Versuri târzii
Suferă de insomnie
și toate le dor.
Știu deja că lumea
poate să existe și fără ele.
Stau departe de foile de hârtie.
Singure se trag la margine,
precum elefanții
înainte de moarte.
poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Scrisoare de urmărire
căutați-l
în afara frontierelor
inteligenței sănătoase
în inima câinelui
care nu știe ce sunt oasele
în ochiul de laudă
al celulei
singurul ochi vizibil al Providenței
pe coala de hârtie
ruptă în bucăți
(arsă la timp în scrumieră)
în acel da forțat
în acel nu extras
acolo unde la stânga
se lovește de la dreapta
în râsul calului
în strofa uitată a imnului
în spiridușul tipografiei
în îndrăznețul îndemn
puțin într-o parte
ceva mai în spate
imediat în fața
amenințătoarei mâini.
poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a descifra geometria destinului
te-aș întreba doamne despre prima zi
de ce a trebuit să faci mai întâi lumină
probabil că întunericul era deja
și cuvântul doamne
poate că înaintea lui a fost un gând
că lumea ta nu e făcută din versuri scrise în vis
sau poate că ești un poet și visezi infinit
și eu ce caut în visul tău și de ce pot să mă-ntreb asta
ori sunt doar un fel de răzvrătit pe scenariul acesta tâmpit
cu nașteri și moarte cu durere și chin
înainte de orice alt răspuns însă
chiar dacă ego-ul meu oricum nu ar putea pricepe
aș vrea să știu de ce nu ai făcut numai duminici
în care să te slăvim mereu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe, tot mai departe
Știu
sau cred că știu,
tu
însă
o știi.
Departe,
tot mai departe
pe câmpul nemărginit,
tu singur,
prea singur.
Toate te-așteaptă,
toate înfloresc doar pentru tine,
cât timp exiști,
cât timp ești tu,
cel ce respiri viața.
Departe,
tot mai departe,
privești
macii răsăriți
în rădăcina inimii.
În fața oglinzii o altă oglindă,
în ea o alta
și
tot așa,
din singurătate
în singurătate,
spre eternitate...
Dincolo de noi
e șoapta din adâncuri
auzită în trecere.
La o margine a vieții,
treci prin încercarea
de a nu pleca
prin umbră
- celălalt chip al luminii -,
asculți ploaia
și descântecul ei.
Grea sarcină e temperarea
în nemărginitele întinderi
ale gândului!
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cataclisme
întreb apa - ce faci?
- din piatră concep un colac de salvare
întreb focul - ce faci?
- iau apă în gură că prea sunt ars
întreb aerul - ce faci?
îți ghicesc moartea în apă și foc
întreb moartea - ce faci?
- mă ascund sub aripa ta ocrotitoare.
poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se luptă elefanții, suferă iarba.
proverbe ugandeze
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea suferă enorm din cauza celor, nu care stau pe scenă și urâțesc lumea, ci a acelora care stau în tribune și aplaudă!
Viorel Muha (februarie 2014)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau si ma gandesc
Stau si ma gandesc iubire
Cate trag, cate patesc
Dar ma jur si din privire
Nu regret ca te iubesc.
Multi ma-ntreaba ce-i cu mine
Eu ma-ntreb ce e cu ei
A iubi nu este bine
Doar atunci cand nu-i cum vrei.
Sunt legat pe veci de tine
Desi vorba rea ne poarta
Insa nu imi e rusine
Si accept aceasta soarta.
Poate suna omeneste
Nu poetic cum vor unii
Dar mai exista si persoane
Ce se iubesc precum nebunii.
Stau si ma gandesc iubire
Cate trag, cate patesc
Dar ma jur si din privire
Nu regret ca te iubesc.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Despre moarte și libertatea de a nu mai fi
aș putea construi un dialog cu masa tăcerii
mai degrabă un monolog rotund
precum pâinea bunicii mele
sau poate doar un strigăt anonim
precum o delațiune
cât să-mi mai înec din corăbiile acestea
știi tu bine doamne ce mai flotă port în inimă
dar taci
că de când s-a inventat rostirea
parcă lumile se nasc așa de aiurea
și așa de nepregătite pentru armonie
încât sfârșesc mai tot timpul nefericite
oricum doar noe are patent pentru navigație
iar dacă înainte de a mă trezi din luciditate
între mine și firul de iarbă nu era decât un vis
(poate că totuși nu era nimic de negociat)
ca întotdeauna de la rădăcină spre undeva departe
cât despre viață și interdicțiile existenței
nu știu de ce
dar nu am nicio obiecție
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul concert
Ce-aș mai putea spune despre mine,
sau despre camera în care
un mare singuratic
încearcă cu singura-i baghetă
să pună la punct
lirismul creației simfonice?...
