Când se-arcuiește-n clipe...
chiar de mă știi cuminte nu am teamă
să cad pe coapse-n ploi seducătoare
și mâna în adâncuri cu ardoare
s-o mai aplec trăgând de-a vieții poamă
aștept c-un tremur să redai ușoare
ecouri din laringe... mai cu seamă
să-ntind pe buze albul ca o zeamă
și să-ți alint nesațul cu fervoare
când se-arcuiește-n clipe al tău spate
și se inundă patul de-amândoi
îmi pare că zăresc înaripate
săgeți de aburi ce pornesc în roi
spre-a ne urni din trupuri și-n curate
simțiri să ne înalțe din puhoi
sonet de Ionuț Popa (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa

Votează! | Copiază!
1 I. Ungureanu [din public] a spus pe 30 aprilie 2010: |
| Tânărul acesta continuă să ne uimească prin genialele lui creații. Mii de FELICITĂRI, Ionuț! Jos pălăria în fața ta! |