şi dimineaţa
Viaţa şi gând se reia de la-nceput

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-mi, scâncet de vioară

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Vis năpraznic de iubire,
Spaimă-nchisă-n amintire,
Gemetele-i mă-nfioară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Plâns trudit ce-n van se frânge,
Umbra zilei care plânge,
Şi-n vâltoare mă coboară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Lanţ târât de slabe glezne,
Taina din adânc de bezne,
Crunt nădejdile-mi doboară.

Viaţa-mi, scâncet de vioară,
Cânt rămas ce mă alină,
Clipa ce-a-nflorit din tină
Şi-o speranţă-n gând strecoară.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa toamnei nimănui

De-ai să-ţi aşezi,
În miez de toamnă,
Obrazul fin la pieptul meu,
Te voi primi
Ca pe-o zeiţă
Din visul ce-l visam doar eu.

Te voi numi crăiasa toamnei,
Regina visurilor mele,
Izvor al strălucirii care,
În ochii mei, reflectă stele.
Te voi privi ca pe-o copilă
Rătăcitoare-n lumi de vis,
Cu mine-n gând,
Având ca ţintă
Doar braţele
Ce ţi-am deschis.

Iar tu,
În calda-mbrăţişare,
Îmi vei zâmbi, îmbujorată,
Şi vei uita de drumul care
A fost tot ce ştiai odată,
Şi-ai să-mi promiţi,
Cu o privire
Senină-a ochilor căprui,
O viaţă plină de iubire,
Cum n-a mai fost a nimănui.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile se duc

Zile se duc si vin, pe drumul lor,
Prind aripi de vis, aripi de dor,
Zile se duc si vin, dar nu mai eşti,
De ce ai rămas sa ratacesti?

Floarea zâmbetului pierdută ieri,
Tu, suflete, iar şi iar mi-o ceri,
Floarea zâmbetului azi s-a uscat,
Roua pe gene mi-a picurat.

Cerul prea senin s-a înnegurat,
Ca printr-un vis trist, tu ai plecat,
Văzduhul a plâns în a ta urmă
Prin doi ochi înceţoşaţi de brumă.

Zile se duc şi vin ca vis antic,
Astăzi nu a mai rămas nimic,
Zile se duc şi vin, fericirea
Lăsând-o din nou în urma mea.

Azi, iubite, ia şi veşnicia,
Prinde în buchet bucuria,
Lasă-mi numai tăcerea şi atât...
O voi păstra în timp, văd eu cât.

Lasă-mi în urmă un gând pierdut,
Spre un ţărm depărtat, neştiut,
Un gând frumos, bun, fraged, curat,
Pentru un înger care m-a uitat.

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi

Ploi de toamnă lungi şi grele,
Ploi de toamnă, plâns de stele,
Ploi de frunze pe cărare...
Ploi în inimi şi pe vale...

Vânturi reci, pustie toamnă!
Ne-aduci ploaie de aramă
Şi gutui împarfumate...
Ne aduci tăcere, noapte...

Foc în sobă, plâns pe drumuri,
Aripi de vrăjite fumuri,
Umbre de dureri şi şoapte,
Noapte, noapte, noapte, noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruş cu aripi frânte

Pescăruş cu aripi frânte
Ştiu durerea să-ţi asculte, oamenii?
Te doare clipa? Ţi s-a vindecat aripa?
Te-ai retras în munţi de stele,
Pescăruş al lumii mele?
Pescăruş cu aripi întinse spre plus infinit,
Ai luat din solitudinea lumii,
Ai sărutat natura pe frunte
Şi ai fugit...
Te-ai convertit libertăţii, eternului,
Ca un vultur pleşuv
Penetrând cerul
În sindromul şurub.
Peste trupul tău dur, ca stâncile goale
Rezistând prin vânturi şi ploaie,
Au planat răpitori,
De o sută, de o mie de ori.
Tu i-ai ignorat şi te-ai înălţat.
N-a contat durerea prin care treceai,
Conta doar că zburai.
Lumina diseci
Şi zbori mai departe.
Înălţimea te sfârtecă şi te arde
Când auzi voci disperate.
Când simţi lacrimi şi ploi
Te zvârcoleşti şi te-ntorci printre noi.
Curajul de a înfrunta înălţimi
A făcut să-ţi încolţească in cer, rădăcini de lumini.
Ţi-am strâns lacrimile în pumni
Şi le-am aruncat într-un clopot...
Ai devenit al ploilor ropot
Şi peste mare te-ai ridicat,
Din propria-ţi cenuşă,
Ai crescut, lumii te-ai dat
Şi iarăşi te-ai înălţat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonia toamnei

