Gânduri de toamnă trimise departe

Despărțiți o mie de mile, la căderea toamnei
împărțim toate aceste deziluzii. Acum vânturile toamnei

devastează nestingherite copacii din grădină,
doar regretele despărțirii, copiii distanței, rămân mereu cu noi.

Umbrele rândunicilor întind aripi pentru drumul spre casă.
Mireasma orhideelor, subțire, se mai simte deasupra desișurilor.

Aceste anotimpuri încântătoare și parfumul anilor se scurg
în singurătatea depărtărilor – iar noi aici împărtășim un vacuum.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

Drumul toamnei merge spre cruce, spre moarte, în timp ce drumul postului de primăvară va merge spre înviere. Moartea nu este la Paști, ea este acum, la sfârșitul toamnei, când începe iarna și toate vor muri. Pe drumul morții se merge sprijiniți bine de cruce.

în Evanghelie și liturghie
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Holocaust Gutenberg" de Ion Buga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.

Pălăria dăruită de Li Chien poetului

Odinioară i-ai făcut unui domn cu părul alb
Cadou o pălărie de fetru negru.
Mai port încă acea pălărie;
Dar tu ești acum pe tărâmul Primăverilor Subterane.

Acel dar e foarte vechi, dar mai poate fi purtat;
Omul a dispărut și nimeni nu-l va mai putea vedea vreodată.
În seara asta deasupra dealului luna-i strălucitoare și frumoasă,
Iar deasupra mormântului tău copacii tremură-n vântul toamnei.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Lumini si umbre

Lumină dedesub, deasupra întuneric,
Doar umbrele se văd în pomii de sub cer.
Părăsesc orice speranță, o fură dintre noi
Și o aruncă-n valuri, să vadă cum se duce.

Acum stă singură, plutește spre tărâm necunoscut;
Încearcă supraviețuirea cu o-ncercare grea.
Privește vuietul ce o-nsoțește de mii de mile,
Neîncetat din straja ce o duce.

Ajunsa pe un mal străin, așteapta.
În jur e-nconjurată de stele si de nori.
Răsare atât de-ncet în suflet, doar simte...
Lumina e deasupra și noapte dedesub.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Sonetul toamnei

Sonetul toamnei frunzele-n rugină
Îl cântă melancolic ca poeții
Și îndelung se-aude aria tristeții
Din simfonia toamnei cea divină!

Se plimbă vântul singur prin grădină
Și e mai rece roua dimineții,
Sunt mai îngrijorați de-acum drumeții,
Cu gândul lor la vremea ce-o să vină.

Spre calde, dar îndepărtate țări,
Se-ndreaptă cârduri, păsări călătoare,
S-au pregătit de drum spre alte zări.

Noi trist privim cum ele au să zboare,
Mereu pe-acele vechi și lungi cărări,
Ce sunt pierdute-n zbucium și visare.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Toate aceste prostioare

Mă vei lăsa vreodată să fiu iarăși eu?
Mă vei lăsa cândva liber, de capul meu?
Lanțurile care ne leagă
Sunt în jurul nostru încă,
Scăpare nu-i – dar am știut asta mereu,
Deși, mai rămân totuși toate-acele lucruri mici
Care mă-încântă sau mă ard ca șfichiul unui bici:

Urmele de ruj lăsate pe-o țigară,
Un bilet de avion spre locuri unde-i mereu vară...
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Clinchetul unui pian în apartamentul vecin,
Acele cuvinte poticnite, care se voiau de-alin,
Un leagăn pictat cu flori pe nisipul auriu...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;

Ai venit, ai văzut, m-ai învins;
În clipa când m-ai învins
Am bănuit că trebuie să mă fi atins
Vântul lui Martie, iar inima-mi dansa precum un balerin;
Sună-un telefon, dar dacă va răspunde cineva nu știm.
Oh, năluca ta apare pretutindeni!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.

Primele narcise, telegramele lungi și exaltate,
Lumina lumânării pe fețe de masă alb-imaculate...
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine;
Parcul în amurg când clopotele sună,
"Ile de France" și noi cu pescărușii dimpreună,
Frumusețea proaspătă-a Primăverii...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.

