Să știi să suferi
Să știi să suferi cu tărie sfântă
Torturi, anchete, lanțuri și blesteme,
De vrei s-auzi cum cerurile cântă
În inima ce-ți sângeră și geme.
Să știi să uiți jignirile nedrepte
Și condamnarea judecății crunte,
De vrei să urci incandescente trepte
Și aurori să-ți fluture pe frunte.
Să știi să rabzi, când te lovește bruta
Și, în adânc, te macină mânia,
De vrei să-ți fie liberă ținuta
Și fără de prihană, bucuria.
Să știi să ierți, cum iartă doar Iubirea
Ce izvorăște din Golgota vieții,
De vrei să cucerești nemărginirea,
Purificându-ți lacrima tristeții.
Să știi să te ridici de-asupra urii,
De vrei să-nfrângi prăpăstii și jivine,
Punând de-a pururi stavilă naturii
Și steaguri de lumină-având în tine.
Să știi să suferi, suferind să dărui
Comorile lăuntric adunate,
De vrei în curcubee să te nărui
Și să te scalzi în slăvile curate...
poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.