Eşti zâna mea

Eşti zâna mea, dulce ispită,
Mătasea trupului din stele,
Speranţa blândă şi-mplinită,
Prinţesa lacrimilor mele.

Ai apărut dinspre uitare,
Din valuri plânse-n răsărit,
Retorică şi-ntrebătoare,
Caldă... ca un cuvânt şoptit.

Învaţă-mă să zbor cu tine
Cuprins de vraja unui dor,
Alintă-mă cu-n mărăcine
Şi-ntinde-mă... lângă izvor.

Tu vii cu visele-nspre vale,
Rătăcitoare-nspre destin,
Când inorogi îţi ies în cale
Din matca timpului... puţin.

Ne-aruncă umbre în cărare
Luna vicleană... şi păgână,
Tot aşteptând o-mbrăţişare
Iubita mea, frumoasă zână.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmatică mişcare

Poţi a fi doar lângă mine
Nebunie... şi ispită,
Clipa care veşnic vine,
Slova... încă... necitită.

Poţi a fi... când te atinge
Palma tremurând a dor,
Cerul care stă... a ninge,
Visul... înspre care... zbor.

Poţi a fi... strălucitoare,
Cu priviri dumnezeieşti,
Enigmatică mişcare,
Trupul... de mi-l întâlneşti.

Poţi a fi... chemarea blândă
Şi sărutul plin de foc,
Luna care stă la pândă,
Rătăcire... sau noroc.

Poţi a fi doar lângă mine
Şi tu ştii că nu greşesc,
Zâna nopţilor divine,
De mă laşi... să te iubesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea, sărută-mă pe vise!
Mă înfăşoară-n braţe şi-n cuvânt,
Închide-acum ferestrele deschise,
Şi-aruncă tandru!... ultimul veşmânt.

Deschide-te şi mi-te dăruieşte!
Dezbracă-mă şi-nvaţă-mă să zbor,
Chiar dacă luna, încă, mai bârfeşte,
Iubeşte-mă... la margini de izvor.

Dă-mi buzele şi sânii ca de piatră!
Să îi frământ şi să le dau putere,
Nelinişti de mai sunt, acum, le iartă,
Iubeşte-mă!... când inima ţi-o cere.

Iubita mea... sărută-mă pe clipe!
Şi pe ascunzişuri care mă-nfioară,
Când visele încep să prind-aripe
Şi trupul meu... în trupul tău coboară

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti superbă, eşti o perlă

Lumina privirii tale
m-a uimit cu strălucirea.
Tot mai des îţi ies în cale
să primesc şi eu iubirea.
Tu eşti mai strălucitoare
decât luna de pe cer.
Chiar şi razele de soare,
când apari, pălesc şi pier.
Eşti superbă, eşti o perlă.
Întruchipezi frumuseţea.
Tu eşti cântecul de mierlă
care cântă tinereţea.
Nici cea mai frumoasă zână
lângă tine nu rezistă.
Peste toate eşti stăpână.
Ca tine, nu mai există.

poezie de Dumitru Delcă (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă eşti

Frumoasă eşti iubita mea
Cum e lumina-n zori de zi,
Când soarele sărută marea
În cântec lin de ciocârlii.

Frumoasă eşti precum e valul,
Împodobit ca o mireasă,
Ce furios sărută malul,
Când noaptea umbrele-şi revarsă,

Frumoasă eşti precum e floarea
De liliac în primăvară,
Când cu mirosul ei te-mbată,
Chemându-te să iubeşti iară.

Frumoasă eşti precum e zborul
Cocorilor ce-au revenit
Purtând pe aripi bucuria
Iubirilor fără sfârşit.

Frumoasă eşti precum e bolta
Ce-n noapte-mbracă mii de stele,
Frumoasă eşti precum e Luna
Când rătăceşte printre ele.

Frumoasă eşti precum e vara
Când flori revarsă pe câmpii,
Frumoasă eşti precum e iarna
Când cerne fulgii săi zglobii.

Frumoasă eşti cum nu e nimeni
Sau cum sunt toate la un loc,
Frumoasă eşti, şi îmi eşti mie,
Iubita mea cu ochi de foc.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul din vis

Eu te aştept s-apari şi-n astă seară,
Din nou, la geamul casei mele
Să te arăţi ca şi-altădată,
Frumoasa, gândurilor mele.

Nu pot s-adorm fără să văd,
Sub clar de lună chipul tău
Încununat cu mii de stele,
Eşti îngerul zilelor mele.

