Copiii mai mici privesc prin fereastră minunea de-afară, cei mai mărişori ies şi în curte să vadă, dar repede li se înroşesc urechile. Odată cu încetarea ninsorii s-a înseninat şi s-a pus pe un pui de ger să li se lipească degetele pe clanţa de fier a uşii. Intrau curând în casă, tropotind din cizmuliţele tivite la tureac, sus, cu piele roşie, şi cărora în sat li se spune: călţuni. Numai fetiţele purtau cizmuliţe.

Ion Agârbiceanu în La săniuş
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce priveşte şi vede

Privesc şi văd copiii plângând,
lacrimi stând după gratii,
privesc şi Îl zăresc pe El,
crucificat sub cer,
privesc şi văd în curte un miel,
în poartă un clopot din flori,
sub teiul pitit după casă
un blid cu colivă-negrită,
corbii deasupra roată,
icoane cântând în zăpadă,
iar clopotul bate şi bate...
Tata pleacă din casă,
tăcere albă peste toate câte văd
şi cruci îngheţate-n morminte.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii nu sunt singurii care cresc. Şi părinţii cresc. Tot aşa cum noi ne privim copiii, să vedem ce fac cu vieţile lor, tot aşa ne privesc şi ei pe noi, să vadă ce facem noi cu ale noastre. Nu le pot spune copiilor mei să ajungă până la stele. Tot ce pot face este ca eu să mă-ntind spre ele.

citat din Joyce Maynard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să scapi de...

Ca să scapi de...
Ca să scapi cum...
Unde se ascunde Ilie?
În camera albă a intrat un piţigoi,
urechile lui se fac aripi,
umbra mea s-a sinucis în curte,
dar eu nu am curte,
cineva spune la mulţi ani?
Unde? Când?
Anii trec ca apa, aiurezi, spune iubita,
simt un nod de piţigoi,
plâng fără sunet, fără lacrimi,
când totul pare normal, nimic nu este,
muzica sferelor este aproape.
Poţi spune aşa ceva?
Citeşte de jos în sus.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu fereastră...

pervaz
zidit
din praf de istorie.
sunt umbra colţului de cer
sprijinit de ochii tăi
şi-n verde de pictor flamand
pictat…
uite:
în glasul trecutului
împletind larg orizonturi
prin şuvoi ce ţine strună
cai negri de nori
ce tropăie în furtună
privesc din tabloul
unde stau întors în mine
urme străine de-afară
pervaz,
tu fereastră,
te sprijin,
trasparentă
deschizând veacuri
dinspre-năutru în afară,
din istorie şi trecut
prin tabloul înrămat,
peretele alb,
timp,
suntem,
eu pervaz,
tu ferestră...

poezie de Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plăcere

şi-a tăiat clanţa uşii
de lângă cotul donului
unde stătea sprijinit
fumând mahoarcă în timpul
sarcinii primite de la superiorul său
inferior intelectual care scrijelea
litere pe uşa de unde şi-a tăiat
clanţa cu bomfaierul dosit
strategic în spatele unei femei
viguroase până la lacrimi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potter: Winchester, ai două variante: el (căpitanul Rockingham), sau clanţa uşii.

replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, MTTLC, an 2, gr. 6
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pogănicii, când intră în căldura din casă, cu degetele cârlig, cu buzele crăpate, cu obrajii arşi de
foc, au lacrimi în gene, de care ei nu ştiu nimic, ci încep să spună cu glas tare, aproape zbierând, cât
de mult au arat azi.

Ion Agârbiceanu în File din cartea naturii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina Roşie: Şi ce este asta?
Iepurele Alb: Este o "cine", Maiestate. Ea este... um...
Regina Roşie: "Um"?
Alice Kingsleigh: Din Umbridge.
Regina Roşie: Şi ce s-a întâmplat cu hainele tale?
Alice Kingsleigh: Îmi sunt mici. Am crescut foarte mult în ultimul timp. Sunt mai înaltă decât toţi cei din Umbridge. Ei râd de mine. Aşadar, am venit aici în speranţa că mă veţi putea înţelege.
Regina Roşie: Draga mea, oricine care are un cap atât de mare ca al tău este binevenit aici la curte. Cineva să-i găsească nişte haine, folosiţi perdelele dacă e nevoie, dar îmbrăcaţi această fată enormă.

replici din filmul artistic Alice în Ţara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

un fluture alb
tronînd pe clanţa uşii -
mai stau pe-afară

haiku de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ClanŢa

La o uşă-i necesară,
Împreună cu o ială,
Dar la soaţă, bunăoară,
Clanţa este sigur... boală!

epigramă de Mariana Dobrin
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cînd şi-a închis Dinu ochii, şi ea a ieşit în curte şi a strigat "Tulai!", de-atunci a simţit că nu oamenii aceia care vor veni să vadă pe mort îi vor fi sprijin de-acum înainte, ci calul acela mare, alb, care sta legat de-un pociumb şi ronţăia liniştit la ogrinji.

citat celebru din povestirea Fefeleaga de Ion Agârbiceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sărută clanţa uşii, cu urma mâinii tale, ca să nu uit ce gust aveai...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kitschul are ca efect curgerea a două lacrimi, repede una dupa alta. Prima lacrimă spune: "Ce drăguţ e să vezi copiii alergând prin iarbă!" A doua lacrimă spune: "Ce drăguţ este să fii emoţionat, împreună cu întreaga omenire, de copiii care aleargă în iarbă!". Aceasta a două lacrimă face kitschul să fie kitsch.

citat din Milan Kundera
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc...

