Speranță
Am plutit și am tot plutit pe marea pustie,
Și zile-n șir n-am văzut decât apa verde-argintie.
În cele din urmă am zărit în peisajul posac și-auster
O line confuză în golul dintre talazurile mari și cer,
Care-a crescut și-a tot crescut luând, ușor-ușor,
Forma unui golf, a unui grind, a unui pripor;
Apoi dealuri și vâlcele, râuri, păduri și tarlale,
Turnuri și-acoperișuri, sate și mahalale.
Și m-am gândit, "Într-o zi voi ridica velele încă o dată
Și voi pluti pe o mare mai pustie și mai înnegurată
Decât a fost vreodată asta, și-n golul dintre cer
Și talazurile mari voi vedea cum apare, sper,
Un alt pământ în acel pustiu și în acea singurătate;
Cum să spun? O altă lume. Poate poate poate!"
poezie de William Dean Howells, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru William Dean Howells. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.