Pălăria dăruită de Li Chien poetului
Odinioară i-ai făcut unui domn cu părul alb
Cadou o pălărie de fetru negru.
Mai port încă acea pălărie;
Dar tu ești acum pe tărâmul Primăverilor Subterane.
Acel dar e foarte vechi, dar mai poate fi purtat;
Omul a dispărut și nimeni nu-l va mai putea vedea vreodată.
În seara asta deasupra dealului luna-i strălucitoare și frumoasă,
Iar deasupra mormântului tău copacii tremură-n vântul toamnei.
poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cadouri
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre seară
- poezii despre păr alb
- poezii despre păr
- poezii despre primăvară
- poezii despre poezie
- poezii despre negru
Citate similare
Bună dimineața, Camelia
Pentru ce mi-ai zis pe nume, că se întâmplă să vorbesc mai repede pe limba ta?
Sau pentru că ești foarte mirositoare de parcă cineva a vărsat peste tine paradisul?
Cred că dacă mi-aș lăsa păpușa din mână s-ar adăposti
sub tine ca să n-o fure vântul.
Să nu te sperie copacii că tremură,
ei vestec vântul și nu e interesat de păpuși.
E aducător de nori și ploaie.
Avem nevoie de prospețime, deci spălare...
Mai rămân o vreme.
E tot ce îmi doresc la câte bogății mi-ai dezvăluit;
pun și păpușa lângă tine că s-o fi săturat de când merge pe deasupra pământului
Uite...
Dar câtă prospețime se amestecă cu ierburile și copacii!
Bună dimineața, Camelia!
Ți-am spus pe nume pentru că devii mai înțeleaptă pe clipă ce trece.
Prețul prospețimii mele este înțelepciunea omului de a mă avea împrejurul lui.
Aha! Stai să mă scarpin un pic în frunte ca să pricep cât de prețios e acest lucru.
... Și să știi că nu sunt supărată că ești mai frumoasă ca mine,
poate într-o zi stropii de ploaie vor fi albaștri și...
Ești la fel de frumoasă cum eram și eu în vremurile vechi...
Ce sunt vremurile vechi?
Vremurile vechi sunt poveștile.
camelia oprița
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com (5 mai 2019)
Adăugat de IoanAIonut

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre păpuși
- poezii despre vorbire
- poezii despre supărare
- poezii despre sperieturi
- poezii despre rai
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
Gânduri de toamnă trimise departe
Despărțiți o mie de mile, la căderea toamnei
împărțim toate aceste deziluzii. Acum vânturile toamnei
devastează nestingherite copacii din grădină,
doar regretele despărțirii, copiii distanței, rămân mereu cu noi.
Umbrele rândunicilor întind aripi pentru drumul spre casă.
Mireasma orhideelor, subțire, se mai simte deasupra desișurilor.
Aceste anotimpuri încântătoare și parfumul anilor se scurg
în singurătatea depărtărilor iar noi aici împărtășim un vacuum.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre singurătate, poezii despre orhidee, poezii despre gânduri, poezii despre copilărie, poezii despre copaci sau poezii despre aripi

Pălărie
Pălăria mea a ajuns în casă,
Niciodată nu credeam
C-o să fiu așa de important
Să am pălărie în cap.
Când eram mic, fratele mai mare
Ne cam bătea - și avea pălărie
Care îl dezvinovățea
Și umplea casa.
poezie celebră de Marin Sorescu din La lilieci, Cartea întâi (1973)
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spune șarpele cu clopoței
Luna-i un mic popândău.
Se înfioară-n fiecare noapte.
Stă deasupra dealului și plânge, plânge,
Înfricoșată c-o voi mușca pe neașteptate.
Soarele-i un mustang. Fricos
Ca toți cei stăpâniți de mari emoții,
Tremură, dimineața, la amiezi și seara
Temător c-o să-mi înfig în el colții.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frică, poezii despre șerpi, poezii despre plâns, poezii despre noapte, poezii despre miezul zilei sau poezii despre dimineață

