Muzoiul meu...

Muzoiul meu cel mititel
ţi-am spus vreodată băieţel
că eşti din toate doar niţel
deştept cuminte frumuşel
la mine primu-n carneţel
te-aş mângaia pe capul chel
ţi-aş face-un ceai de muşetel
pe ochii tăi de patrunjel
inteligenţi de-Aristotel
aş pune şi balsam şi gel
sub duş cu gust de caramel
muzoiul meu în care fel
să-ţi desenez cu-al meu rimel
din rujul meu să-ţi fac un ţel
să te învârt pe degeţel
în patul dublu de hotel
sau poate-n liftul lui de-oţel
să torci precum un motănel
pe baterii de alcatel
să-ţi desenez pe serveţel
numai un singur cuvinţel
să te alint încet... Costel
cu vocea mea de clopoţel
sau poate că-mi revin de fel
şi-mi beau cafeaua la castel
c-un paj ce-mi spune... sandiBel

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi fiu

Iubită blondă şi trufaşă,
Îmi pare că te ştiu din faşă...
Dar peste poate mi-e să ştiu,
Bunic să-ţi fiu? Amant să-ţi fiu?

Iubesc naiva-ţi nepăsare,
Mi-e-n cuget semn de întrebare...
Doar un oscior de mi-ai zvârli,
Căţel ţi-aş fi? Amant ţi-aş fi?

E de ajuns să-ţi simt parfumul,
Şi pieptul mi-l înneacă fumul,
Unui pârjol trandafiriu...
Stăpân să-ţi fiu? Amant să-ţi fiu?

M-am rătăcit în variante,
Sofisticate şi savante...
Pân-oi afla ce-i scris să fie,
Mă duc niţel... la puşcărie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu

De câte ori te văd, mă rog
Să fi a mea măcar o dată
Şi-apoi să-ţi fiu într-una drog...
Ca-n visul de femeie, fată.

Mă doare când te văd de mână
Cu altul şi-aş pica-n genunchi;
Încovoiat în semilună
Ţi-aş face stelele mănunchi.

În şoapte -să m-auzi doar tu-
În poezii, sufletu-aş pune...
Aş şi uita cuvântul "nu"
La tot ce-mi ceri... Doar tu mi-eşti nume!

Te-aş stânge-n braţe zi de zi
Şi nopţile ţi-aş face zbor!
Ţi-aş fi culori de colibri
Şi-n înger te-aş purta... amor!

Mi-aş da o viaţă; ca să ştiu
Că-i numai una ca şi tine...
M-aş vrea mereul tău vis viu;
Să mă striveşti în rugăciune...

... Să mă cobor din supernove
Să-ţi explodez lângă picioare!
În palme să mă citeşti slove
Şi să m-arunci... dacă te doare!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desenez

desenez infinitul
din ochii tăi
creionu-mi tremură-n mână
trec peste gene, la pleoape
şi la gene
lungi şi negre
desenez vântul de lângă nasul tău
obraznic nas
nările fine trag aer
desenez şi asta
ajung la buze, le sărut
nebuneşte
desenez tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus şi azi că te iubesc?

De nu ţi-am spus, îţi spune vântul
Căci am vorbit cu el aseară
Dacă te vede trist cu gândul
Să îţi şoptească fluierând
Că-mi este dor şi în curând
La tine voi veni nălucă
Cutreierând păduri şi văi
Prin ochii tăi!

Ti-am spus şi azi că te iubesc?
De nu ţi-am spus priveşte luna
Când mângâind cerul cu mâna,
Trimite carul său cu stele
Şi dorul meu ascuns în ele...
De te trezeşti din somn buimac
Să-ţi fiu vedenie şi leac
Acum şi-n veac!