Ce trist stăteam pe prispa casei,
Când prima oară te-am văzut
Şi-ai apărut tu înger bun,
Sufletul să mi-l mângâi.

Când ai şopti, am tresărit,
Credeam că luna mi-a vorbit,
Să-ntorc privirea către stele
Să-mi văd surioarele mele.

Cu ele timpu-mi petreceam,
În fiecare seară.
Cu drag şi dulce le vorbeam,
Ce triste sunt zilele mele.

Nu ştiam atunci ce imi lipseşte
În sufletul meu trist,
Era privirea ce-mi sclipeşte
În fiecare vis.

Acum sunt fericit să stiu,
Că tu eşti pentru mine,
Un înger drag cu chip bălai
Ce-n suflet va ramâne.

Aştept cu nerăbdare seara,
Lumina să se-aprindă.
Pe cer din stele sclipitoare,
Şi să te-astept în tindă.

Mereu tresar când reapari,
Tot timpul mai frumoasă
Şi mă intreb cât va dura
Să fi a mea mireasă.

Aş vrea ca tu să nu mai pleci,
În zori de dimineaţă
Şă poţi să stai mereu aici,
Iubirea mea frumoasă.

Dar ştiu că asta nu se poate,
Nici când să se-mplinească
Sunt om de rând, sunt muritor,
Iar tu eşti o crăiasă.

Aş vrea să te răpesc acum,
Dar luna nu mă lasă
E sora ta cu suflet bun
Ce te-a adus în casă

De ce nici astăzi nu apari?
Oare ce-o fi cu tine?
De zile-ntregi eu nu am somn,
Ci mă gândesc la tine

Ce sa-ntâmplat? Ce ti-am făcut?
De nu mai vi la mine?
Nici azi, nici ieri n-ai apărut,
Şi sufletu-mi suspină

Mi-e dor de serile cu noi,
Ce dulce ne priveam
Şi sora lună dănţuia
Ce fericiti eram

Acum nici stele nu sclipesc,
Nici luna nu apare
Şi ceru-i trist bietul de el
Că ingerul n-apare.

În bezna noptii te aştept,
Eu nu imi pierd speranţa
Că într-o zi să te-ntâlnesc
Din nou în faţa porţii.

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui te iubesc

Pentru-a-ţi spune... te iubesc,
Vin cu visele-nspre tine
Şi-n ulcior de lut domnesc,
Pun cuvintele puţine.

Sunt convins... că nu greşesc,
Clipa asta... îmi convine
Pentru-a-ţi spune... te iubesc,
Vin cu visele-nspre tine.

Dintr-un magic colţ ceresc,
Scuturând amiezi divine,
Vreau în trupul tău să cresc
Timpul... făr-a-l mai reţine

Pentru-a-ţi spune... te iubesc.

rondel de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe prispa timpului

Pe prispa timpului stau eu,
Un gând îngândurat mereu,
Din când în când, când mai doresc,
Mă mai ridic şi mai pândesc,
Pândesc cuprins de-o teamă-n vânt
La primul gest, primul cuvânt,
La prima undă de amor
Şi până se sfârşeste-n dor...

Culcuş din valuri de vise
Mi-aştern pe clipe ucise,
M-apuc de lucru-n catrene
Florilor mele obscene,
Nu dau, nici nu iau, doar mă lupt
Cu-n nor ce din mine e rupt,
Şi-aştept cu nădejde-un trofeu
Pe prispa timpului... ce-s eu!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 iunie 2019)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinspre albastru picură a ploaie

Dinspre tăcere fluturi desenează,
Cu-aripe moi, ascunse orizonturi
Şi curcubeie care-mi descifrează
Pinul ascuns... din risipite conturi.

Excentric alb, prin visele rebele
Parfumul răsăritului... persistă,
Amestecat cu pulbere de stele
Şi c-o ispită veşnic... fantezistă.

Provocator... te-nvaţă menuete
Pierdute-nspre amurgul inegal,
Ce-alunecă... în părul unei fete
Şi-n aşternutul ca un madrigal.

Dinspre albastru... picură a ploaie
Răstălmacind aducerile-aminte
Şi aşteptând destinu-ntr-o odaie,
Tăcută, drăgăstoasă şi fierbinte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea nemuritoare

Iubita mea, cu ochi mari, albaştri,
Steluţa cea mai caldă dintre astre,
Iubita mea cu buzele subţiri,
Eşti o paletă scumpă de-amintiri.

