Când se-arcuieşte-n clipe...

chiar de mă ştii cuminte nu am teamă
să cad pe coapse-n ploi seducătoare
şi mâna în adâncuri cu ardoare
s-o mai aplec trăgând de-a vieţii poamă
aştept c-un tremur să redai uşoare
ecouri din laringe... mai cu seamă
să-ntind pe buze albul ca o zeamă
şi să-ţi alint nesaţul cu fervoare
când se-arcuieşte-n clipe al tău spate
şi se inundă patul de-amândoi
îmi pare că zăresc înaripate
săgeţi de aburi ce pornesc în roi
spre-a ne urni din trupuri şi-n curate
simţiri să ne înalţe din puhoi

sonet de Ionuţ Popa (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

Mi-e teamă, ştii?
Paşii greşiţi şchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi strivesc chipul
Când păşesc...

Mi-e teamă, ştii?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit parfumul
Când le strâng....

Mi-e teamă, ştii?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi şterg urma
Când clipesc....

Mi-e teamă, ştii?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanţe
Şi mi-e teamă
Să nu-ţi uit melodia
Când o gâtui...

Mi-e teamă, ştii?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis şi distanţă pe margini
Şi mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...

Mi-e teamă.
Ştii?

poezie de Gabriela Chişcari (14 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când femeile uşoare sunt băgate tare în seamă, nu e de mirare că societatea se scaldă în a regresului zeamă.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pupilele sale roşii se pioniră cu atâta ardoare asupra lui Plesneală, încât unii dintre cei care erau de faţă se uitară în altă parte, de teamă să nu fie pârjoliţi de cruzimea care răzbătea din adâncuri. Cu toate acestea, Plesneală se uită calm în ochii Lordului Întunecat şi după câteva clipe, gura lipsită de buze a acestuia se chirci într-un fel de zâmbet.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Talismanele morţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt umbra mea cuminte

Mă războiesc cu demonii ce-n spate
mi s-au urcat şi nu mai vor să plece.
Le-am repetat, în van, că timpul trece;
şi viaţa, dar şi moartea! Totul, toate...

Nici simţuri n-au - nu ştiu ce-i cald sau rece -
nici mâini murdare şi nici mâini curate.
Nimicnicie, oare? Greutate,
ce-apasă pe clavicula-mi să-nece

dorinţa de a merge înainte.
Dar luptele indică spre-un trecut ce
mă mai aruncă înspre cele sfinte,

când demonii refuză să se culce
îmbrăţişaţi, candizi, printre morminte.
Mă lupt cu ei, sunt umbra mea cuminte!

sonet de Ionuţ Popa (8 august 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânesc?

Îmbătrânesc, se pare, dar nu îmi este teamă,
Chiar dacă nu-s bărbatul ce-am fost odinioară,
Dar văd surprins, că totuşi, mai sunt băgat în seamă...
Când îmi inund vecinul sau când mai cad pe scară.

Eram timidul clasei, amic cu poezia,
Purtând şi-n tinereţe cu mine handicapul.
Acum când trec pe stradă şi tremur ca piftia,
Chiar şi o tinerică, oftând, întoarce capul.

Mai nou şi maidanezii m-acceptă şi mă plac,
În parc trecând pe-alee, apar şi-mi dau onorul,
Ba unii mai în vârstă, crezând că sunt copac,
Amabil mă salută din mers, săltând piciorul.

Am două-trei babete, vecine de balcon,
Ce-mi dau vreo aspirină sau chiar un Piafen,
Dar mă bârfesc într-una, căci am şi Parkinson,
Iar ele cred că tremur intenţionat, obscen.

Rămas-am un romantic, un aventurier,
Un bulgăr de ţărână cu gândul către astre,
Să mă îndrept de şale, să pot privi la cer,
Mi-a dat o farmacistă, nişte pastile-albastre.

Pisica mă priveşte, torcând melodios,
Când moţăi în fotoliu şi intuieşte-o dramă:
Probabil o să sforăi, dar voi visa frumos...
Îmbătrânesc şi ziua, dar nu îmi este teamă!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

To exit...

în drumul meu răsar prea multe piedici
(pe arătură aşchii sunt destule)
şi năpustesc aievea tarantule
ce negreşit se-ntind să te impiedici
pătrunde-un vid în zeci de molecule
mai colorate... mai sarac în predici
închid anost doi ochi enciclopedici
când ceasul bate peste gânduri nule
pe uliţa pustie văd palate
şi-n loc de aur jgheaburi ei zăresc;
atunci condeiul mi-l ridic în spate
grăbind în van un act muncitoresc
să pot reda momente-mbelşugate
şi-n calmul vast trăirea-mi s-o-ncălzesc

poezie de Ionuţ Popa (22 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept primenirea

Nu fur de la tine, nu fur de la noi,
Aştept primenirea în alfel de strai,
Cu linişti culese din stropii din ploi
Şi cântul durerii în suflul din nai.