Ţi-am spus şi azi că te iubesc?
De nu ţi-am spus îţi spune floarea
Ce-a înflorit cu mine-odată,
Ea-n ploi de vară sărutată,
Eu cu iubirea ta udată
De tine, omul meu cel blând,
Ce-mi eşti în suflet şi în gând,
Soare ce-aprinzi lutul meu sfânt
Prin legământ.

poezie de Angelina Nădejde (25 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de ciocolată

Vreau să taci să nu spui un cuvânt
Ai pe buze-un rest de ciocolată
Şi-n priviri o sete vinovată
Te-aş gusta dar parcă n-am avânt
Să te-ating cum n-am atins vreodată
Să-ţi şoptesc (când nu m-abţin) răzând
Ai pe buze-un rest de ciocolată
Vreau să taci să nu spui un cuvânt
Iu al meu ce lună minunată
Închid ochii şi încep să-ţi cânt
"Dintre toate câte-au fost şi sunt
Tu rămâi iubirea preferată"
(Doar când taci şi nu spui un cuvânt)

rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă mai există...

Încă mai există subiecte
Să le dezvoltăm la o cafea.
Eu să dau din genele-mi cochete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să zîmbesc ştrengar şi pe-ndelete
Să-ţi sărut urechea şi-o sprâncea.
Să mă joc cu mâinile prin plete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Să-ţi desfac siretele la ghete,
Vreo trei nasturi, ceasul, o curea.
Scamele să-ţi iau de pe manşete,
Tu să te holbezi în bluza mea.

Toate-s vise, nu se va-ntâmpla!
Nici sărut, nici nasture... doar vezi,
Eu - îmi beau încet a mea cafea,
Tu - în continuare... te holbezi.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să-ţi sorb aerul din preajmă,
Vreau să-ţi sorb lumina din preajmă.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să stau pe scaunul tău,
Vreau să stau pe scaunul tău.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să-ţi beau vinul din carafă,
Vreau să-ţi beau vinul din carafă.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Dă-mi patul tău şi dă-mi lingura ta.
Dă-mi perna ta şi dă-mi strachina ta.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Sfâşie-ţi pieptul şi dă-mi inima,
Trebuie să-ţi mănânc chiar acum inima.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Aleargă şi mori la marginea urbei.
Chiar acum aleargă şi pieri la marginea urbei.

E pletos şi pocit, pare tânăr,
N-are loc de mine pe lume,
N-are loc de mine pe lume.

Mă uit la el, râsul m-apucă,
Râsul m-apucă şi râd, şi râd,
Şi numai eu ştiu de ce râd...

Numai eu şi Moartea ştim de ce râdem,
Numai noi doi, numai noi doi,
Şi poate şi Soarele... Poate şi Soarele.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din frunzişul subţirel

A cam tremurat niţel
Fără niciun cojocel,
Cu căpşorul mititel
S-a ivit un ghiocel.

Curajos, viteaz de fel
A sunat din clopoţel
Şi-a notat în carneţel
Tot ce-a vrut să facă el.

A trimis urgent apel
Gerului aspru, rebel,
L-a retras încetinel,
A-nchis iarna în tunel.

Adie un vânticel,
Din frunzişul subţirel
Răsare un bobocel:
Toporaşul albăstrel!

Viorea plină de zel
Se tot joacă c-un rimel,
Din culorile pastel
Şi-a ales un... viorel.

Într-un pom pe rămurel
A plesnit un mugurel,
O s-aştepte puţintel
Pân-ajunge măricel.

Sus, în vârf de copăcel
Guguştiucul singurel
Gângură în cântecel
Jalea lui de porumbel.

Pe imaş zburdă un miel
Alb şi gingaş, frumuşel,
Semn c-aduce norocel
Şi bănuţi la portofel.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alungarea din mine

Te-aş alunga din mine ca pe-o necesitate
Ţi-aş face-ngropăciune cu popi şi parastase.
În gând ţi-aş da pomană din vieţile rămase,
Şi-ntreaga veşnicie ţi-aş umple-o de păcate.
Sau te-aş schimba la târguri pe voaluri de mătase,
Sau amanet în vamă pentru eternitate,
Urându-ţi toate cele de neam şi sănătate.
Să nu mai ştiu de tine, pe-un vis de şase şase,
Să-mi fii cea mai iubire uitată dintre toate.
Tu cea mai grea povară şi cea mai neagră cruce
Să nu te pot încape, să nu te mai pot duce;
Să te mai las o viaţă fără identitate,
La margine de drumuri sub cerul în răscruce
Te-aş alunga din mine (măcar pe jumătate).