Toate tomurile universale
de diverse construcții
în rimele și ritmurile muzicale
dialoghează într-un monolog
de excepție.
Toate cuvintele contabilizate
pe o simplă hârtie
sunt încrustate năvalnic
cu intimitatea amurgului
sau cu nașterea liniștitoare
a viitorului.
Bagheta mea traversează
mulțimea cuvintelor
ca niște răni fără sânge
și suferă în egală măsură
sau se vindecă în lacrimile iubirii
solitară adâncului ei
și-aceste cuvinte rămân mereu nerostite
chiar înainte sau după moarte...
M-am săturat de singurătatea
volumelor citite
și chem copiii lirismului să intre
în camera sufletului meu...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Deținutul Jones (reflecții inaintea execuției)
Sunt condamnat fara scăpare,
Pe veci, in hăuri si tenebre
Sa simt secunda de secunda,
Asediul gandurilor negre.
Stau singur in celula rece,
Ma răscolesc vechi amintiri
Coșmarul timpului ce trece,
Și-ale iubitei dulci priviri.
Printre ruine ale vieții mele,
Acum mi se arată Dumnezeu...
Mi-e sufletul in lanțuri grele
Atația ani am fost ateu!
-Ai putea sa mă ierți oare,
Pentru tot răul ce-am facut?
Prea târziu, in inchisoare,
Am deschis ochii;Te-am vazut!
Știu acum, ca esti aicea moarte,
Toate-n lumea asta-s trecătoare
Nu-i insa usor, să plec departe,
Fără să mai văd rază de soare.
Visurile toate incet se sting,
Incep deja s-aud tonuri funebre
Stai langa mine Doamne, să-nving,
Asediul gândurilor negre!
poezie de Alex Dospian (februarie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Te aștept, jegoasă moarte
Te aștept, jegoasă moarte,
Ca să-ți trag un pumn în bot,
Cu tine să mă socot,
Căci te crezi, desigur, foarte.
Îmi produci scârbă în toate,
Dar să știi... mă doare-n cot,
Te aștept jegoasă moarte
Ca să-ți trag un pumn în bot.
Vreau să fac multă dreptate
Și din viață să te scot,
Jur că te termin de tot
Nu oricum... ci ca la carte.
Te aștept, jegoasă moarte!
rondel de Vladimir Nichita (19 ianuarie 2018, Australia)
Adăugat de Vladimir Nichita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape... departe...
Stau în fața ta
aproape, departe
tremur
sărut
mă cutremuri
tăcut.
Stau în pieptul tău
aproape, departe
bat
iubesc
te tac
te trăiesc.
Stau pe ale tale buze
aproape, departe
gust
mă zbat
sărut
furat.
Stau poem pe pielea-ți tremurândă
aproape, departe
te dor
te sting
m-adori
te strig.
Stau în tine rugă
aproape, departe
mă scrii
poezii
prea vii
nopți târzii.
... Și noi ne topim...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ei nu-s din picăturile de ploaie...
aproape fabulă
Suntem o lume plină de cuvânt,
Lăsat, să ne zidim cu el iubire
Și să trăim cu drag și dăruire
Fată de tot ce poate fi mai sfânt.
O altă lume, tot la fel de sfântă,
Poate cea mai curată dintre ele,
În care, loc, au prea puține rele,
E lumea celor care nu cuvântă.
Și negreșit, sămânța vieții, apa,
Furând câte ceva din amândouă,
Cu picături de ploaie și cu rouă,
O altă lume, marea, o adapă.
Pe fundul ei, tăcute ca o stâncă,
E lumea picăturilor modeste,
Mai fără de păcat și mai celeste,
Stau cufundate-n liniștea adâncă.
Urcând ușor, o simți într-o trezire
Și agitată cum lovește malul,
Iar peste toate stăpânește valul
Precum un călăreț, peste oștire.
