Uitaţi-vă la curcubeul din nor, chiar în inima ploii. E un semn că soarele, deşi nu-l puteţi vedea, încă mai străluceşte - că deasupra norului încă e lumina soarelui şi căldură şi un cer albastru, fără nori.

citat celebru din Charles Kingsley
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina soarelui

Lumina soarelui creşte pe pământ
ia înfăţişarea zilei
şi împinge prin pământ în sus
tulpinile
şi acele oase care de asemenea şi-au
scuturat ţărâna de pe sinele lor
privind mai întâi
cu orbitele ochilor goale încă
cerul de deasupra capului
apoi în jurul lor
la imensitatea florei
şi-apoi grăbit
fiecare se îndreptă unde-l cheamă
dorinţa...

lumina soarelui creşte pe pământ
lumina soarelui –
şi printre razele ei gloate
de oameni abia evadaţi din beznă

poezie de Mang Ke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru de voroneţ

Albastru cu cap încoronat,
cu albastru tăiş fulgerător,
pe albastru l-a decapitat
peste nor, sub nor.
Albastru fără cap, a căzut,
nu el bineînţeles, trupul lui,
din văzut deveni nevăzut
înaintea şi-napoia norului
Albastru cel mare, din cer
cel pe dinlăuntru şi pe dinafară
ţinea în echilibru sever
secunda dimineţii şi pe cea de seară.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când soarele nu mai este vizibil cu ochiul liber, el încă se vede cum străluceşte prin lumina fantasmagorica a lunii.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IV
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără pustiu în suflet

candelabrul lumii în ramuri se desfăşoară
soarele pătrat pictat de Picasso acolo stă atârnat
Goya prin culoare pe un braţ pune sus colţul lunii
eu am venit pe drumul măslinului să văd cerul
în albastru-negru de noapte o stea îmi şopteşte
că durerile lumii mele au încă putere
deşertul prin pustiul nisipului arzător
chiar dacă desenează cercuri albe în soare
nu poate să-mi usuce şi să-mi lase ochii goi
pietrele în nisipul deşertului vorbesc încă
că durerea încă nu este o pedeapsă sfâşietoare
chiar dacă pe toţi încă ne doare
amintiri separate sunt încă în mine contrare
rana mea nu face cicatrice pe cerul albastru
în zorii dimineţilor albe pline de alb
când în deşert se vede un nou început...
fără pustiu în suflet

poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Soare

Mi-e dor de răsăritul soarelui
Şi de căldura blândei mângâieri,
S-alunge de pe bolta cerului
Ne-nduplecaţii nori, grele poveri.

Ascuns după perdeaua norului
A suferit în bezne şi-n tăceri,
Mi-e dor de răsăritul soarelui
Şi de căldura blândei mângâieri.

Şi-a pierdut vântul dulcele-adieri,
Bufneşte-ntruna, bate-n voia lui,
Doar soarele ne poate da puteri
Să ştergem tot potopul de dureri,
Mi-e dor de răsăritul soarelui.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele soarelui

De o vedeţi, veţi simţi
adierea nevăzutelor
aripi...
Cu care alină inima
fără a cere ceva
sau cu patimă...
Şi sunt albastre
din zăpada ce a avut-o
în ea...
Ce mie mi s-a topit
în catran de a judeca
şi rejuca
aceeasi piesă
de grimasă
a întunericului
unde ea...
E soarele soarelui!
Luminos. pleoapelor
unde îmi ardeam
singur chinurile.
Şi ca o lebădă albastră
sa ridicat de pe apa vidului
încât soarele răsare
doar pentru a o vedea...
Pe ea....

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina mea

Eşti aici pentru că eşti o parte din mine.
Eşti în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârşit...
Ce lipseşte.....
Esenţa vieţii mele,
Raza Soarelui
Care străluceşte în cerul infinit,
Lumina mea care străluceşte.
Întuneric adânc,
Deschide-ţi inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu eşti apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipseşte,
Prezenţa ta Doamne.

poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul meu pentru viaţă

Dacă cutreier prin adâncul inimii mele
văd multe probleme,
mă întreb cum am rezistat
la atâtea tăieturi
şi nu m-am plâns.
Am rezistat şi mai lupt încă,
oricum viaţa mea este
fără sens şi fără diversitate
care nu interesează
prea multe persoane.
Eu vreau să visez,
că va fi bine
să-mi ascund gândurile
să-mi ascund lacrimile
şi să râd, să mă bucur
de zilele senine şi fericite
atât de puţine din câte au fost.
În cazul în care soarele meu...
va mai străluci încă
tu vreau să-mi dai căldură,
tu să mă faci să râd,
că tu eşti soarele meu...
Cum aud vocea ta
inima mea zboară în rai.
Da, tu eşti şi
cerul meu plin de stele.

poezie de Eugenia Calancea (9 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deasupra capului străluceşte ceva albastru punctat de nori. Părinţii mi-au spus că se numeşte cer: e plin cu îngeri, dar mai ales e plin cu Dumnezeu. Uneori, cerul este doar ochiul lui Dumnezeu. Alteori nu e nimic: pur şi simplu stă deasupra.