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daruri

Ţi-am luat rochie să-ţi strâng mijloc
Şi sâni să-ţi ţin din sprinten joc.
M-am făcut sânge-n ruj de buze
Să mă-ntinzi cald, vorbe confuze.

Ţi-am luat şi fustă liră-n spumă
Să-ţi stea pe şolduri moi de pumă
Să-ţi ating coapse şi genunchi,
Să-ţi fiu cordon, de trup mănunchi.

Ţi-am luat pantofi să calci în zbor
Să mă faci pas cu pas amor,
Să-mi fi sensul de mers în lume;
Să-ţi strig pe străzi rimatul nume.

M-am înnegrit rimel de gene
Să-ţi fac umbrar de suave semne
Şi-n telefon m-am pus cartelă
Să-ţi fiu minute-n şir... Rebelă!

M-am tras inel cu filigrame
Să-ţi fiu uşor pe deget, grame
Să-ţi iei din mine strălucire...
M-am dedicat ţie iubire.

M-am tras ca glonţu-n ghint de ţeavă
Străjer să-ţi fiu la clipa gravă;
De singură vei fi vreodată,
Să rămâi castă, neîntinată.

Ţi-am luat parfum să-l ai de iarnă
Când floarea ta în fulgi se cearnă.
M-am făcut tot miresmi de seră
Să-ţi păstrez iz de efemeră.

Ţi-am luat cercei pe gât s-ating
Catifelatul derm, să sting
Cuvinte ce n-ai vrea s-auzi
Şi de-s iubiri să nu răspunzi.

Ţi-am luat cadou salbă de vise
Să le-mplineşti sau ţii promise
Şi perle ţi-am făcut brăţări
Să ţi-ating mâna peste mări...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te desenez

Te desenez, pe geam la gará,
Pe usa de la dormitor,
Pe alba pánza de la moara,
Pe visul meu de muritor.

Te desenez, pe mal de mare,
Pe valul gandului ucis,
Pe harta inimii ce are
Atátea batai de atins.

Te desenez c-o papadie
Ca un sarut furat invers,
Pe coala alba de hartie
Te desenez, caci te iubesc.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul pe-aproape...

Eu vin din Ciorogârla, la tine în parcare-
Cămaşa mov să-mbraci, precum în mov îţi viu
Să-ţi mângâi cu privirea bretonul tău şaşiu,
Apoi să-ţi pic în braţe din pură întâmplare.
Mă simt ca barza chioară lipsită de-apărare
Înamorată toată de un bărzoi puriu...
Degeaba-i dau bezele, degeaba-n bobi îi scriu
Că el nu pune ciocu', sau poate nici nu are
Habar cum creşte iarba pe margini de cărare,
Cum paşte gazeluţa pe ritmuri de cicoare,
Şi cum dansează ursul tangoul câmpenesc,
Iar cucul îl admiră cuprins de sârguinţă
Şi-apoi se cucăceşte pios pân' la credinţă.
Dar, ăsta-mi eşti iubire, (şi-aproape) te iubesc.

sonet de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel (poezii pentru copii)

Am în cas', un motănel
Şi mi-e tare drag de el:
Toată ziua el se joacă
N-are nimeni ce să-i facă.

Motănelul meu isteţ
Se numeşte Pufuleţ:
Are blana parfumată
Şi-i iubit, precum o fată!

Toată ziulica – joacă!
Prostioare, tot să facă:
Sare, din pat sus pe masă
Nici un lucru... nu îl lasă!

-Pufuleaţa mea frumoasă:
De ce miauni mami-n casă?
De ce te uiţi pe fereastră
Şi-mi săruţi florile-n glastră?

Ia vino la min' pe burtă
Şi spune-mi ce te frământă:
Ia vin-o să-mi povesteşti
La fereastră ce-mi priveşti?

Pufuleaţă mititel
S-a gândit cam mult niţel
Şi cu mare sforăit
Pe burta mea a sărit:

Îl iubeşte mami lui
Că e şi el, pisi pui!
Îl iubesc, şi mă iubeşte
Îi vorbesc, şi îmi vorbeşte!