Aştept primenirea pe buze fierbinţi,
Ochiul în licăr ghicindu-mi în palmă,
Păduri cu liene şi lendri-nfloriţi
Şi-albastrul-turcoaz când marea e calmă.

Aştept primenirea furând desfătări
Din nopţi fără veghe cu spasme-n delir,
Parfum de cafea răspândit pe cărări
Şi-atingeri de buze pe fruntea cu mir.

Aştept primenirea, nu fur de la noi
Floarea de gheaţă în geam răsărită,
Nici linişti culese din stropii din ploi,
E-a noastră poveste şi-o vreau retrăită!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Născându-se absenţa...

destinul mi-e potrivnic în zăboviri perene
şi biciul de nuiele îl ţine ridicat
deasupra încruntării de-a refuza pe gene
să-i duc povara frântă şi-apoi să cad la pat
nu sunt a vieţii slugă nici croitorul zării
chiar de îmi ţes dorinţe în cel mai greu apus...
înalţ în juru-mi garduri cu ochiul disperării
spre-a nu sfârşi de tânăr anost şi descompus
netulburată pare întreaga-mi conştiinţă
când din puteri se-arată alt drum către final
privind cu-nverşunare cum trece-n nefiinţă
prin judecăţi abrupte un suflu cerebral

născându-se absenţa din pasiuni prezente
nu vor rămâne ceasuri, nici umbre, nici talente

poezie de Ionuţ Popa (8 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

Eşti ca o pată de culoare
Un fulger roşu-nmiresmat
Pictat cu grijă pe o floare
Într-un tablou adevărat

Ai adunat în tine timpul
Sfidând zâmbind, trecerea lui,
Chiar dacă îţi reflectă chipul
Amprenta lui, a timpului,

Tu ai rămas la fel, frumoasă,
Icoana mea, cum te privesc!
Cum te aştept să-mi vii acasă
Să te alint, să te iubesc,

Dar câteodată uiţi şi-s lacrimi
De te-ai vedea cum te văd eu!
De mi-ai simţi aceste patimi
Ai ştii... te voi iubi mereu

Eu nu ascult ce spune lumea
Ea nu te va vedea aşa
Ea nu-mi va înţelege foamea
De-a te dori, de-a te avea,

Hai vino-n braţe-mi, mă răsfaţă,
Vreau inima să-ţi simt cum bate
Vom adormi şi-n dimineaţă
Te voi trezi uşor, în şoapte

poezie de Adi Conţu (5 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

Eşti ca o pată de culoare,
Un fulger roşu-nmiresmat,
Pictat cu grijă pe o floare,
Într-un tablou adevărat.

Ai adunat în tine timpul
Sfidând zâmbind, trecerea lui,
Chiar dacă îţi reflectă chipul,
Amprenta lui, a timpului.

Tu ai rămas la fel, frumoasă,
Icoana mea, cum te privesc!
Cum te aştept să-mi vii acasă,
Să te alint, să te iubesc.

Dar câteodată uiţi şi-s lacrimi,
De te-ai vedea cum te văd eu!
De mi-ai simţi aceste patimi,
Ai ştii!... te voi iubi mereu.

Eu nu ascult ce spune lumea,
Ea nu te va vedea aşa,
Ea nu-mi va înţelege foamea,
De-a te dori, de-a te avea.

Hai vino-n braţe-mi, mă răsfaţă,
Vreau inima să-ţi simt cum bate,
Vom adormi şi-n dimineaţă,
Te voi trezi uşor, în şoapte.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată, tot tu vei fi!

odată
...
odată sigur, ştiu
că, vom ajunge şi noi să fim
între răsărituri şi apusuri
sau în nopţi, târzii
şi-acum eu strig, te rog să vii
de-aceea îngenunchez
şi plâng, prin melodii

odată vom ajunge, noi
să ne iubim, şi ştiu că vom unii
două inimii pustii
şi-un puls de viaţă
prin trupuri ce-şi doresc
seri pline de taine
apoi iubire, prin arzătoare
şi fierbinte privire

şi vreau să ştii
că chiar, dacă, vreodată
vor fi cândva tăceri
sau clipe-n zbucium şi-n suspin
de lacrimi
tot amândoi doresc să fim
în mine şi-n tine
prin neuitate amintiri

