Romanța toamnei nimănui
De-ai să-ți așezi,
În miez de toamnă,
Obrazul fin la pieptul meu,
Te voi primi
Ca pe-o zeiță
Din visul ce-l visam doar eu.
Te voi numi crăiasa toamnei,
Regina visurilor mele,
Izvor al strălucirii care,
În ochii mei, reflectă stele.
Te voi privi ca pe-o copilă
Rătăcitoare-n lumi de vis,
Cu mine-n gând,
Având ca țintă
Doar brațele
Ce ți-am deschis.
Iar tu,
În calda-mbrățișare,
Îmi vei zâmbi, îmbujorată,
Și vei uita de drumul care
A fost tot ce știai odată,
Și-ai să-mi promiți,
Cu o privire
Senină-a ochilor căprui,
O viață plină de iubire,
Cum n-a mai fost a nimănui.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vii și pleci
Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc... dar ai plecat.
Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ți-am adus, coroană peste frunte,
un nor, o ploaie, însă... ce folos?
Ai fost pierdută... ți-am fost regăsire,
ai fost o salcie... ți-am dat un râu.
Eu am fost gând și vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ți n-am ținut-o-n frâu.
Te-am înțeles mereu și, fără vrajmă,
ți-am urmărit și vechile poteci,
căci tu ești peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar știu că vii... și pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul trandafirului de sub stele
Sub un cer cuprins de noapte,
Într-o vară oarecare,
S-a născut povestea care
Plânge-n gândurile mele
Și se spune doar sub stele
Printre șoapte.
Nu e tristă, nu-i nici lungă,
Nici nu știu cât e poveste,
Căci, în mintea mea, ea este
Încă vie-n cuvântare
Și-mi provoacă -o frământare
Îndelungă.
E așa: eram pe-o stradă,
Cea a visurilor mele
Mai nebune, mai rebele,
Când privirile-mi hai-hui
Au văzut doi ochi căprui
Ca pe-o pradă.
Te-am urmat pe unde timpul
Traversa prin intersecții
De alegeri și direcții
Ce lipseau pe harta mea,
Dar erau... și-așa trecea
Anotimpul.
Visul își curmase firul
Când, în fine, te-ai oprit
Și, mirată, m-ai privit;
Eu... ca piatra de hotar...
Înlemnisem. "Am un dar:
Trandafirul".
Am fugit. De-atunci, oricând
Îmi apari prin visuri, ești,
Într-o lume de povești,
Cea c-un trandafir în mână,
Sufletului meu stăpână,
Așteptând.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul
Privesc prin ploaia toamnei și nu văd
nici stropi, nici ramuri ude sau ceva
ce să m-atragă, să nu pot vedea
gravat pe-un gând un chip ce-l tot revăd;
E-o noapte înstelată și privesc,
ascuns în umbra clipelor pustii,
spre bolta-n care, printre stele mii,
e luna cu profilul ce-l iubesc.
E peste tot în jurul meu. Decid
că ochii sunt de vină. Îi închid,
iar gândul ce m-apasă îl alung.
Sub pleoapele închise îmi ajung
imagini ce, pe-o boltă, se divid
în stele ce formează -un chip candid.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scara
E multă tristețe pe-o hartă
în care, poteci paralele,
cu spini sau abis între ele,
te-anunță că viața nu iartă.
Sunt oare și lumi diferite,
în care, pe-o hartă mai bună,
potecile se împreună
și merg mai departe lipite?
Există o singură lume
în care iubirea așteaptă
un semn, o privire, o șoaptă,
a celor ieșiți dintre hume,
sau, doar, o alegere-anume,
pe scara cu-o singură treaptă?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azur 3
De unde ai apărut
Azur nebun în calea-mi
De mi-ai furat poemul
Și inima din piept?
Nu îmi răspunde, știu
Din tâmpla-mi de copilă
Când mă rugam s-apari
În seri uitate-n vină.
Dar oare tu știai
Că eu te voi iubi
Ca pe-o icoană sfântă
Și-n piept vei stărui?
Știai chiar tot, iubite
'Nainte să mă ai
Căci eu ți-am fost sortită
Și tu al meu Serai.