-Mă uit, lung pe la fereastră
Şi-ţi sărut florile-n glastră:
Că mai am un mami meu
Dăruit de Dumnezeu,

Avea, glasul mai subţire
Arăta, altfel ca tine:
În botic, mă săruta
Şi blăniţa, mi-o spăla:

De-aia, privesc pe fereastră
Şi-ţi sărut florile-n glastră:
Poate-l văd venind acasă
Să mâncăm cu el la masă,

Sa-u-u, poate mi s-a părut...
Niciodată n-am avut:
N-am avut un mami meu
Dăruit de Dumnezeu,

Ce să-ţi spun eu altceva:
Mă joc, poate... l-oi uita!
Şi mă duc... iar, la fereastră:
Să-ţi mai pup: florile-n glastră

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e ca şi cum acum aş învăţa
prima oară să mă trezesc,
mi-e frică, ştii?
tu eşti alb,
dacă-mi las buzele să-ţi pătrundă în somn,
îţi întorci visul bărbătesc spre mine.

"intră
(îmi spui),
uite, îmi dormi a dragoste, a insomnii,
a nebănuire, a râuri,
a îmi eşti,
îmi dormi a mine
în gura mea
în venirea venirilor.

ca şi cum aseară...
tu nu mai ţii minte,
dar te-am îmbăiat în începutul meu,
tu nici nu ştii că eşti fericită, aşa-i?

apoi ţi-ai făcut vocea lebădă,
ţi-ai tăcut dintr-odată toate cuvintele
pe care încă nu ai dimineţi să le spui,
doamne,
şi eu ştiu că lacrimile tale vorbesc încontinuu.
femeie,
ce nu ţi-am mângâiat ca să-ţi adorm apa...

pe urmă ţi-am simţit visul în sânge,
intraseşi
somn prin somn în somn,
ca şi cum ştim doar nefirescul firesc
(de sus ninge
în voaluri).

da, probabil... nu,
nu asta voiam să spun,
de fapt trebuie să te conţin, să te înconjur,
femeie albă din somnul meu,
să te gust,
bănuiesc doar că ai gust de zmeură.
sau de ocean.
nu ştiu.
te revendic."

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vreau...

Să vreau să-ţi fiu ce nu ţi-am fost
Din prea puţinul vieţii rost,
Să-ţi dau din tot ce nu-i al meu
Aici, acum, oricând, mereu.

Să vreau să-ţi fiu un tainic dor
Atât cât sunt şi-atât cât mor,
Să vreau să-ţi dau crezare iar
Din ce mai sunt şi ce nu par.

Să vreau să-ţi spun ce nu ţi-am spus,
Regrete de-au venit s-au dus,
Să vreau să-ţi dau din ce nu am
Măcar puţin din ce puteam.

Să vreau să-ţi cer ce n-am iubit
Din ce-am trăit şi n-am trăit,
Să vreau să-ţi fiu şi nu aş vrea
Din tot ce-a fost şi ar părea.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Buchetul de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
Aş vrea să-ţi scriu cu mâna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră
Pe care le-nţelege numai dorul.
Aş vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poţi nici spune şi nici plânge
Să simţi inima mea ca pe a ta...

poezie de Savatie Bastovoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă târzie

ascult înfrigurată cuvinte de alint
mă încălzesc doar c-un zâmbet de-al tău
tu ai în glas clopoţel de argint
mă cheamă la iubire şi nu îmi pare rău.

în fiecare clipă îmi este dor de tine
mă faci să mă simt frumoasă radioasă
ca o lumină scoasă din zările divine
eşţi fericirea mea melodioasă.

voi păstra clipele dragi trăite împreună
ca pe diamantele din şirag de stele
şi-n viaţa viitoare te-oi întâlni pe lună
să-ţi dau splendoarea amintirilor mele.

din razele iubirii ţi-am împletit cunună
să-ţi fie companie în clipele grele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Ţi-aş spune cât de dragă-mi eşti,
Că-n ochii tăi fiinţa mea se pierde,
Te-aş şi-ntreba – de ce roşeşti,
Când vorba-mi caută să te dezmierde?

