Zâna (poveste valahă)

Trăia în pădure o zână,
Scăldându-se-adese în ape,
A dat de mreje cu peşte,
Şi zâna n-ajunge să scape...

Cu spaimă-au privit-o pescarii,
Dar Marcu cel tânăr şi iute
În braţe-apucat-a pe zână
Şi dornic a prins s-o sărute.

Iar zâna se dă ca o creangă
Şi-n mâinile lui şerpuieşte,
Se uită în ochii lui Marcu
Şi râde şi tainic zâmbeşte...

În farmec s-a scurs toată ziua;
Dar iată că-n noaptea adâncă
Pierit-a zburdalnica zână...
Se pierde sărmanul de tângă.

Şi zile şi nopţi rătăceşte
Prin codri, pe-a Dunării maluri,
Şi geme-ntrebând: "Unde-i zâna?"
"Nu ştim", râd viclenele valuri.

"Mincună! strigatu-le-a Marcu,
Cu voi ea acuma petrece!"
Şi-ndată s-a dat nebunatic
Cu capul în Dunărea rece.

Se scaldă în Dunăre zâna,
Aşa cum a fost mai-nainte;
Nu-i Marcu... Şi doară în cântec
Ne-aducem de Marcu aminte.

Iar voi pe pământ vă petreceţi
Ca râmele oarbe-n pământ,
Şi nime poveşti nu vă-ncheagă,
Urmaşii cântări nu vă cânt.

poezie clasică de Maxim Gorki
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborele vieţii tale (binecuvântare dată de Zâna Pădurii)

Ramuri verzi aşa să-ţi pună.
(zâna îi aşează o coroniţă pe cap)
Eu sunt a Pădurii Zână
ce-acum vine să-ţi dorească
viaţa ta să înverzească.
S-o trăieşti într-un mister
ce-o s-ajungă pân-la cer.
Şi mereu să străjuieşti
tot ce-n viaţa ta iubeşti.
Pe căldura cea mai mare
să-ţi fie numai răcoare.
Ca stejarul să-nfrunzeşti
toată viaţa să iubeşti.
Sufletul mereu să-l scalzi
în pădurile de brazi.
Când eşti la cules de mure
la răcoarea din pădure,
de-ţi vei aminti de mine
eu voi fi mereu cu tine.
Dragostea tu străjuieşte,
sunt zâna ce te iubeşte.
Mereu să ai fraga gurii,
ţi-o dau eu, Zâna Pădurii.
(zâna sărută pe obraz persoana pe care a binecuvântat-o)

poezie de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna din vis

Orhidee cu argint...
Părul tău a-mpodobit!
Imi apari pe inserat
La o margine de sat.

Si pe zi ce trece-n timp
Tot mai mult vreau să te-alint
Să-ti văd ochii, mâna-n scris
Imi esti zână, imi esti vis.

Pică zorii in fereastră
Marea cerului albastră
Sub privirea fermecată...
Zâna mea, frumoasă fată!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a predat

Dintr-un cer senin cleştar
S-a pornit urâtul uragan
Gâfâie tulbură acest altar
Zboară ca pe topogan

A scăpat de sub o cheie
Zâna îl păzea legat la curea
Ce -ar vrea el nu am idee
Frate este la vreme cea rea

Închid grăbită o poartă
Văd c-ar vrea să se răzbune
Egoist că -i vremea bună
Bradul din grădină îl răpune

Fluieră in apa din fântână
Vântu -n cerc se-nvârte
O zână cu steluta-n mână
Prinsă -ntr-un vârtej îl opreşte

Cu capul lăsat vântul a plecat
Vantul acum îmi zâmbeşte
Greu a fost când s-a predat
Printr-o sărutare zâna îl opreşte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zână

O zână stă-n cerneală şi mă ceartă
Că vremea, când n-am scris s-a scurs deşartă
Şi-o lume-a stat ascunsă-n călimară,
Neîncercând nicicum s-o scot afară,
Ridică mâna şi mă dojeneşte
În vorbe aspre, dar îmi şi zâmbeşte
Şi-mi pune tocu-n mână, ca să scriu,
Cuvântul intră-n vers şi-n ritmul viu,
O taină descifrez şi vine-o alta,
Cioplesc în versuri cum aş da cu dalta,
Pentr că ea-şi făcuse pentru mine timp
S-aducă-o atmodferă de Olimp,
Cu chip de marmori şi cu flori de vis
În diademă – floare de cais,
Tu din adâncul somn astăzi mă scoală,
O, zâna mea, vrăjită din cerneală!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna viselor

Mă întreb cum oare eu
M-am născut să îţi fiu zână?
Sau poate însuşi Dumnezeu
M-a născut să-ţi fiu inimă?

Mă întreb cum oare eu
Îţi sunt visul deochiat?
Sau poate Tu, ca semizeu
Din inimă m-ai întrupat?

Mă întreb cum oare eu
Îţi sunt tâmpla cea căruntă?
Sau am fost şi sunt mereu
Zâna viselor cerută?

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti zâna mea

Eşti zâna mea, dulce ispită,
Mătasea trupului din stele,
Speranţa blândă şi-mplinită,
Prinţesa lacrimilor mele.

Ai apărut dinspre uitare,
Din valuri plânse-n răsărit,
Retorică şi-ntrebătoare,
Caldă... ca un cuvânt şoptit.

Învaţă-mă să zbor cu tine
Cuprins de vraja unui dor,
Alintă-mă cu-n mărăcine
Şi-ntinde-mă... lângă izvor.

Tu vii cu visele-nspre vale,
Rătăcitoare-nspre destin,
Când inorogi îţi ies în cale
Din matca timpului... puţin.

Ne-aruncă umbre în cărare
Luna vicleană... şi păgână,
Tot aşteptând o-mbrăţişare
Iubita mea, frumoasă zână.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna, zâna albă a anului

Îmbrăcată-n alb veşmânt
zâna albă se arată.
Se aşterne pe pământ
şi e tare minunată.
Cu plapoma ei pufoasă
semănături înveleşte.
Sub hăinuţa-i călduroasă
pământul se odihneşte.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua de nuntă a fratelui celui mai mare viind, se duse şi fiul ce mic la împăratul, însă singur, căci nu putea să ia şi pe zână, măcar că era să-i fie logodnică. Când, se pomeni cu dânsa că se prinde în horă lângă dânsul. Nu mai putea de bucurie, când o văzu. Se fălea, nene, cât un lucru mare, căci alta ca dânsa nu se găsea în toată împărăţia lor şi a vecinilor. Toţi nuntaşii rămaseră cu ochii bleojdiţi la dânsa. Iar ceilalţi fii de împăraţi şi domni cari erau poftiţi la nuntă dedeau târcoale roabelor ce venise cu zâna, şi care de care umbla să se prinză în horă lângă dânsele. Şi astfel se veseliră până seara. La masă, zâna se aşeză lângă fiul cel mic al împăratului. Mâncară şi se chefuiră până la miezul nopţii. Apoi se duseră fiecare la ale sale. Fiul cel mic al împăratului se duse în cămara lui. Zâna după dânsul. Se culcară şi dormiră ca nişte împăraţi ce erau ei. Când se sculă dimineaţa şi văzu pieile de bufniţă tot acolo, îl apucă un cutremur de scârbă, aducându-şi aminte de cele ce păţise de la dânsele.

Petre Ispirescu în Zâna zânelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drum, lupul se dete de trei ori peste cap, şi se făcu întocmai ca Zâna Crăiasă. Pasămite lupul era năzdrăvan. Se vorbiră ei, ca credinciosul lui Făt-Frumos să stea cu Zâna Crăiasă la tulpina unui copaci mare din pădure, până se va întoarce Făt-Frumos cu iapa. Ajungând la împăratul cel cu iapa, Făt-Frumos îi dete pre prefăcuta Zâna Crăiasă. Cum o văzu împăratul, prinse un dor de dânsa, de nu se poate povesti.

Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan şi Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna bună

Zorile ni se arată
Ziua bună mai aşteaptă:
Zvonul e că va veni
"Zâna bună... F. M. I."

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru o zână [A fairy song]

Peste deal şi valea mare,
Prin tufişuri, prin zăvoi,
Peste ghimpi, peste hotare,
Prin potop şi foc vioi!
Mult mai iute hoinăresc
Decât luna-n zbor ceresc;
Şi slujesc Zâna Regină,
Ud cu rouă a ei grădină;
Aurii primule mari
Stau ca nişte pensionari,
Ca rubine de valoare;
În pistrui e-a lor savoare;
Caut rouă, stropi perechi,
Să le pun perle-n urechi.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul?

Sfântul Marcu în Sfânta Evanghelie după Marcu, 8:36
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bahic

Cam zăpăcit colegul nou
Crezând că-n Cluj avem metrou,
A nimerit tot la subsol,
În crama de la "Metropol"...

epigramă de Traian Marcu din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna

Stătea pe scaun nemişcată
Părea din marmură sculptată
Un zâmbet vag acoperea
Tot ce in mintea ei gândea

Un trup subţire delicat
In alb mătasă-nfăşurat
Doi ochi ce nu clipeau deloc
Şopteau că timpul stă pe loc

Părea o zână ce-a venit
Iar eu rămân incremenit
Nu pot să cred azi in poveşti
-Frumoaso... spune cine eşti

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gabriela Vrânceanu Firea (senatoare şi ministru PSD) şi azilele groazei, în care bătrânii şi persoanele cu dizabilităţi au fost torturate de oameni din anturajul ei (pamflet)

Ani şi ani, caţa hapsână
A pretins că este zână;
Azi văd toţi, văd cu oroare:
Zâna este vrăjitoare.

pamflet de George Budoi din Partidul Social Democrat (PSD) în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (13 iulie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna pădurii

—"Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământ
Sălbatica Zân-a pădurii,
Căci ochii ei negri asemenea sunt
Cu negrele boabe-ale murii.
Iar unde e mura, sădită de ea,
Pot merge neveste şi fete,
Flăcăilor însă vederea le-o ia
Şi junghiuri prin cap le trimete!

Şi zmeura-anume-o făcu pe pâmânt
Sălbatica Zân-a pădurii —
Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt,
Obrajii şi rumenul gurii.
Iar pe-unde sădeşte ea zmeură-n văi
Pot merge femeile-n pace,
Dar floarea din faţă le-o ia la flăcăi
Şi galbeni ca faguru-i face.

Iar muşchiu sub brazi într-adins l-a lăsat
Sălbatica Zân-a pădurii,
Ca muşchiul de moale e caldul ei pat,
Acolo sub umbra răsurii,
Iar pe-unde e muşchi, e pe-acolo şi ea:
Pot merge să şează copile,
Flăcăilor însă odihna le-o ia
De pier şi se-ngroapă cu zile!"

—"Ei, parcă pe Zână eu nu ştiu s-o-nşel!
Neveste şi mură să fie!
Eu stau pe potecă şi-aţin frumuşel
Cărarea la fete-n câmpie,
Iar când o să văd eu că Zâna mi-e rea
Şi-mi fură tăria făpturii,
O prind prin păduri şi-o sărut şi pe ea
Pe hoaţa de Zân-a pădurii!"

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-şi aleseseră fiecare, se prinseră în horă şi jucară, ca la nunta unui împărat. Ceilalţi jucau, nu jucau, dară zâna când juca, părea că n-atinge pământul. Lumea privea şi i se umplea inima de mândrie, căci fiul cel mic al împăratului lor adusese o aşa zână să o domnească. Oamenii se luau la prinsoare că nici în cer nu se găsea o mai mare frumuseţe ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. Între acestea veni seara, şi se puse o masă d-alea împărăteştile. Împrejurul mesei împărăteşti, o mulţime de alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime şi pentru prostime. Se puseră la masă. Nurorile cele mari ale împăratului ţineau ochii ţintă la zâna să vază ce face ea ca să facă şi ele, după povaţa soţilor lor. Zâna, din fiecare fel de bucate ce se aducea la masă, lua câte niţele şi băga în sân. Asemenea făcură şi cumnatele ei. Mâncară şi se veseliră cât le ceru inima. Când se sculară de la masă, zâna se duse la împăratul socru, îi sărută mâna, îi mulţumi, şi, scoţând din sân, de unde băgase bucatele, un mănunchi de flori bine-mirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiască.

Petre Ispirescu în Broasca ţestoasă cea fermecată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce va folosi omul de va dobândi lumea toată şi îşi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său?

citat din Marcu 8, 36-37
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se dezamorsează o bombă sexy?

citat din Liviu Marcu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi aduci aminte de Dumnezeu, înmulţeşte rugăciunea, ca atunci când nu te vei mai putea ruga, Domnul să-Şi aducă aminte de tine.

Sfântul Marcu Ascetul în Filocalia
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!