Pălăria în flăcări
Mi-am dat foc la pălărie
tot sucind în busuioc
Ce e omul?
Cine bate
oase-n oase
foc în foc?
Stau și-mi cântă nume-n nai
Licurici de prăvălie
ce-și vând iadul pentru rai
și se-ascund sub pălărie.
Peste deal se lasă viață
blid cu frații adormiți
mai vedem noi dimineață
câți din noi sunt adormiți!
Mi-am dat foc la pălărie
Pălărierul e nebun
A-ncolțit fără să știe
pe mormântul lui un tun.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre somn, poezii despre religie, poezii despre nebunie, poezii despre muzică, poezii despre licurici, poezii despre iad sau poezii despre foc
Eu nu sunt capul de afiș al vieții mele. Rămân un personaj secundar, cu pălărie de fetru și impermeabil de vise.
Cristian Lisandru în Pălărie de fetru, impermeabil de vise (iunie 2009)
Adăugat de Cristian Lisandru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre viață, citate de Cristian Lisandru despre viață sau citate despre afișe

Și deasupra tuturor, în negura geniului meu fără rod - aceeași nedumerire împietrită, aceeași spaimă a oricărui ins simțindu-se purtat de celălalt, de omul negru sau de omul alb din el, om necunoscut și nevăzut.
Mircea Eliade în Isabel și apele diavolului
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre spaimă, citate de Mircea Eliade despre spaimă, citate despre negru, citate despre genialitate sau citate de Mircea Eliade despre genialitate
Un individ, umil subaltern (pălăria directorului, așezată pe un scaun): Am onoarea să vă salut! Sunt primul care vă felicită în calitatea dumneavoastră de "Noua pălărie" a domnului director Mărie! Așa zice și proverbul: "Același Mărie, cu altă pălărie!" Stiți... era și timpul ca domnul Mărie să-și schimbe... pălăria. Cea veche nu mai corespundea noilor convingeri politice! Era de pe vremea când dânsul era tovarașul Mărie. Păi una este pălăria de tovarăș și alta este pălăria de domn. În fața unui tovarăș spui: "Jos pălăria!" În fața unui domn spui: "Sus pălăria!" Zilele Revoluției l-au prins pe tovarășul Mărie... sub masă. Cu pălăria turtită, citind din ziare: "Cine-a tras în noi, după 22?" Și răspundea, plângând: "Eu n-am tras în noi, eu am tras în ei!"
replici din Unda veselă, monologul "Noua Pălărie" de Corneliu Sofronie (1996)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre timp, citate despre zile, citate despre subalterni, citate despre schimbare, citate despre revoluție, citate despre proverbe, citate despre politică sau citate despre onoare

Niciodată nu mi-a plăcut ca păsărica să fie deasupra
De-aș fi un sculptor de poveste
La toți le-aș pune pălărie.
Voi știți ce neplăcută este
O... picătură... pe chelie?
epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Când o păsărică zboară, o statuie se-nfioară (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sculptură, epigrame despre păsări, epigrame despre chelie sau epigrame despre arte plastice
Bacoviană
Șiroaie de ploaie se scurg pe străzi
Lacrimi din cer pe geam poți să vezi
O seară de toamnă în negru pictat
Felinarul din stradă e galben voalat
Umbre de oameni ce par a mai fi
Iubito, eu încă aștept să îmi vii
Am hainele ude și ploaia nu trece
Melancolie, e trist, mi-e sufletul rece
Mă uit afară cum vântul tot bate
Copacii ce plâng la frunzele moarte
Un câine în zdrențe ce latră a pustiu
Unde mă aflu, ce fac, chiar nu știu
Se aud sirene, mai trece o ambulanță
Un drum poate fără de speranță
Un biet suflet ce a trecut prin viață
Ca seara asta cu ploaie și ceață
Departe se aude o voce ce strigă
Sunt doi bețivani ce trag de o sticlă
În urmă rămâne doar fum de țigară
Sunt uzi până la piele, ce frig e afară
Pe-ntuneric păsări plutesc într-un zbor
Iubita mea în seara asta mi-e așa de dor
La tine de aș mai putea s-ajung ca gândul
Prieten m-aș face chiar și cu vântul
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vestimentație, poezii despre suflet, poezii despre iubire, poezii despre câini, poezii despre voce sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Vin și tristețe (II)
E greu să exiști pe lumea asta făr-a fi băgat în seamă.
Toate celelalte lucruri se suportă mai ușor. O dușcă, două, trei
și impulsul de a sta și de a gândi de unul singur revine.
Nimic nu se poate împotrivi zumzăitului
de fond, de-aceea apare deodată miracolul
de-a te fi născut și de a te holba la un pahar. Iar munca
(pe omul care-i singur nu-l duce gândul la muncă)
devine iarăși credință, credința de-a crede că suferința e numai bună
pentru a te concentra și-a medita asupra ei. Și nu trece mult timp
și ochii nu mai privesc nimic în particular, întristați, parcă orbi.
Dacă acest om se ridică și pleacă acasă să se culce,
el va arăta ca un orb care s-a rătăcit. Oricine
ar putea sări de nicăieri și lovi cu brutalitate.
O femeie frumoasă, tânără ar putea fi văzută
sub un bărbat pe stradă, gemând
în felul în care o femeie a gemut odinioară sub el.
Dar acest om nu vede. El se îndreapă spre casă să se culce
și viața nu devine nimic altceva decât zumzetul tăcerii.
Dezbrăcând acest om veți găsi un trup care-a fost spălat,
și ici-colo petice de blană. Cine s-ar gândi vreodată
să dea atenție acestui om căruia-i ardea cândva
viața-n căldura venelor? Nimeni n-ar bănui
că a fost o femeie care, odată, a mângâiat
acel trup, care a sărutat acel trup care-acum tremură
și-i ud de lacrimi; acum acel om,
care a venit acasă ca să doarmă, nu poate dormi, ci doar geme.
poezie de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe, poezii despre sărut, poezii despre suferință sau poezii despre ochi

Uitați-vă la curcubeul din nor, chiar în inima ploii. E un semn că soarele, deși nu-l puteți vedea, încă mai strălucește - că deasupra norului încă e lumina soarelui și căldură și un cer albastru, fără nori.
citat celebru din Charles Kingsley
Adăugat de Elena Gheorghe

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre nori, citate despre lumină, citate despre Soare, citate despre ploaie, citate despre inimă, citate despre curcubeu sau citate despre albastru

Unei fete chiar pe pălărie
Păsări începuseră să-i vie
Descusând-o rău, dar ea: "Nu-i bai!
Păsările toate în alai
Să ia loc pe a mea pălărie!"
limerick de Edward Lear din A Book of Nonsense
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păsări
Jack: Vrei să spui că nu e nimeni cu care ai vrea să te uiți la stele?
Jen: Bine, m-ai prins. Matt Damon.
Jack: Da, bine.
Jen: Ce, nu ești de acord? Bine, atunci îl aleg pe Ben Affleck. Are acel aer dezordonat și independent. Deci?
Jack: No comment. Pe deasupra, mă refeream mai mult la realitatea noastră... De exemplu, Henry?
Jen: Cel din anul întâi?
Jack: Da, tipul care a plătit 500 de dolari ca să te sărute? Trebuie să recunoști că asta e foarte drăguț.
Jen: Jack, Jack, Jack, animăluțul meu naiv, de cei drăguți trebuie să te ferești. O să treacă peste tine ca un camoin.
Jack: Dar Henry e inofensiv. Și pe deasupra te adoră.
Jen: E un adolescent. Ar adora orice care poartă un sutien minune.
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărut, citate despre stele, citate despre realitate, citate despre plată, citate despre naivitate, citate despre independență, citate despre dolari sau citate despre depășire

Nava morții
I
Acum e toamnă, e vremea fructului care cade
și-a unei călătorii lungi pe apele uitării.
Merele cad ca niște picături mari de rouă,
umplându-se de vânătăi, pentru-a evada din ele însele.
Și-a venit timpul de plecare, de a-ți lua rămas bun
de la tine și-a găsi o ieșire
din sinele care se prăbușește.
II
Ți-ai construit nava morții, ai pregătit-o?!
O, construiește-ți nava morții, pentru că vei avea nevoie de ea.
Gerul neîndurător e aproape, merele vor cădea
unele după altele, rănindu-se, pe pământul înghețat.
Și prin aer vine moartea ca un miros de cenușă!
Oh, chiar nu-i simți mirosul?
Și-n corpul plin de contuzii sufletul înfricoșat
se trezește zi de zi tot mai mic, tremurând de frigul
care se-abate asupra lui prin toate orificiile.
III
Își poate un om asigura liniștea
doar cu un simplu pumnal?
Cu junghere, pumnale sau gloanțe omul își poate face
o rană sau sparge o ușă pentru a-și salva viața,
dar asta nu înseamnă liniște. O, poate fi numită asta liniște?
Desigur că nu! Cum ar putea moartea, chiar sinuciderea,
aduce vreodată cuiva liniștea?
IV
O, haideți să vorbim despre liniștea cunoscută nouă,
pe care o putem cunoaște, liniștea profundă și plăcută
a inimii în pace cu ea însăși!
Cum ne-am putea noi oare afla liniștea?
V
Construiește-ți atunci nava morții, pentru că va trebui să faci
cea mai lungă călătorie pe apele uitării.
Și moartea moare, îndelunga și dureroasa moarte
așezată între sinele cel vechi și cel nou.
Corpurile noastre-s deja-n cădere, pline de răni,
sufletele noastre se scurg deja pe poarta
cruntelor vânătăi.
Oceanul nemărginit și-ntunecat al sfârșitului
pătrunde deja prin spărturile rănilor noastre,
potopul e deja deasupra noastră.
Oh, construiește-ți nava morții, micuța ta arcă,
și aprovizionează-o cu alimente, cu prăjiturele și vin
pentru întunecatul zbor al căderii în uitare.
VI
Trupul moare, pe bucăți, iar sufletului timid
i se șterg urmele, pe măsură ce potopul negru se-ntețește.
Murim, murim, toți murim
și nimic nu va opri potopul morții care crește-n noi,
și care curând se va ridica deasupra lumii, în lumea de dincolo.
Murim, murim, bucăți din trupul nostru mor
și puterea ne părăsește,
și sufletul se ghemuiește gol în bezna ploii, copleșit de puhoaie,
agățându-se de ultimele ramuri ale arborelui vieții noastre.
VII
Murim, murim, așa că tot ce mai putem face-acum
este să acceptăm moartea și să construim nava
morții cu care sufletul va pleca-n cea mai lungă călătorie.
O navă micuță cu vâsle și rezervele necesare,
cu de-ale gurii la bord și cu toate accesoriile
gata pregătită pentru plecarea sufletului.
Lansează acum micuța ambarcațiune, acum când trupul moare
și viața-și ia rămas bun, lansează fragilul suflet
pe fragila navă a curajului, arcă a încrederii,
cu provizii și cu micile ei ustensile pentru gătit,
cu haine de schimb
deasupra rezidurilor potopului negru,
deasupra apelor sfârșitului implacabil,
deasupra mării morții, pe care noi încă navigăm:
în întuneric, fără cârmă și fără port de destinație.
Nu există port, nu există destinație,
ci numai întunericul care se-adâncește devenind
tot mai întunecat deasupra potopului tăcut, nefremătător,
întuneric totuna cu întunericul, sus și jos
și-n lateral întuneric complet, astfel că nu mai există nicio direcție;
dar bărcuța e-acolo, deși a dispărut.
Nu mai este văzută, pentru că nu-i nimeni s-o vadă.
A dispărut! A dispărut! Și totuși
ea e undeva acolo.
VIII
Și toate-au dispărut, trupul a dispărut
cu totul dedesupt, a dispărut, a dispărut complet.
Întunericul de deasupra este la fel de compact ca cel de dedesupt,
iar între cele două întunecimi micuța navă
a dispărut,
da, a dispărut.
Acesta-i sfârșitul, uitarea.
IX
Și totuși din eternitate un fir
se desparte de beznă,
un fir orizontal
care fumegă puțintel, palid, în întuneric.
E o iluzie? Sau un fum gălbui s-a ridicat
un pic mai sus?
Ah, așteaptă, așteaptă, pentru că mai există și zorii,
zorii nemiloși ai revenirii la viață
din neantul uitării.
Așteaptă, așteaptă, micuță navă
în derivă, sub funebra cenușă gri
a revărsării zorilor.
Așteaptă, așteaptă! Chiar așa, iată o stranie îmbujorare
oranj, suflete palid și-nghețat, o îmbujorare rozalie.
O îmbujorare rozalie și totul începe iarăși.
X
Potopul se potolește, iar trupul, ca o scoică de mare zdrențuită,
iese la suprafață straniu și fermecător.
Și bărcuța se îndreaptă spre casă ezitând și clătinându-se
pe fluxul mareei roz,
și sufletul fragil ajunge din nou acasă,
umplând inima cu o pace adâncă.
El leagănă inima reînnoind pacea,
pacea uitării.
O, construiește-ți nava morții, construiește-ți nava!
Pentru că vei avea nevoie de ea.
Pentru că te așteaptă călătoria uitării.
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre uitare, poezii despre trup și suflet, poezii despre sfârșit, poezii despre pace sau poezii despre inimă
Speranță
Am plutit și am tot plutit pe marea pustie,
Și zile-n șir n-am văzut decât apa verde-argintie.
În cele din urmă am zărit în peisajul posac și-auster
O line confuză în golul dintre talazurile mari și cer,
Care-a crescut și-a tot crescut luând, ușor-ușor,
Forma unui golf, a unui grind, a unui pripor;
Apoi dealuri și vâlcele, râuri, păduri și tarlale,
Turnuri și-acoperișuri, sate și mahalale.
Și m-am gândit, "Într-o zi voi ridica velele încă o dată
Și voi pluti pe o mare mai pustie și mai înnegurată
Decât a fost vreodată asta, și-n golul dintre cer
Și talazurile mari voi vedea cum apare, sper,
Un alt pământ în acel pustiu și în acea singurătate;
Cum să spun? O altă lume. Poate poate poate!"
poezie de William Dean Howells, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre râuri, poezii despre păduri, poezii despre peisaje sau poezii despre creștere
Pălărierul cel Nebun: Trăsura dumneavoastră, domniță.
Alice Kingsleigh: O pălărie?
Pălărierul cel Nebun: Desigur. Oricine poate călători pe un cal sau cu trenul, dar cu siguranță cel mai bun mod de a călători este pe pălărie.
replici din filmul artistic Alice în Țara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria Licurici