Ce straniu să te regăsesc după-atât amar de vreme!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine,
Ele te readuc parcă lângă mine;
Oftatul trenurilor la miezul nopții în gări goale, becuri în balans,
Eșarfe de mătase-aruncate-alături de invitațiile la dans;
Oh, năluca ta apare pretutindeni!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.

Parfumul de gardenii al fețelor de pernă, subtil,
Fragi sălbatici doar șapte franci la chil
Și, iată, inima-mi zboară din nou ca un scatiu...
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.
Surâsul clorotic al Gretei Garbo, parfumul trandafirilor,
Fluieratul chelnerilor la ora-închiderii – or
Cântecul lui Bill Crosby răsunând în ceas târziu.
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.

Ce straniu să te regăsesc după-atât amar de vreme!
Aceste lucruri îmi sunt dragi și, ei, bine,
Ele întotdeuna te readuc la mine;
Mireasma frunzelor toamna, geamătul navelor în radă,
Doi îndrăgostiți mergând ca-într-un vis pe stradă...
Oh, năluca ta apare pretutindeni!
Toate aceste prostioare îmi amintesc de tine.

cântec interpretat de Frank Sinatra, muzica de Jack Strachey, versuri de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Hasdeu

Primăvara și toamna

Același farmec verde
Și ochiul nostru viu
O primăvară verde
Și-o toamnă-n arămiu.

Că dacă primăvara, cu voci de păsărele
Ne-nveselește-n cântec de paseri neînvinse,
Și toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,
Ne liniștește-n taină cu umbrele ei stinse.

O veselie albă
Ce nu cunoaște haos;
Pe când toamna în salba
Îmbie la repaus.

Inspiră fiecare o altă nostalgie
Și-n caldele miresme ne-am vrea mereu ascunși:
Cele de primăvară - ne-îmbată: o orgie;
De cele ale toamnei suntem mereu pătrunși.

Dorința de ieșire
Adâncul cercetându-l;
Dar toamna, c-o privire,
Ne reculege gândul.

În fiecare lucru un farmec poate fi!
Aflându-l, omul știe să fie mulțumit:
În primăvară simte nevoia de-a iubi,
Pe când în umbra toamnei se vrea a fi iubit!

poezie celebră de (3 octombrie 1887)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Crizanteme

Ciorchinii toamnei îmi încing casa
ca în poeziile lui Tao Yuanming.
Mă tot învârt în jurul gardului,
în vreme ce soarele alunecă-ncetișor spre apus.

Nu-i vorba că aș îndrăgi crizentemele
mai mult decât pe celelalte flori,
dar sunt singurele care înfloresc
după ce încep să bată vânturile toamnei.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Vladimir Potlog

Parfumul toamnei

Mi-a fost dor de această clipă,
De parfumul toamnei timpurii,
De frunza care încet pe caldarăm pică,
De ochii tăi veseli și zglobii.

Mi-a fost dor să văd struguri copți în vie,
Să văd crizantemele cum înfloresc.
Să admir frumoasa mea glie
Și să respir parfumul anotimpului pe care îl iubesc.

poezie de (11 septembrie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

* * *

Aici, în apropiere de sfârșitul toamnei,
văd în oglinzile apei tâmple argintii.
Acum, când vânturile serii se-adună la fereastră,
ce se va întâmpla cu florile de ieri ale prunilor?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptări

Așteptăm ploaia
pentru a anima acest
pârâiaș: pentru ca aceste pietre
să adăpostească șoapte,
aceste pietricele
să se rostogolească un pic
mai la vale, duse de curent,
aceste frunze
să se învolbure
în ochiurile apei, în umbrele
și în luciul umezelii.
Patul este gata,
dar nu plouă încă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Erratic Facts Paperback" de Kay Ryan este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

Când vânturile dinspre apus deschid obloanele

Coboară din balansoar,
Își întinde alene brațele delicate,
Transpirație ușoară umezind rochia subțire –
O floare tremurând sub poveri de rouă.