De tine, zi şi noapte-mi este dor,
Frumoasă eşti ca pasărea în zbor,
Care se înalţă tot mai sus spre soare.
Eşti steaua mea în veci nemuritoare!

poezie de Vladimir Potlog (19 octombrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Iubita mea, cu ochi ca două stele,
Care răsar pe cer şi strălucesc,
Tu eşti a mea dulce mângâiere
Eu pe tine te iubesc.

Tu eşti un înger care te-ai
Coborât din rai, cu păr bălai.
Şi cu gura ta frumoasă, buzele ca de trandafir,
Fii a mea mireasă, iubita mea cu ochi dulci de zefir.

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea, vin ploi...

vin ploi, iubita mea, vin ploi
şi se aşează peste noi
şi nu vom şti de suntem doi,
şi nu vom şti de amândoi

vin valuri, draga mea, vin valuri,
vom fi în larg de două maluri
şi sus pe cer micuţii grauri,
vor ciripi cărându-şi daruri

vin stelele, sunt multe stele,
iubita mea, nu-s ale mele,
eşti orişiunde printre ele,
pe constelaţi cu inele

vin norii noştri, pufăind
eşti prinsă de un vânt profund,
eşti prinsă între foi arzând
un vers îţi scriu, îmi este gând

vin amintiri rămase-n urmă,
de-acum pe noi ploua şi tună,
vin visele pe lângă lună,
dar ele nu ne mai adună

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul timpului

Să merit, oare, eu, iubirea ta?
Să pot să mă gândesc la viitorul
Pe care, lângă tine, l-aş avea?
Aş vrea!
Îmi eşti în gânduri, îmi pluteşti prin vise,
Eşti tot ce îmi doresc de când te ştiu,
Aş vrea să mă iubeşti, al tău să fiu.
Dar tu?
Te-ai fi oprit din mersul de regină,
Privindu-mă cu ochii tăi căprui
C-o strălucire caldă şi senină
Cum n-am văzut în cei ai nimănui?
Nu eşti un vis,
Nu eşti o întâmplare,
Frumoasă ca o zână!
Să-ţi fiu Soare?
Eu te privesc,
Tu mă priveşti,
Iar timpul,
Se-nvârte-n jurul nostru, stă pe loc,
De parcă s-ar gândi să ne aducă
O viaţă împreună
Şi noroc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de frumoasă

Nebun de frumoasă... cu ochii de vis,
Prin cerul de stele deschis-ai cărare
Cu gândul ce intră pe sens interzis
Şi-a nopţilor vie şi blândă răcoare.

Arunc peste tine... veşmânt de iubire,
Şoptindu-ţi amorul... la ceasuri târzii,
Sărutul tânjeşte la dulcea-mplinire
Si-un deget te cheamă timid... să revii.

Flămândă ispita... mănâncă din mine
Şi-alunecă dulce pe-un trup îngeresc,
Săgeata lui Eros... năvalnică vine,
Cuvinte pe buze, n-am timp să găsesc.

Şi zilele trec... şi nopţile... iată,
Plutesc in parfumul de fluturi adus,
Străluce privirea... destinul şi-l cată,
Când soarele pică adânc spre apus.

Nebun de frumoasă şi-atât de fierbinte,
Spre seară... te-acoperi cu dorul
Şi cine-ar putea să mai fie cuminte,
Când gata-i să curgă izvorul.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebun de frumoasă

Nebun de frumoasă... cu ochii de vis,
Prin cerul de stele deschis-ai cărare
Cu gândul ce intră pe sens interzis
Şi-a nopţilor vie şi blândă răcoare.

Arunc peste tine... veşmânt de iubire,
Şoptindu-ţi amorul... la ceasuri târzii,
Sărutul tânjeşte la dulcea-mplinire
Si-un deget te cheamă timid... să revii.

Flămândă ispita... mănâncă din mine
Şi alunecă dulce pe-un trup îngeresc,
Săgeata lui Eros... năvalnică vine,
Cuvinte pe buze, n-am timp să găsesc.

Şi zilele trec... şi nopţile... iată,
Plutesc in parfumul de fluturi adus,
Străluce privirea... destinul şi-l cată,
Când soarele pică adânc spre apus.

Nebun de frumoasă şi-atât de fierbinte,
Spre seară... te-acoperi cu dorul
Şi cine-ar putea să mai fie cuminte,
Când gata-i să curgă izvorul.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnică enigmă

Veşnică enigmă în tîrziu de vreme,
Risipind profetic... negură şi fum,
Nopţi fără de stele, taine şi blesteme,
În adânc de suflet căutându-şi drum.