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trenuri, citate despre nebunie, citate despre Pălărierul cel Nebun sau citate despre Alice

Cain
Fuge pe nisipul fabulei
Și piciorul lui este ușor.
O, păstor de lupi
Ai dinții luminii scurte
Ce-nțeapă zilele noastre.
Terori, avânturi,
Horcăit de păduri, acea mână
Ce despică foarte ușor batrâni stejari,
Ești făcut după imaginea inimii.
Și când ceasul e foarte întunecos,
Trupul acela vesel
Ești tu printre arborii vrăjiți?
Și în timp ce crăp de dorință,
Se schimbă timpul, te agiți bănuitor
Îmi scapi cu pasul meu.
Să dormi, ca o fântână în umbră!
Când dimineața e încă secretă,
Vei fi primit, suflete,
De o undă odihnită.
Suflet, voi putea vreodată să te potolesc?
Niciodată nu voi vedea în noaptea sângelui?
Fiică indiscretă a plictiselii,
Memorie, memorie neostoită,
Norii pulberii tale
Nu-i vânt să-i ducă departe?
Ochii mi-ar redeveni inocenți
Aș vedea primavara eternă
Și, în sfârșit, nouă,
O, memorie, ai fi nepătată.
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre sânge sau poezii despre stejari

Viața trece ca o clipă
Cine ești tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, să fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.
Cine ești tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.
Cine ești tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toți te calcă în picioare.
Poate ești o frumoasă floare.
Cine ești tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate ești un cântec frumos cântat la nai.
Cine ești tu inimă care bați în piept?
Plină de bucurie și regret.
Tu ești acea care ne îndemni mereu să iubim.
Căci viața trece ca o clipă și trebuie s-o prețuim.
poezie de Vladimir Potlog (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre verde, poezii despre păsări sau poezii despre picioare

Greutetea
ce femeie frumoasă
și ce pălărie frumoasă! ca oul
de rață - ce culoare
frumoasă
și ce omletă prea grea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rațe, poezii despre mâncare, poezii despre femei frumoase sau poezii despre femei