Florile de lotus s-au trecut, a mai rămas doar un parfum stins;
Pe rogojina de bambus se simte răcoarea toamnei.
Neauzit, îmi scot rochia de mătase
Și, singură, pășesc în barca mea de orhidee.
Cine-mi trimite o scrisoare de brocart
De dincolo de nori?
Când se-întorc gâștele sălbatice
Luna va fi indundat Camera de la Apus.
Petalele cad și sunt duse de valuri departe,
Apa alunecă,
Toate se petrec urmând propria natură.
Dorințele noastre sunt dovada,
Amândouă părțile sufer㠖
Melancolia presimte că nu i se opune nici o rezistență,
Din clipa-n care părăsește-acoperișul sprâncenii
Începe să crească în inimă.
Snop de gânduri călătoare...
Totuși, ezit la margine de cuvinte,
De teamă să nu pășesc în casa regretelor.
În ultima vreme-am devenit mai subțire,
Dar nu pentru că mi-aș plânge de milă
Și nici datorită lamentărilor toamnei.

Ceață străvezie, nori vineți:
Încă-o zi își duce pe umeri traista cu tristețe.
Miros de friptură la grătar,
Sărbătoarea zilei de Dublu Nouă revine,
Iar pânzele patului meu și podoabele pernelor
Sunt umede-n răcoare nopții.
După asfințit beau vin lângă gardul de la est;
O mireasmă subtilă îmi umple mânecile rochiei.
Nu-mi spune că dorul pe toate le întrece!

Când vânturile dinspre apus deschid obloanele,
Sunt mai fragilă decât crizantemele.

NB. În China Festivalul Dublului Nouă (Chong Yang Festival) se ține anual în a noua zi a celei de
a noua luni, adică pe 9 septembrie. Atunci, pentru a se apăra de pericole și advewrsități, oamenii
obișnuiesc să urce un pisc, să bea lichior de crizanteme și să poarte ramuri de corn japonez -
cornus officialis (păducel), iar femeile să-și pună crizanteme în păr și să atârne aceste flori la uși și la ferestre.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Li Bo

Dinspre Shantung catre Tu Fu

Ȋntrebi cum îmi petrec timpul –
Mă sprijin de un trunchi de copac
și ascult zi și noapte
vânturile toamnei prin pini.

Vinul de Shantung nu mă poate îmbăta.
Poeții de aici mă obosesc.
Gândurile mele rămân cu tine,
asemeni fluviului Wen, curgând fără încetare.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Parfum

Azi am înțeles, în sfârșit
De ce drumul mi s-a oprit

Azi toate măștile au căzut
Și am văzut cine sunt

Cei care au spus că vor fi aici mereu
Ei doar au spus
Și-am rămas doar eu

Ce au făcut nu miroase-a parfum
E adevărat tot ce vă spun acum
Care dintre ei se simte jignit
Să ridice mâna și să spună că l-am rănit

Azi am aflat cum e să fii
Trădat de cei pe care-i știi

Azi nu mai ai nimic de ascuns
Toate scuzele nu-s de-ajuns

Și tot ei au spus
Că vor fi aici mereu
Ei doar au spus
Și-am rămas doar eu

Ce au făcut nu miroase-a parfum
E adevărat tot ce vă spun acum
Care dintre ei se simte jignit
Să ridice mâna și să spună că l-am rănit

Poate n-au știut
Astăzi voi pleca
Mi-au frânt inima

Ce au făcut nu miroase-a parfum
E adevărat tot ce vă spun acum
Care dintre ei se simte jignit
Să ridice mâna și să spună că l-am rănit

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și totuși...

Și totuși...
Unele anotimpuri
Privesc spre înalt
O dată cu ființele
Ce își construiesc o casă...
Au ridicat casa
Unde își vor apăra "Singurătatea"
Pentru atunci când
Copiii lor se vor întoarce...

Și totuși rămâne o întrebare...!?

poezie de din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sully Prudhomme

Aici, pe pământ

Aici, pe pământ toate florile de liliac mor,
Scurte sunt toate cântecele păsărilor,
În visul meu verile rămân
Mereu...

Aici, pe pământ buzele înfloresc
Fără atingerea diafană ce-o nutresc,

În visul meu săruturile rămân
Mereu...

Aici, pe pământ toți se plâng,
Prieteniile și iubirile se frâng,
În visul meu cuplurile rămân
Mereu...

poezie de , traducere de Ramona Müller
Adăugat de Ramona MüllerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.ro. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Marea dimineața

Permiteți-mi să mă opresc aici.
Permiteți-mi să privesc o vreme peisajul.
Albastrul strălucitor al mării dimineața, cerul fără nici un nor,
plaja aurie; toate încântătoare,
toate scăldate-n lumină.