Costel Zăgan în Deşertul de catifea, 1. Sau cum am devenit bărbat la 4 ani (28 mai 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva, în viitor

Vreau să zburăm deasupra umbrei trecutului,
Vreau să descoperim culorile prezentului,
Vreau să pot vedea fluturi pictaţi în nuanţe deschise,
Zburând deasupra frunzelor veştejite, căzute, călcate în picioare...
Auzi acel sunet suav, nenăscut încă?
Te imploră să-i dai viaţă...
Suspină în lipsa ta cerul...
Zâmbeşte-i! ca să poata lumina o lume întreagă...
şi la al tău zâmbet să răsară veşnic soarele,
Să poată încălzi izvoarele, ce curg neîncetat în a mea inimă.

poezie de Diana Alexandra Sima (16 martie 2011)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tristeţea expusă
la marginea trotuarului
răbda de tăcere.
Deşi i se vedea
bucuria obositoare,
deşi lumina soarelui pălise,
ţinea în continuare degetul
la tâmpla pământului.

poezie de Mihai Simion
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tristeţea expusă
la marginea trotuarului
răbda de tăcere.
Deşi i se vedea
bucuria obositoare,
deşi lumina soarelui pălise,
ţinea în continuare degetul
în tâmpla pământului.

poezie de Marius Paveliuc
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este Soarele?

Încă din anul 10.000 înainte de Christos, istoria abundă de scrieri şi picturi ce reflectă respectul şi adoraţia oamenilor pentru acest astru şi nu e greu să înţelegem de ce, de vreme ce Soarele răsare în fiecare dimineaţă, aducând lumina, căldura, speranţa şi siguranţa, salvând omul de frig, de pericol şi prădătorii de la adăpostul nopţii. Civilizaţiile au înţeles că în absenţa Soarelui grânele nu ar creşte, viaţa pe planetă nu ar supravieţui. Aceste realităţi fac ca Soarele să fie cel mai adorat lucru din toate timpurile de către om.

Însăşi dictatorii au subliniat adoraţia Soarelui, atribuindu-şi Soarele în persoană – ei fiind soarele şi dumnezeul naţiunii din care făceau şi ei parte ca simpli muritori.

Civilizaţiile timpurii nu doar au urmărit soarele şi stelele, dar le-au şi personificat prin mituri elaborate privind mişcările şi legăturile dintre ele. Soarele, dătător de viaţă, era considerat reprezentantul Creatorului nevăzut sau Dumnezeu.

DUMNEZEU-SOARE, LUMINA LUMII, MÂNTUITORUL OMENIRII.

Camelia Opriţa în WordPress.com, La porţile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina străluceşte chiar dacă orbul n-o poate vedea.

proverbe austriece
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul ne oferă cel mai bun exemplu... că după fiecare furtună, soarele ne va mângâia din nou şi că, dincolo de nori, este lumină, este căldură, este speranţă. Toate grijile noastre, toate temerile şi toate dezamăgirile sunt doar niste nori trecători pe cerul nostru. Soarele, lumina şi căldura nu ni le poate lua nimeni.

citat din Irina Binder
Adăugat de L. V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi e 1 decembrie, deci iarnă, primarul capitalei, Nicuşor Dan, încă nu ne dă căldură în locuinţe

La nimeni nu e ca la noi,
Caloriferele sunt sloi
Şi nu mai sper să am căldură,
Îmi clănţănesc toţi dinţii-n gură,
Am febră, tremur şi, monşer,
Am devenit calorifer.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 decembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În depărtare strălucea Soarele, mult mai mic decât cum se vedea de pe Terra, dar încă avea putere, chiar şi până la acea distanţă. Acum însă, parcă pălea în faţa măreţiei lui Jupiter, care, fiind apropiat, părea imens; într-un fel, chiar era... Încă puţin să fi fost mai mare, sistemul solar ar fi avut parte de două stele, nu doar de una; aşa însă, Jupiter rămăsese în rândul celor nouă planete, regele planetelor...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţiile ploii

Vând insomnii
Şi turnuri de ploaie,
Eventual schimb pe un suflet uşor.
Te privesc de atâta vreme cu ochi tandri,
Ai venit
La marginea ploii
Să mă creşti ca pe o floare.

Mă văd zburând ca un miros
De pâine caldă
În emoţia toamnei.
Vibraţiile ploii
îneacă o floare.
În nori
Vine îmblânzitorul de furtuni.

Cei ce pierd încă o noapte în ploaie,
Răsfoiesc mica publicitate,
Frunzărind scheletele florilor uitate
în faţa gării.
Inventează un tren numit dorinţă
Până la următoarele flori rămase
În viaţă.

La sfârşitul ploii,
Am simţit în rugăciune soarele venind
Din ceruri curate.
Umbla sfios în rugăciune
Să nu se piardă de mine.
Am adormit cu noaptea la căpătâiul lui.
Mă vedeam zburând ca un miros de floare crudă
În emoţia primăverii,

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te preda, nu ceda, te rog! Chiar dacă frigul arde, chiar dacă teama muscă, chiar dacă soarele se ascunde iar vântul tace. Încă mai există foc în sufletul tău, încă mai există viaţă în visele tale.

citat clasic din Mario Benedetti
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina luminii

Am publicat trei cărţi dar încă nu am scris mai nimic care să conteze!
Încă mai caut lumina aceia care să mă facă să renunţ la căutări
Care să îmi lase cuvintele fără dinţi
Care să mă formateze!

Lumina aceia din care toate se trag!
Care precede lumina noastră cea de toate zilele...

Acolo se retrag culorile iarna
Acolo infinitul este doar o particulă microscopică
Acolo moartea
Stă ghemuită.

Lumina aceia fără de care poeţii nu scriu,
ci bolborosesc!

Undeva, chiar în momentul acesta, o nouă naştere
refractă această lumină
Iar noi ceilalţi suntem prea netrebnici
ca să o percepem!

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!