Toamna îşi întinde agonia în balcon
pe sârmă, peste rufele ude,
peste arborii goi.
Cea mai lungă noapte din an bate-n geam.
Iubirea rătăcită prin ochii verii,
în drum spre Golgota,
rămâne între cuvinte,
pe o paralelă ucisă, fără timp.
Obsesiile visurilor neîmplinite
ies din transparenţa trecătorilor
lăsând în aer urme neşterse de viaţă.
Pustiul iubirii verzi suflă de pe frunzele
ce-şi leapădă verdele în foşnete stinse.
Sunt o mistuire în timpul rămas,
sub focul de stele din cuvinte,
înmulţind timpul risipit în crepuscul
cu uimirea de a mai fi
trecând prin ochiul tău străin
prăbuşit în onduleuri de întuneric.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţ, păşind spre infinit

Off... Viaţă, deschide -te la bluză
Şi lasă-mi dragostea să umble desculţă prin zilele -ţi senine!
Să te cuprindă -ncet...
Să îţi mângâie pielea prea suavă.
Şi să se -nfrupte din trupul tău perfect!
Iar eu să uit durerea ce mi se ascunde -n suflet,
Să simt iubirea născută -n zorii clipei
Călcată în picioare doar de timp!
Acum ce pot să fac?!
Sa râd, să plâng, pe-o coală de hârtie
Unde literele mi se agaţă de un gând?!
Sau să îţi pun inima mea în palme
Să simţi şi tu iubirea mea cum doare!
VIAŢĂ te rog ; deschide -te la bluză
Şi lasă Dagostea să umble desculţă prin zilele- ţi senine!
Prin taina -ţi necuprinsă
Sa mă unesc cu marea,
Cu iarba şi pământul
Să huzuresc sub soare
... iubind, visând, râzând...
Iar plânsul să-l transform în mii de curcubeie!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet stingher

Suflet stingher,
Deschide-ţi inima.
Priveşte spre cer,
Nu toate stelele în zori pier.

Priveşte spre cer,
Într-un colţ voi fi eu.
Martor la ceea ce eşti tu,
Acolo jos pe pământ.

Chiar de pământu-i uneori mut.
Chiar de încă la tine n-ajung.
Încă te port în inimă, în gând.
Prin gând tot la tine ajung.

Prin vis te-nsoţesc,
Şi-n noapte sângele-ţi fierb.
Si-ţi alerg prin vene,
Prin anotimpuri şi vrere.

Sunt parte din tine,
Din timpul ce vine.
Din clipa ce fierbe cu tine,
În foc şi-n scrieri în rime.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pădurii desfrunzite

Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.

E multă frunză răvăşită,
I-auzi foşnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.

Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ţi curaj şi ai să treci

Prin pădurea desfrunzită.

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om trăieşte prin gând, pentru un gând. Dar gândul nu-şi capătă realitatea decât prin faptă.

Cezar Petrescu în Omul din vis
Adăugat de caitlin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul din urmă

Rămân cu un gând alb
În margine de albastru
Pierdut din vedere de aripi
Murdare de cuvinte.
Te-am căutat în voci
Ca o piesă de viaţă
Scrisă la nesfârşit,
În gândul meu alb, rămânând
O promisiune fără istorie.
Să mă priveşti mai târziu
Prin ochii păsărilor din înaltul cer
Şi aş vrea să îţi spun din nou
Într-un gând simplu
Că nu am plâns acele zile...
Copacii au făcut copaci în jurul meu,
Şi am exprimat sunsul lucrurilor,
În lucruri.
Primăvara şi-a luat
Frunzele din toamnă,
Am topit îngheţul pentru a tăcea
În locul mângâierilor,
Am devenit copil
Care transforma jocurile
În anotimpuri.
Dar ce folos... acum mă ninge...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!