Iubire dintre stele,
Al meu vis rătăcit,
În tâmplele-mi prea ninse
Tu vino-mi la iubit.
Te voi iubi cu Luna
Și Cerul deopotrivă
Din stele îți voi face
A inimii cunună.
Eu te-am ales să-mi fii
Al tâmplelor poem
Pe când eu voi veni
Să fiu al tău blestem.
Ne vom iubi, în Cer
Așa și pe Pământ
Eu m-am născut să pier
Iubindu-te etern.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu...
tu când te vei trezi ai să găsești o floare
pe perna ta lângă obrazul tău
- să știi iubito - ți-am trimis un soare
cu raze frânte din destinul meu
tu s-o așezi în vază ca pe-o vrajă
să torni în ea și ape de izvor
și soarele mereu să-ți stea de strajă
cu raze frânte din destin și dor
tu să-i zâmbești când sufletul te doare
în hohote să râzi și să le frângi
și ai să vezi petalele de soare
cum vor zâmbi că-n sine nu mai plângi...
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
SMS de copil... de dincolo
Ascultă mamă, nu mai plânge,
Căci seci... și-ai dat tot ce-ai avut.
Știu, inima-ți de piept se strânge
Doar gând la gând că m-ai pierdut.
Tată, mă iartă, nu ți-am spus
Că o să plec fără de veste...
Și-ai rămas singur, ți-am răpus
Speranța să-ți fiu ce-ai fost, peste.
Prietenii mei buni, lăsați
Cu mai puțin suflet deodată,
Să nu rămâneți supărați
De nu-s l-apel, ori ocupată.
Colegii mei, când stați la ore,
Să-mi luați măcar un timp notițe,
Scrise-n culori, multicolore,
Să-mi colorez arse cosițe.
Iubitul meu, nu mă uita,
Chiar de nu-mi țin promisiuni
Că-o zi poate-aș fi fost a ta...
N-am stat nicicând de-un vineri, luni.
Să mă iertați, vă rog, cu toții,
Necunoscuți ce-aș fi-ntâlnit...
Cei ce mă plâng, compatrioții
Frustrați... c-am ignorat trăit.
Vă voi fi-n orice asfințit...
Vinovați să n-aibă dormit!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pagină de lume
Stau gânditor pe-un scaun, nemișcat, aton
Avalând tot ce-i în jur; imagini unicate,
Căci fiecare clipă-i alta, un abandon
De ce a fost, înspre a fi... și oricui c-o altă parte!
Absorb avid momentum, căci e cât încă "sunt"
Și vreau să-mi fac colaj de-un film în mii de cadre,
Pe rola cu al meu rol pe-o coajă de pământ,
Ce-i voi fi condiment... raclă-ntre candelabre!
O fadă mângâiere o am, fiindcă mă știu
Că-s lume cu de-ai mei și va dispare toată
Odată, căci deodată am fost toți fată, fiu
Și lumi ce-au fost, vor fi cum spițele pe-o roată!
Poate de aceea scriu, pe fila-mi... paginată...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Darul din stele
Jur c-aș vrea să-mi fii un dar
Cu expeditoru-n stele
Și, ce ești, să n-am habar
Nici prin gândurile mele.
Aș desface, grijuliu,
Panglica de la cutia
Cu aspectul de sicriu
Și efectul: afazia
Și te-aș scoate, te-aș lua
Între mâinile-amândouă,
Iar din ochi, pe loc, ți-aș bea
Picăturile de rouă.
Te-aș sădi la mine-n piept,
Să fii tu aceea care
Îmi va spune să n-aștept
O iubire mult mai mare,
Să-mi ajungă doar un dar
Și să-mi fie pofta bună
Cât înseamnă-n calendar
Două sau măcar o lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Free will
Citeai un mare Will,
și-n rol de Julietă,
frumoasă și cochetă,
te strecurai, abil.
Din Rumi, mai apoi,
citindu-i poezia,
ai vrut cuvântul "Noi"
erai... melancolia.