şi te rog mult, ascultă, chiar dacă
odată, poate, peste ani
pe străzi din mine, pustii
de tu, nu vei mai fi
să ştii, că prin iubire
rouâ pe frunze căzute
că tot, noi doi vom fi

odată, poate, de sufletul tău
va trece fără ca eu să ştiu
şi atunci, tot tu vei fi
în clipe de aduceri aminte
sau săpată-n mine, adânc
în pleope, şi-n gânduri, şi-n priviri
chiar de-ar fi, să te aştept în gări
de timp, pustii

poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vânturi moi se-apleacă-o sfâşiere

Din vânturi moi se-apleacă-o sfâşiere;
o ploaie-aş vrea ca fruntea să mi-o stingă.
De-nstrăinarea ce mă strânge-n chingă
să pot scăpa e tot ce mintea-mi cere.

Imagini sparte-n cor să mă atingă
şi să-mi înalţe trupul în cădere,
găsesc că-i bun augur. Ce mângâiere
mai am când ochii-n suflet fac să ningă?

Mă las cuprins de-o stranie durere,
văd patul alb şi-n dreapta o seringă,
şi dau să fug, să scap - e totul vrere.

O altă rană, rana vrea să-mi lingă,
dar urc pe-un nor şi plec c-o adiere,
strigând în gol: nu-i chip să mă învingă!

sonet de Ionuţ Popa (2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Tu, mamă, iartă-mi fiecare lacrimă de a ta,
Ascultă-mi mamă gândurile, eşti binecuvântarea mea,
Şi pentru fiecare noapte când ai stat cu teamă,
De ce nu sun, dacă sunt bine, tu, iartă-mă, o, mamă.

Te-aş scrie-n mii de versuri şi te-aş repeta într-una,
Ca mama nu sunt toate, ca mama nu-i niciuna,
Az zmulge ani din viaţa mea doar ca să ţi-i dau ţie,
Aşa cum tu din viaţa ta mi-ai dat viaţă şi mie.

Te simt în fiecare gând şi-n fiecare dor,
Şi mamă, în fiecare zi spre tine vreau să zbor,
Vreau să pot fi lângă tine, să mă strângi la piept,
Să pot să îţi sărut iar mâna de atâta timp aştept.

De-ai putea să pierzi din bani să-ţi cumperi sănătate,
Nu te zgârci, să-ţi cumperi multă, că-n rest le ai pe toate,
Mi-aş sacrifica întreaga viaţă doar să te ştiu bine,
Aşa cum ţi-ai sacrificat-o tu să-mi fie bine mie.

M-aş urca până la cer, ţi-aş scrie chiar şi-n stele,
"Te iubesc, fiinţă dragă, eşti sensul vieţii mele"
Iar pentru fiecare lacrimă ce n-am băgato-n seamă,
Te rog tu să mă ierţi pe mine, draga mea, sfântă mamă.

poezie de Ionela Hondreac (26 iunie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe

Clipe frumoase
Petale de flori
Smulse vânturi
Udate de ploi
Pierdute-n adâncuri
De suflet curat
Clipe frumoase
De ce v-am uitat?

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DRAGOSTE CU HUBLOUL ÎNCHIS

(Parodie după,, Dragoste cu ferestre deschise'', de Camelia Florescu)

Aş vrea să laşi oraşul cel de piatră
Şi să revii de-ndată pe barcaz
Unde nici câinii mării nu te latră
Şi grijile-s intrate la necaz

Cu pulpa ta cea roză de zambilă
Cu fulgere-n priviri de hiacint
Când câinii mării stau cuminţi sub chilă
Cu drag mi te aştept să te alint

Cu pasul de silfidă fără teamă
De vei intra-n cuşeta cu hublou
Nici câinii mării nu ne bagă-n seamă
Când ne-om iubi ca la-nceput, din nou

Să-ţi demonstrez că sunt bărbat cucernic
Şi că până la moarte te iubesc
C-un val de mare nicidecum puternic
Azi al iubirii şipot îl hrănesc

Şi prea sătul de-atâta-nsingurare
Cu ochii aţintiţi înspre uscat
Voi slobozi chiot de-ntâmpinare
De te-oi zări pe chei cu pas săltat

Revino, deci, să-mi luminezi iar locul
Chiar dacă azi hubloul e închis
Redă-mi speranţa-n suflet şi norocul
Că-s prea sătul să te am doar în vis.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strugurii din rai...

Tu umbli atât de încet prin mine
că luna uită să răsară,
mă sorbi din ochi, pierdut de tot,
de parcă aş fi cireaşă amară.

Cu mâna mea te-mbraci frumos
şi-n buzunarul de la piept
îţi pun duminici cu trupuri goale
şi rugăciuni în care te aştept...

Când ploaia muşcă pieptul ierbii,
ne trec fiori prin carnea tremurândă:
ah, ce aripă de rug ne taie
când noaptea e de noi flămandă!

Ne cad pe buze strugurii din rai,
şarpele iubirii ne-ncolăceşte în lumină,
nici nu mai contează de acum,
cine-i ram şi cine-i rădăcină...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştii să suferi

Să ştii să suferi cu tărie sfântă
Torturi, anchete, lanţuri şi blesteme,
De vrei s-auzi cum cerurile cântă
În inima ce-ţi sângeră şi geme.
Să ştii să uiţi jignirile nedrepte
Şi condamnarea judecăţii crunte,
De vrei să urci incandescente trepte
Şi aurori să-ţi fluture pe frunte.

Să ştii să rabzi, când te loveşte bruta
Şi, în adânc, te macină mânia,
De vrei să-ţi fie liberă ţinuta
Şi fără de prihană, bucuria.

Să ştii să ierţi, cum iartă doar Iubirea
Ce izvorăşte din Golgota vieţii,
De vrei să cucereşti nemărginirea,
Purificându-ţi lacrima tristeţii.

Să ştii să te ridici de-asupra urii,
De vrei să-nfrângi prăpăstii şi jivine,
Punând de-a pururi stavilă naturii
Şi steaguri de lumină-având în tine.

Să ştii să suferi, suferind să dărui
Comorile lăuntric adunate,
De vrei în curcubee să te nărui
Şi să te scalzi în slăvile curate...

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi te strecori prin vene...

de ce îmi umpli golul cu ruşine?
din noul stârv se-nalţă tot mai mult
un nor astenic ce-n curând va ţine
pe alt sărman... răzleţ te mai ascult

străină umbră ce-mi alini tortura
de-a te avea pe veci sub ochiul meu
cum îţi stropeşti cu sângele-mi gravura
şi încrustezi o teamă în nucleu

mi te strecori prin vene ca o nimfă
îmi rupi costumul - ghiara ţi-o înfigi
cu sete-n pântec şi de-ai bea din limfă
să te mai pierzi pe drum să nu mă strigi...

din ce adâncuri te ridici pustie
să mă-ntăreşti când nu mai pot a scrie?

sonet de Ionuţ Popa (31 august 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzoiul meu...

Muzoiul meu cel mititel
ţi-am spus vreodată băieţel
că eşti din toate doar niţel
deştept cuminte frumuşel
la mine primu-n carneţel
te-aş mângaia pe capul chel
ţi-aş face-un ceai de muşetel
pe ochii tăi de patrunjel
inteligenţi de-Aristotel
aş pune şi balsam şi gel
sub duş cu gust de caramel
muzoiul meu în care fel
să-ţi desenez cu-al meu rimel
din rujul meu să-ţi fac un ţel
să te învârt pe degeţel
în patul dublu de hotel
sau poate-n liftul lui de-oţel
să torci precum un motănel
pe baterii de alcatel
să-ţi desenez pe serveţel
numai un singur cuvinţel
să te alint încet... Costel
cu vocea mea de clopoţel
sau poate că-mi revin de fel
şi-mi beau cafeaua la castel
c-un paj ce-mi spune... sandiBel

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu tot aştept şi încă am speranţă

Azi când tu citeşti aceste rânduri,
Să-ţi aminteşti de noi şi ale noastre gânduri.
Când ne priveam în ochi şi sărutam intens,
Acele clipe când viaţa avea sens..
Sub clar de lună, pe bancă sau în maşină,
Pasiunea şi dorinţa nu ne era străină.
Priveam zâmbind un viitor în doi,
Şi-n fiecare seară să adormim doar goi.
Dar noi ştiam că toate-s trecătoare,
Şi că aceste clipe vor rămâne în sertare.
Sertare vechi, umplute cu iubire,
Sertare pline cu a noastră amintire.
Dar ce păcat acum.. că nu ne mai vorbim,
Mai mult decât atât, am ajuns chiar străini.
Tu îţi vezi de drumul tău în viaţă,
Eu tot aştept şi încă am speranţă,
Că va veni şi ziua poate-n care,
O să ieşim din nou.. de mână la plimbare!

poezie de Mihai Pîrvu (15 februarie 2017)
Adăugat de Mihai Pîrvu
Comentează! | Votează! | Copiază!