Parcă nu pot, dar de-ndrăznesc
Cuvântu-mi vreau să-ţi cadă omeneşte!
C-aşa frumoasă te găsesc,
Cu sfiiciunea ce te oglindeşte!

Să pot, aş vrea, a-ţi spune cum
Din ochi îţi curge-a soarelui lumină,
Şi cum splendoarea lor acum
Destinul meu aş vrea să îmi devină.

Ţi-aş spune cum că glasul tău
Îmi pare-un cântec ce înduioşează.
Când te ascult îmi pare, zău –
Un înger parcă cerul intonează.

Şi vreau să pot şi îndrăznesc,
Vorbindu-ţi cald de dragoste şi vervă,
De glasul tău cel îngeresc
Şi ochii tăi de-o dragoste acerbă.

Şi-aş vrea acum să-ţi mulţumesc
Că eşti ceea ce eşti întru vederea-mi,
Faptură-n ce mă regăsesc –
Un înger ce mi-a înţeles durerea-mi.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (11 martie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

De-ai veni în lumea mea
Să-mi fii, blândo, răsăritul
Şi-nserarea, eu te-aş vrea
Şi-nceputul şi sfârşitul!

Ca să ai unde să stai
Tu, zeiţă de mi-ai fi,
Ţi-aş crea un colt de rai
Draga mea, dac-ai veni.

Pentru tine-aş face-un templu
Şi altarul de credinţă,
Să te-aduc, să te contemplu,
Să-mi fii mie, tu, zeiţă!

Iar eu, sclavul tău, păgânul,
Să mă prosternez de-mi eşti
Doar a mea, să-ţi fiu stâpânul
Nopţilor nepământeşti.

Să îţi pun pe cap cununa
Florilor crescute-n crâng,
De mi-ai fi mie stăpâna
Ochilor care îmi plâng.

Să îţi fac un pat de flori
Iar din braţu-mi să-ţi fac pernă,
Să-mi fii noaptea în culori,
Tu, zeiţa mea eternă!

Să-ţi fac raiul pe pământ
Să nu vrei să îmi mai pleci,
Să-mi fii tot ce am mai sfânt,
Şi zeiţa mea în veci!

02.06.2020

poezie de Florentina Mitrică (2 iunie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teletoamna

Te sun, iubito, dintre frunze,
să-ţi foşnet galben la timpan,
îmi trec prin cord săgeţi confuze
şi-mi cântă vântul la pian.

Te sun ca dintr-o închisoare
(un telefon pe an, atât),
ca dintr-o pură întâmplare,
ca dintr-un nod ce-mi stă în gât.

Te sun să-ţi murmur şi să-ţi şuier,
să-mi mint angoasa cu talent,
să-mi readuc, mereu, pe creier,
parfumul tău adiacent.

Te sun, nebuno, dintre vinuri,
să-ţi notă pară, ananas,
să-mi împrumuţi două suspinuri,
să "lasă-mă, să nu te las!".

Te sun (nu te-aş suna vreodată!)
ca dintr-un loc fără semnal,
ca dintr-un ou de ciocolată,
ca dintr-o teacă de pumnal.

Te sun, iubito, fără număr,
să-ţi cald în spate, frig în piept,
să-mi crească crengi de brad la umăr,
te sun să-nchid, fără s-aştept.

Te sun, băi, toamno, dintr-o nişă
unde m-ascund să nu mă vezi,
să nu m-auzi, să nu-mi faci fişă,
să nu te mint, să nu mă crezi.

Te sun doar ieri, doar azi, doar mâine
şi-apoi nu te mai sun deloc,
te sun de la un colţ de... câine
ori poate de la colţ de bloc.

Te sun cu masca fericită,
chirurgicală, de nebun,
ca după-o faptă ilicită,
te sun să-ţi spun că nu mai sun.

Ups, scuze, cred că sună iarna,
(ţi-am zis mai totul, mai nimic),
tre' să-i răspund, să-nchid lucarna
şi-apoi... să te mai uit un pic.

poezie de Eduard Lupascu (20 octombrie 2020)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!