Iar Osho... doar un pas
pe drumul spre iubire;
pe loc de-ai fi rămas,
uitai de nemurire
și doar iubirea mea
ți-ar fi ajuns o viață,
dar tu, iubita mea,
te-ai socotit măreață:
la mine-n brațe stând,
împrăștiai bezele,
cu inima pulsând
și rânjete rebele.
"Free will" de vrei, ei bine,
îl ai... dar fără mine.
Daniel Vișan-Dimitriu
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
VOM FI DOAR UMBRE...
Dacă te-ntrebi de ce nu am venit
Îți vei răspunde singur... în sfârșit...
Eu nu pornesc în viață pe un drum
Pe care tu l-ai presărat cu scrum
C-ai ars iubiri ca florile de mac
Când amăgiri de raze le desfac
Și-ai presărat cenușa peste flori
Când ele încă îți dădeau fiori
Eu ți-am deschis în inimă un cont
Dar l-am blocat sub tâmplă... fără pont...
Vom fi doar umbre care s-au iubit
Dar nu ți-am fost!... Că nu mi-ai fost sortit!...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile iubirii
De-ai ști ce gânduri am, te-ai minuna
Și ai fugi... sau poate nu: ai sta
Și-ai aștepta să vezi cu ochii tăi
Cum gândurile-mi caută noi căi
De-ați fi doar ție-n fiecare zi
Un dar ce-aș vrea nicicând a se sfârși.
Ai aștepta, văd în privirea ta
Că vrei și le aștepți, chiar știi ceva
Și nu-mi dau seama: tu, cum poți să-mi știi,
Chiar înainte de a le gândi,
Și gânduri, și cuvinte, și culori
Ce vin din lumi de dincolo de zori?
Să-ți spun? Ei bine, am să te pictez
Cu tot ce-mi ești în suflet când visez:
Tu ești culoarea câmpului cu flori,
Un cer pe care zboară mici fiori,
O flacără arzândă-ntr-un izvor
Ce se revarsă-n lacrima de dor.
Îmi ești parfumul stropilor prelinși
Pe flori crescute-n ramuri de caiși,
Răcoarea verii-n serile târzii
Când te aștept în brațe să îmi vii,
Albastrul florii de nu-mă-uita
Și tot ce curcubeul poate-avea.
Te voi picta, apoi te voi privi
Și, c-un sărut, pictura-mi voi sfârși.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzbunare
Există-n astă lume o credință
că, dacă-n noapte somnul nu-ți mai vine,
ești prins, în visul ei, de-o altă fi'nță,
iar tot ce faci e-ascuns de vagi cortine.
Așa că, draga mea, vreau răzbunare
și, dacă noaptea albă vrea să-mi fie,
voi căuta să intr-un transa care
în visul tău mă duce, prin magie,
În brațe să te iau în zbor cu mine,
să te așez pe-o plajă tropicală,
acolo unde mângâierea vine
ca valul ce nisipurile spală.
În umbra mea vei fi adăpostită
de-a soarelui lumină-n noaptea-n care
vei fi cum n-ai mai fost nicicând iubită:
pe-o insulă, intens, ca... răzbunare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa de gând
Călătorești prin gândul meu
Mereu, mereu...
Și te-aș opri să-mi stai o clipă
Să faci din ochii tăi risipă
De-al scânteierilor sărut
Să-mi amintești, din trup tăcut,
Plăcerea vechilor povești,
Să-mi spui, din nou, că mă iubești,
Că iarna, iată, a trecut
Și încă-mi ești.
O clipă doar?
Dar ea trecu
Lăsând în mine urma rece
A glasului ce spune "Nu!"
Pe drumul iernii care trece
Și-n sufletul îngândurat
De tot ce-a fost,
De ce-ai fost tu,
De tot ce-n urmă ai lăsat
Când ai plecat.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi spui
Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.
Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.
Să-mi spui de nu mai poți să zbori
de prinsă-n mreje... să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.
Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ți... că-i al nimănui.
Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți țiu
să nu se-mprăștie nu știu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.
Să-mi spui în gând -că tot voi ști
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.
Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui...
Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesagerul iubirii
Tu dormi, iar trandafirul meu așteaptă
să-ți simtă respirația din vis
și doar atunci să îți vorbească-n șoaptă,
așa cum ne-am vorbit și mi-a promis.