Privesc spre zarea îndepărtată,
Şi aud cum liniştea se aşterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Şi văd prin versuri cum discerne.

Privesc des spre zorii dimineţii,
Şi aştept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieţii,
De unde mă adăp cu încântare.

Privesc spre locul care o să vină,
Şi observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul străluceşte-n testament.

Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăieşte.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbeşte!

poezie de Ovidiu Kerekes (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

O casă nu este niciodată tăcută în întuneric pentru cei care ascultă cu mare atenţie; există întotdeauna o şoaptă în camerele îndepărtate, o mană nepământescă se aude la fereastră şi clanţa se ridică. Fantomele au fost create atunci când cel dintâi om s-a trezit în întunericul nopţii.

citat din J.M. Barrie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de moment

M-am bucurat, în viaţă, de răsfăţ,
M-am risipit, cum spune, just, norodul;
Acuma, stau în casă şi învăţ
"La gât cravatei cum se leagă nodul".

Plimbându-mă prin casă, ca-n poveşti,
De-atâţia paşi, s-a subţiat podeaua
Şi-n timp ce presa debitează veşti,
Îmi strâng, sătul de linişte, cureaua.

Privesc pe geam, recit, în gând, o odă,
Dar Teama e gravidă, stă să nască,
Şi Carnavalul, de un timp, la modă,
Pe stradă mai trimite câte-o Mască.

Afară sunt lalele, trandafiri
Şi verdele e tot mai hotărât,
Dar, evident, cu lanţul de scumpiri,
Curând ne punem funia la gât!

Să uit de sentimentu-ngândurat,
Că triste sunt picturile în ramă,
Aş vrea să ies din casă, pe-nserat,
Să zburd, nebun, pe plai de epigramă!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să-ţi sorb aerul din preajmă,
Vreau să-ţi sorb lumina din preajmă.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să stau pe scaunul tău,
Vreau să stau pe scaunul tău.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Vreau să-ţi beau vinul din carafă,
Vreau să-ţi beau vinul din carafă.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Dă-mi patul tău şi dă-mi lingura ta.
Dă-mi perna ta şi dă-mi strachina ta.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Sfâşie-ţi pieptul şi dă-mi inima,
Trebuie să-ţi mănânc chiar acum inima.

Ridică-te,-mi spune, ridică-te repede,
Aleargă şi mori la marginea urbei.
Chiar acum aleargă şi pieri la marginea urbei.

E pletos şi pocit, pare tânăr,
N-are loc de mine pe lume,
N-are loc de mine pe lume.

Mă uit la el, râsul m-apucă,
Râsul m-apucă şi râd, şi râd,
Şi numai eu ştiu de ce râd...

Numai eu şi Moartea ştim de ce râdem,
Numai noi doi, numai noi doi,
Şi poate şi Soarele... Poate şi Soarele.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă spui oamenilor mari: "Am văzut o casă frumoasă, clădită din cărămidă roşie, cu flori de muşcată la fereastră şi porumbei pe acoperiş!", ei nu reuşesc să-şi închipuie cum arată casa. Trebuie să le spui: "Am văzut o casă de o sută de mii de franci!" Atunci ei izbucnesc: "Ce frumoasă e!"

citat clasic din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai bărbaţii căsătoriţi au privilegiu să vadă farfurii zburătoare prin casă.

aforism de David Boia (4 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunica

Gârbovită de povara
Anilor ce te apasă
Traversezi cu greu cămara
Şi trudită ieşi din casă.

Cu mişcări grăbite, scurte
Îţi freci ochii la lumină
Apoi o porneşti prin curte
Cu paşi mici, către grădină.

Toate florile te-aşteaptă
Să te plimbi pe lângă ele,
Irişi cu tulpina dreaptă,
Gura-leului, pansele...

Lângă poartă, teiul mare
Umbra-şi lasă peste tine
Şi a lui sfântă răcoare
Se revarsă-n valuri line.

Un cais cu crengi uscate
Ce te ştie de copilă,
Se apleacă jumătate
Spre făptura ta fragilă.

Vişinii privesc cu teamă
Mersul tău şovăitor
Şi cireşii blând te cheamă
Să te ţii de trunchiul lor.

Iar zorelele-atârnate
Pe gărduţul dinspre stradă
Stau de-a dreptul nemişcate
Chipul palid să ţi-l vadă.

........................

Tare dragă ţi-e grădina
Şi-ai dori, de s-ar putea,
Când n-o să mai vezi lumina,
Să dormi îngropată-n ea.

poezie de Octavian Cocoş (19 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!