Parcă niciodată, nu a fost mai dulce
Şi atât de-aproape de-a cădea-n abis,
Luna, care iată, soarele înfruntă
Şi argint aruncă-n margine de vis.

Dorurile toate-s libere să plece,
Să se ducă-n lume şi-a se-mplini,
Măsurând la timpul, care veşnic trece
Şi-ntr-un trup himeric, vor a odihni.

Fulgeră şi tună-n gândurile mele,
La izvor de patim... inimile sunt,
A uitării groapă... plină e de stele
Si luceferi care, nu scot un cuvânt.

Veşnică enigmă la sfârşit de cale,
Lâng-o poartă-nchisă şi ferestre reci,
Obosit destinul, nu vrea să se scoale
Şi nu întelege, de ce vrei să pleci?

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vraja unei nopţi de vară

Peste zăvoiul cu mistere
Cuprins de tainică tăcere
Luna argintul îşi presară
În vraja unei nopţi de vară.

Iar noi în dulce contopire
Trăim povestea de iubire
Cu inimă caldă uşoară
În vraja unei nopţi de vară.

Către înalte necuprinsuri
În lumi de basme şi de visuri
Noi am pornit întâia oară
În vraja unei nopţi de vară.

Din sufletele noastre pline
De tot ce e frumos şi bine
Am aruncat orice povară
Sub vraja unei nopţi de vară.

Şi-acum în permanenţă gândul
La fericire noi avându-l
Vom reveni aicea iară
În vraja unei nopţi de vară.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

De-ar fi să te descriu pe tine
Într-un cuvânt tu eşti destin
Oglindă a valurilor pline
Mă ajuţi eşti Marea un festin

Simt că am pierdut speranţa
Tu îmi dai tărie si putere
Vorbesc cu tine lupt cu viaţa
Răspunzi prin valuri de iubire

Eşti adusă dintr-un munte
Ai străjeri mii de pescăruşi
Simt o briza un sărut pe frunte
Mâinile valuri albele mănuşi

Paşii mei prin tine umblă
Tu-mi eşti dor si alinare
Viaţa este doar o umbră
Ce rămâne-n apă ta cu sare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marie

Că te iubesc, îmi cer să fiu iertat
Dar viaţa mea mi-o pun ofrandă ţie;
Frumoasă eşti, cum alta nu-i, Marie!
Întreci şi alba ziuă şi cerul înstelat!

Mă iartă că în cale îţi ies topit de dor
Când tu alergi pe umăr cu cofiţa,
Ca trupul să-ţi dezmierd şi ochii şi guriţa
De dragul tău preface-m-aş izvor.

Mlădie când te-nvârţi în roata horii
Şi când cu-n zâmbet larg îţi umpli faţa
Şi blândă şi frumoasă îmi pare dimineaţa.

Să fii a mea ucide-aş toţi feciorii!
Lipici le-aş pune opincilor ce porţi
Oriunde ai pleca, la mine să te-ntorci!

poezie de Florica Iacob (mai 2010)
Adăugat de Florica Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

Şi vreau să cred că eşti aici, iubito-
Un pas şi-o mână-ntinsă mai departe.
Şi te ghicesc, pe tine, negăsito
Într-un castel cu geamurile sparte,

Prin care te privesc uitând de vară,
Castelul cu răcoare mă îmbie.
Hai, vino în iluzia de-afară,
Chiar de eşti vis, eu încă te simt vie.

Să te-ncălzesc lipindu-te de mine
Şi să te gust cu buzele-mi flămânde.
Iubita mea, sunt doar un mărăcine
Dar pentru tine, spinii-i voi ascunde.

Tu vino pe cărarea dinspre vise,
Dar să nu calci pe-albastrul de cicoare!
De dorul tău şi cerul se-ofilise,
Uitase păpădia să mai zboare.

Iluzie îmi eşti de-o veşnicie,
Deşi te-aş prefera-n carne şi oase.
Rămâi, iubita mea şi numai mie,
Să-mi dai visele noastre de mătase!

Nemuritori în plăsmuiri astrale
Vom confisca iluziile vieţii,
Eu asfinţitul lacrimilor tale,
Tu, răsăritu-albastru-al dimineţii...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să zbor din nou spre soare

Mă uit pe cer şi văd viaţa ca pe-o alinare,
Aş vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu eşti o fiinţă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Şi simt că sufletul meu ajunge în deşert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Şi ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.

poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!