El îți va spune,-n visul tău, cum eu
mă cred pierdut atunci când te privesc,
cum simt ceva crescând în pieptul meu,
cât vreau să-ți spun tot timpul: "Te iubesc!".
Îți va șopti poeme de iubire
pe care le-am compus cu tine-n gând
și-n graiul lui el îți va da de știre
că-n visul tău aș vrea să fiu oricând.
De-l vei cutremura cu un suspin,
te va trezi cu un miros plăcut
și îți va spune cum am să te-alin
sau cum voi fi la pieptul tău un scut.
Atunci, iubita mea, vei ști și tu
tot ce simt eu, dar încă nu-ndrăznesc
să-ți spun, de teamă că vei spune "Nu!",
chiar dacă-n vis, prin flori, eu îți vorbesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firul nevăzut
Mă leagă de tine un fir nevăzut
cu care mă tragi înspre tine, la cer,
și încă nu știu ce să fac: vin sau sper
că pot să pășesc pe un alt început.
Mi-e teamă că tu, pe acolo, pe sus,
nu știi că ți-am fost și, pesemne, -ai uitat
o viață din care te-ai rupt și-ai plecat,
lăsându-mi tristețe și-un gust de apus.
Iar firul acela mă ține acum
cu sufletul rece, cu frig și zăpezi,
căci nu știu, de-acolo, tu poți să veghezi,
sau nici nu mă vezi cum mă chinui pe drum?
Nu știu ce să fac. Dă-mi, te rog, doar un semn,
să pot să aleg: să îți vin, ori să plec
pe drumul speranței, să pot să-mi înec
amarul și teama de noul îndemn.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul din umbră
Mi-ai apărut, din nou, în gând,
Cum te știam: frumoasă;
Erai la ușa mea, sunând,
Și te-am poftit în casă.
-De ce ești trist? m-ai întrebat
Privirea ta e sumbră.
-Când te-am văzut, m-am bucurat,
Dar tu ești doar o umbră.
-Sunt umbră, da, sunt umbra ei,
Dar ea m-a vrut la tine,
A vrut în brațe să mă iei,
A vrut să-ți fie bine.
-Greșeala ei, greșeala mea!
De vină e uitarea,
Căci n-a venit când trebuia
Să-mi fie alinarea.
Acum și-n gând e prea târziu,
Iar visul de iubire
E doar al tău: nu pot să-ți fiu
Decât o amintire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
De-ai veni în lumea mea
Să-mi fii, blândo, răsăritul
Și-nserarea, eu te-aș vrea
Și-nceputul și sfârșitul!
Ca să ai unde să stai
Tu, zeiță de mi-ai fi,
Ți-aș crea un colt de rai
Draga mea, dac-ai veni.
Pentru tine-aș face-un templu
Și altarul de credință,
Să te-aduc, să te contemplu,
Să-mi fii mie, tu, zeiță!
Iar eu, sclavul tău, păgânul,
Să mă prosternez de-mi ești
Doar a mea, să-ți fiu stâpânul
Nopților nepământești.
Să îți pun pe cap cununa
Florilor crescute-n crâng,
De mi-ai fi mie stăpâna
Ochilor care îmi plâng.
Să îți fac un pat de flori
Iar din brațu-mi să-ți fac pernă,
Să-mi fii noaptea în culori,
Tu, zeița mea eternă!
Să-ți fac raiul pe pământ
Să nu vrei să îmi mai pleci,
Să-mi fii tot ce am mai sfânt,
Și zeița mea în veci!
02.06.2020
poezie de Florentina Mitrică (2 iunie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi, te iubesc! Te vei mira: "Și azi?"
- iar eu te voi privi cu bucurie-
"Cu tot ce-a fost? Cu tot ce va să fie?"
-Aș vrea ca, din ce-a fost, acum să scazi
tot ce-a fost rău. Renunță la trufie,
oprește-ți pașii singuri și nomazi!
Ce va mai fi? Doar eu și tu vom ști,
în viitorul nostru împreună
în viața ce-ar putea fi mult mai bună
atunci când vom fi doi și vom gândi
că Soarele nu va să mai apună
cât timp lumina noastră va zâmbi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!