Permiteți-mi să stau aici.
Permiteți-mi să pretind că văd toate aceste lucruri
(adevărul este că, pentru un minut, când m-am oprit, le-am văzut)
și nu obișnuitele mele vise zilnice,
amintirile mele, acele imagini de plăcere senzuală.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Ce anume este Acum, Aici, ce anume nu apare și nu dispare, asta este ceea ce căutăm în Satsang! Ce anume îi lipsește acestei Prezențe, pentru ca eu să mă raportez la o experiență trecută și să plec cu mintea să o cumpăr din trecut: "Știi, aș vrea ca experiența aia să o cumpăr de la tine, minte! Te rog, minte, fii amabilă, vinde-mi (Nemurirea) acum, aici, în prezent!" Trebuie să realizăm că Acum, Aici, noi suntem Întregul căruia nu i se poate pune problema despărțirii. Noi nu suntem despărțiți. Nu există decât Unicul, acel zero dinainte de zero. Căutătorul, căutarea și cel căutat dispar în acest moment al Prezenței, Acum, Aici.

în Acela dinainte de "Eu-Sunt" mai poate fi pierdut?, Partea 4
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor de întunericul prieten

uneori întunericul din mine se eliberează
și toate aceste frustrări resimțite zilnic
devin pietrele unui bulevard învechit
pe care tocurile pocnesc
de plinătatea unui gol confuz

reclamă umbrele pașii desculți
și peste toate aceste aberații
cineva strigă: libertate!

râd zidurile calcinate ale unei biblioteci
de câte ori cărțile scot semnele afară, în grădină
la uscat
și le agață de frunți
cârligele sensurilor incomplete

scârțâie scheletele celor păcăliți de vulpi umane
să iasă să iasă
să iasă să lupte cu o moarte prescrisă

spun mulți în reclame: "să vedem cât de perfect..."
iar perfectul o ia la goană pentru că
e prea plin în sinea lui oricum

uneori întunericul din toți se eliberează
și strigă să se facă lumină
pentru că dorul de umbre aprinde lumânări
în bisericile îngerilor nicicând adormiți

prin grădinile icoanelor abia sfințite
umbrele își fac de cap

mi-e dor de întunericul prieten
cel de acum îmi pare a fi prins
cuprins
în lumina artificială

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Trandafirii și parfumul lor

Cât de mult ne-am iubit
Mai ții tu minte?
Câți trandafiri ți-am dăruit,
Parfumul lor și acum se simte.

Dar tu m-ai părăsit,
Copilă fără minte,
Trandafrii s-au ofilit,
Dar parfumul lor și acum se simte.

Eu acum sunt singur,
Și tu nu mă mai ții minte,
Dar eu știu că
Trandafirii și parfumul lor
Vor rămâne pe veci în a ta minte.

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare plăcută, ton ponderat

Distribuie
Edgar Lee Masters

Dippold, opticianul

Ce vezi acum?
Globuri roșii, galbene, purpurii.
Un moment! Iar acum?
Pe tata, mama și surorile.
Da! Și-acum?
Cavaleri înarmați, femei frumoase, fețe binevoitoare.
Încearcă asta.
Un lan de grâu – un oraș.
Foarte bine! Și-acum?
O femeie tânără și niște îngeri aplecați deasupra ei.
Lentile cu dioptrii mai mari! Și-acum?
Multe femei cu ochi strălucitori și buze răsfrânte.
Încearcă asta.
Doar un pocal pe o masă.

Am înțeles! Încearcă aceste lentile!
Un spațiu deschis – nu văd nimic deosebit.
Well, acum!
Pini, un lac, un cer de vară.
Asta-i bine. Iar acum?
O carte.
Citește-mi o pagină.
Nu pot. Ochii mei au trecut dincolo de pagină.
Încearcă aceste lentile.
Vârtejuri de aer.

Excelent! Și-acum?
Lumină, doar lumină, transformând sub ea orice în jucării.
Foarte bine, vom folosi pentru ochelari aceste lentile.

poezie de din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spoon River Anthology Paperback" de Edgar Lee Masters este disponibilă pentru comandă online la numai 16.99 lei.
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook