De plăcere

şi-a tăiat clanţa uşii
de lângă cotul donului
unde stătea sprijinit
fumând mahoarcă în timpul
sarcinii primite de la superiorul său
inferior intelectual care scrijelea
litere pe uşa de unde şi-a tăiat
clanţa cu bomfaierul dosit
strategic în spatele unei femei
viguroase până la lacrimi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ClanŢa

La o uşă-i necesară,
Împreună cu o ială,
Dar la soaţă, bunăoară,
Clanţa este sigur... boală!

epigramă de Mariana Dobrin
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile n-ar trebui să fie atât de grele

O viaţă trebuie să lase
semne adânci:
urmele pe unde ea
s-a dus şi de unde s-a întors
ridicându-şi corespondenţa
sau mutând furtunul
în grădină;
unde stătea
în faţa chiuvetei,
un loc uzat, bătătorit;
sub mâna ei, clanţa uşii
de-atâta frecat
a devenit albicioasă;
tivul pe care ea
obişnuia să-l pipăie
în întuneric
aproape a dispărut.
Lucrurile trebuie
să-i păstreze amintirea.
Drumul
unei vieţi trebuie să
rămână marcat;
trebuie să poarte cicatrice.
Şi când viaţa se opreşte,
un anumit spaţiu –
nu contează cât de mic –
trebuie să rămână zgârâiat
în urma marei parade
cauzatoare de pagube.
... Lucrurile n-ar trebui să fie atât de grele.

poezie de Kay Ryan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aud un strigăt

de ajutor nu apăs clanţa tare
să salvez cuvântul aruncat
pe foaie nu aveau colaci
de salvare ţâşnesc dicţionarele
se înmulţesc naufragiatele vorbe
neşlefuite de poetul leneş ziua
pe umeri cad versurile grele
aud încă strigătele cuvintelor
refuz să le salvez şi mâna lasă
uşor clanţa şi apucă strâns tocul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gretchen şi-a pus poalele în brâu, ca să poată să meargă mai repede, şi a luat-o la fugă până în fundul grădinii. Portiţa era închisă, dar ea a apăsat pe clanţa ruginită şi clanţa s-a ridicat, portiţa s-a deschis şi Gretchen a pornit în lumea largă, desculţă cum era. S-a uitat de câteva ori înapoi, dar n-o urmărea nimeni. De la o vreme n-a mai putut merge şi s-a aşezat pe un bolovan şi când s-a uitat împrejur a văzut că nu mai era vară, era toamnă târziu; în grădina babei, în care era mereu cald şi erau flori din toate anotimpurile, nu puteai să-ţi dai seama cum trece vremea.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoara

din arborele răşinos tăiată
cu grija unui bucătar
care are gânduri puri
ficat tăiat cu acelaşi cuţit - chihlimbarul
are o tarantulă prinsă
în eter
nitate purificată nu
şi-a mai găsit sufletul pereche

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cresc în gând

frumos mă înalţ armonios spre cer
apoi aştept să fiu tăiat de jos
şi la rău să încălzesc o vatră veche
sau să scot apa de toate zilele
din puţul cu emoţii care dă fiori
merg mai bine în imaginaţia poetului
care mă priveşte îndrăgostit de ea
scrie pe mine cu litere indescifrabile
aruncă vers lângă vers în volume

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Per total

Van Gogh şi-a tăiat urechea,
a dăruit-o unei
prostituate
care a aruncat-o cu
o scârbă
extremă

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potter: Winchester, ai două variante: el (căpitanul Rockingham), sau clanţa uşii.

replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina, MTTLC, an 2, gr. 6
Comentează! | Votează! | Copiază!

un fluture alb
tronînd pe clanţa uşii -
mai stau pe-afară

haiku de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am încălecat

un peşte dintr-un vis decupat
zburam într-un colţ de lume
după plierea spaţiului
am reuşit să evadez încălecând
un peşte auriu afumat de jurai
că e somon care a chefuit
la un birt pescăresc unde se fuma
pipa mincinoşilor pescari
mă ducea în spate săracul
peşte de uscat pe drumuri aruncat
trăgea tare năduşind sub greutatea
care o purta docil în spatele lui
solzos de la cap la coadă
unde şi-a pus un cercel de aur
am încălecat peştele ăla din arizona
dream cu johnny deep şi faye
dunaway care se îndrăgostea
mai mult de mine şi peştele zbura
pe lângă cactuşi şi maşini

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai să-mi vii

astea ce simţi tu pe încordarea nopţii
sunt schiţele pasului
unde soarta ar vrea să ne întâlnim.
locul fără formă chiar,
recomandat de uitarea noastră
contorsionată-n nepăsare.

dincoace,... gardul de tăcere e,
care trebuie sărit cu credinţă ascunsă;
iubirea să ne-o înverzim
până când deznădejdile or să bea
trilurile secrete
din coarnele arborilor nedezmeteciţi.
ştiu, că pe lângă trup, braţele noastre
trebuie să aibă întinderea iubirii,
ce vrei să mi-o înveţi.

urlă catedrala cu vocale stricate,
bănuieşte şi ea ceva acum;
că tu ai să-mi vii în aşteptarea fluidă
ce saltă clanţa uşii desfrânată.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a murit moartea

şi eu voi dăinui alături de tomuri grele
unde sunt cadavre de idei transformate
în poezii unde mi-am lăsat ochii
hăituiţi de vulturi în noaptea de cruce
unde am bătut moartea într-un cui
creste de versuri mi-au crescut
în pana măiastră contemplu noaptea
mă simt veşnic cu braţele mistice
care scriu versuri zi de zi în spatele
perdelelor lungi ce mângâie foile
sfios privesc nemurirea din pragul uşii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sărută clanţa uşii, cu urma mâinii tale, ca să nu uit ce gust aveai...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutăm

să ajungem unde ajungem
după ce croşetăm
pielea toarsă după o noapte
de scris epigrame
dă o dependenţă suspectă
şi-ţi vine să te cauţi
pe tine însuţi într-un birt unde ai adormit
sub masa unde stătea cu fusta ridicată
până la subsuoară
tu alegi să dormi
pe drumul lung găsit după colţ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate lucrurile pe care le cunoşti de mult, până şi mânerul unei ferestre sau clanţa unei uşi, au un zgomot al lor, care reprezintă un fel de glas familiar - un glas care te face să tresari, te trezeşte şi mişcă în sufletul tău resorturi adânci.

George Eliot în Moara de pe Floss
Adăugat de Andra F
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

era nedumerit că stătea întinsă pe nisipul cald
de câteva ore nu răspundea la semnalele lui
a încercat s-o ridice de câteva ori
apoi şi-a dat seama că trebuie să moară lângă ea
a întins o aripă deasupra capului ei şi i-a dat ultimul sărut

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ce în ce

devine parcă din ce în ce mai greu
să privesc lumea
nu ştiu dacă e ceva în neregulă
cu mine
ori cu ei

însă dacă într-adevar lumea este oglinda
mea
aş fi vrut să nu fi fost atât de narcisist

să nu fi fost
toate nopţile acelea de lamă de cuţit
beznele încărcate de-o linişte hotărâtă
în care am tăiat centimetru cu centimetru
pielea lumii atât de uscată şi aspră
ş din rană parcă nu s-au mai oprit să curgă
monstruleţii fără ochi
plini de sânge
de ură
şi de lăcomie
să nu fi fost
însă
eu i-am vazut şi nu-i pot uita
şi
am tăiat pentru că voiam să (mă) vindec
am tăiat pentru o lume mai întreagă
În adâncimi
noapte după noapte
straturile lumii
am tăiat
şi-a devenit
din ce în ce
mai greu

poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă-i casa ...

Ce tristă-i casa unde iarna nu iese niciun fum pe horn;
Cei ce-au plecat pribegi prin lume, la vatră nu se mai întorn.
Ce trist e gardul ce-altădată, de strajă sta la vechiul drum,
Cu poarta lui de cari mâncată, ori în vreo altă sobă scrum.

Ce tristă-i casa-n care scara-i gata să se prăvale-n hău,
Cu trepte-aproape sfărâmate, unde stătea al meu dulău.
Ce tristă-i uşa descuiată, ce cheile le-a rătăcit,
Cu clanţa ce abia se ţine, de mult ce a mai ruginit.

Ce trist e geamul dinspre stradă, fără oblon, fără pervaz,
Pe care admiram apusul, când de la treabă-aveam răgaz.
Ce trist e foişorul nostru, unde adesea povesteam,
Când stropii ploilor de vară, ne alungau când ne plimbam.

poezie de Mihaela Banu (30 iulie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odaia neagră

prinde contur la reducerile de sâmbătă
unde soarele sare sprijinit pe o furculiţă
într-un borcan cu muştar îndulcit
cu zahăr negru în odaia albită de strălucirea
staniolului uitat pe cratiţa plină cu creveţi
roşcaţi ca obrajii unei femei înfierbântate
lovite de năbădăi sub luna curioasă
nebunii ştiu că au dansat degeaba pe pereţi
în întunericul surprins în clepsidre

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era strâns

în gheara sorţii fără milă
o simţea neagră ca iadul
nu avea soluţii
şi dincolo de lacrimi se lovea
de absurdul situaţiei unde
se zbătea în faţa focului
care începea să-l încălzească
gheara stătea să-l zdrobească
aducându-i aminte de tărâmurile
de umbră care se întindeau
lângă el şi dincolo de fiinţa lui
încercase să strige
dar glasul era o şoaptă dincolo
de blesteme ştia că va fi luminat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!