Și tocmai sus, pe val, stau cocoțați,
Și inactivi și fără greutate,
Doar cu plăcerea de-a fi duși în spate,
Tot felul de nocivi și de ratați.
Ei nu-s din picăturile de ploaie,
Sunt doar o pleavă, frunze, putregai,
Ușor plutind și prinși precum un scai
Pe haină, într-un cuvânt, gunoaie.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fereastra
Sprijinit de pervazul ferestrei
aud chiar mișcarea pe calea lactee,
scârțâitul unei sănii de sticlă prin satul nordic,
aud cum întunericul se cerne pe emisfera cealaltă,
aud cum alături,
în casa toamnei însorite,
sufletul se scurge din trupul bătrânei femei.
Știu că din cele auzite,
din aceste fire lăptoase
s-ar putea desprinde un vers,
fluture negru,
prins cu acul de fila cărții.
Dar această fereastră este adevărată
și adevărată este această noapte
prin lâna vie a zăpezii,
și adevărat este scrâșnetul axei pământului
când alunecă pe ea
cuțitul combinei în mina din apropiere.
poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
E plânsul Tău
Când stau culcată-n margine de noapte
Și mă-nfior de ce mai este rău
Printre atâtea mii și mii de șoapte
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de lume
Și-aud scrâșnind al vieții ferăstrău
Și vine-un plâns amar să mă sugrume
Eu știu, o, Doamne, că e plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de clipă
Cu scoici de lacrimi prăbușite-n hău
Și inima și sufletul îmi țipă
Eu plâng, o, Doamne, pentru plânsul Tău.
Când stau culcată-n margini de tăcere
Și-am înghețat trecând prin vadul său
Când închinată sunt dar nu pot cere
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când am ajuns povară pentru mine
Și mă cutremur în atâta rău
Mă sfâșii, Doamne, toată pentru Tine
Atât de mult mă doare plânsul Tău...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate am învățat în sfârșit să râd precum dacii
acum sunt pregătit să întâmpin toate dezastrele
nu mai clădesc aiurea baricade
nu mai vreau să obosesc privind lumea la microscop
caut în schimb vârfurile
de unde să văd totul ca în palmă
ca pe un destin gata desenat
ca pe o cărare fără alternative
înainte de a închide ochii pentru veșnicie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hotărât
trag în piept un hectar
fără două palme lipite
de cânepă indiană în foi
dulci de trestie de zahăr
la umbra ta pun totul
pe hârtie și cresc în ochii mei
lanuri pline cu maci
stau pe pământul tare
care se învârte în jurul meu
injectat cu indiferența ta
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măselele
nu
toate măselele mestecă tone de carne
nu
toate măselele ronțăie degete verzi
nu
toate măselele trag la măsea
nu
toate măselele sparg rare pahare
nu
toate măselele sunt de minte sau mentă
nu
singure ele măselele dor
nu
doar eu ajung pe-o măsea și
nu
toate măselele mișcă smalț tricolor
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizita
De-acum nu-mi va mai deschide ușa
ca să-mi primească cele trei garoafe
Împreună cu vestea proastă
a ultimei înfrângeri,
cu aceeași reținere timidă
cu care în fiecare lună își primea pensia
de la statul prea milostiv.
Nu-i nimic - spunea - nu-i nimic,
după care dispărea în bucătărie
unde mai avea câteva lucruri credincioase
și sigure: sare, un cuțit, o cratiță
locul cel mai potrivit pentru un plâns scurt.
Câteodată mai băteam un cui,
mă duceam să arunc gunoiul,
reglam imaginea la televizor
și primeam câte o cartelă de carne
- Doar eu nu pot să mănânc atâta!
Totul era așa cum trebuie să fie
între o mamă bătrână și un fiu cândva tânăr:
multă tăcere,
puțină moarte.
poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu știu cum să spun
noaptea asta e diferită
stelele par a fi vii
așa cum stau agățate
pe cerul de hârtie
luna acceptă durerea
și naște o inimă mare
cât suflul exploziei de început
chiar nu știu ce să spun
despre câte se-ntâmplă
și sunt atât de departe
locuiesc într-o geană de stea
care se-nchide sau nu
în nopți cu lumină sălcie
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!