Căderi

Nu eu v-am cucerit, ci golurile
În care aţi căzut din voi, în mine —
Împinse tot de hăuri şi ruine,
Pentru-a vă lua de bune rolurile.

Sfârşim înfometaţi de-acelaşi bine,
Prădându-ne singuri comorile
Şi ne minţim, în timp ce stolurile
De adevăruri, ne devin străine.

Farmecul meu de piatră vă ştirbeşte —
Tăişul inimii vi-l compromite.
Veniţi doar să plecaţi şi mai orbeşte

Spre noi genuni ce mintea v-o înghite
Şi sufletul naiv vi-l risipeşte.
Ce armă-am devenit, iar voi — ce ţinte!

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

V-am spus (după Adrian Păunescu)

V-am spus de la-nceput că vă iubesc
Şi sufăr pentru relele din fire
Dar nu pot, numele să vi-l hulesc
Ci doar să-mi schimb muţenia-n uimire!

V-am spus că, nu mă-nchin periculos
Dar nu mi-aţi luat închinăciunea-n seamă!
Vorbele-mi bune le suciţi pe dos
Şi-atunci vă-ntreb: de voi să-mi fie teamă?!

V-am spus şi pot, la nesfârşit, să spun
Că Everestul e pitic în mine
Şi relele din voi, în mine-apun,
Când schimb durerea, în iubiri carmine!

V-am spus şi mai continui să vă spun:
V-aud ca pe un zumzet de albine
Şi chiar de mă ucideţi, punte pun
Între Greşeală, Iertăciune, Bine!

poezie de Iulia Mirancea, după Adrian Păunescu (2 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campania electorală s-a terminat

Candidatul cel mai bun
Eu îl ştiu, dar nu vi-l spun,
Aş putea să vi-l indic,
Azi e lege: Ciocul mic!

epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de întrebare

Vă ştiu prea bine, căci mă ştiu pe mine.
Cunosc şi luptele, dar şi orbirea
Prin care vi se-mpiedică menirea,
Când vă înghit mocirlele din sine.

Eu nu mai ţin demult cu omenirea
Şi-mi par, din ce în ce tot mai străine
Speranţele că n-aţi ajuns ruine —
Şi nu-mi reneg, nici mie, prăbuşirea.

Doar Dumnezeu mai simt că e valabil.
Să fie ăsta semnul de trezire,
Sau o să ne trezim, inevitabil,
Până la ultimul, din amorţire?

Să fie, oare, prea puţin probabil
Să lase Domnul, omul, la pieire?!

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Matinală ca de fiecare dată, stau în scaunul pierdut...
Mă ridic spre a zări lumina şi apoi mă ascund...
O lumină vie mă acoperă cu un văl de lumină,
Suspin, lăsând loc adierii de vânt...
Stau în lumina din mine...
Mă apropi de vers,
Mă ancorez în sufletul meu
Descriu cuvintele până devin chiar lumină roz,
Privesc lumina până devin spaţiu...
Adorm cu ultimele cuvinte...
Timpul se adună...
Lumina devine ultima speranţa spre rai...
Dumnezeu îmi dă mâna şi mă priveşte atent
Sunt doar un om... visez şi mă luminez...
Timpul se risipeşte în vămi...
Sufletul mi-e luminat...
Ultimele cuvinte se scriu înrămat..
Devin o rază de soare... devin un fir de iarbă
Devin o stea sau poate luna ta...
Stai în lumină... timpul se risipeşte în zori...
Cuvintele vor reacţiona
Până ce lumea va fi mai bună
Împreună vom evolua
Şi vom risipi valurile tulburi ale întunericului.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu sunteţi mulţumiţi cum v-am împărţit bugetul, vi-l mai împart odată.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românul meu naiv...

Cât timp poeţii vor muri săraci —
Şi ţara va avea aceeaşi soartă.
Asta atrage conştiinţa moartă,
Prăpădul omenirii-n care zaci.

Nu te mira că baţi din poartă-n poartă
Şi că nu strângi decât gunoi în saci.
Ai neglijat şi n-ai vrut să te-mpaci
Cu mintea, -a cărei lipsă nu te iartă.

Românul meu naiv, din tată-n fiu,
Care mă faci să-ţi scriu nenorocirea,
Trezeşte-te, încă nu-i prea târziu,

Acestui neam să-i recâştigi menirea.
Nu îi lăsa să-ţi bage în sicriu
Credinţa, moştenirea, mântuirea.

sonet de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epifania buricului lumii

ca să vă ridic pe bune la ceruri
trebuie mai întîi să vă aduc
cu gravitaţia pe pămînt

nu la buric ci la adamul gol
să vă explic ca într-o schemă
get rich quick
ce averi veţi pierde acolo
ce aere
şi Alte Reziduri Menajere

la urmă o să vă cer senin
Cardul Respectiv de Vise
o să vi-l rod şi o să-l scuip
să nu vi-l deochi
pînă cînd leşină de adoraţie
toate băncile de pe Lună

hei-hei adevărat spun vouă
ca Adolf Hitler-copil
mîine veţi fi în nimica goală
alături de mama ei de lume
în al vouălea cer

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu judecata la aceeaşi masă

Normal că singur! Cine-altcineva
Să poată să mă vindece de mine?
Când mă afund în sumbru şi ruine,
Doar eu îmi pot permite-a mă salva.

De ce să vreau complici în lupta mea,
Când scopul le implică al lor bine?
Ce sens mai are să mă lupt cu mine,
De pacea, singur, nu o pot afla?!

Ne amăgim prea mult tot aşteptând
Minuni de nu ştiu unde să apară...
Uitând de tot ceea ce ne separă
De cei care se cred salvaţi, mimând...

E-atât de simplu să te minţi, sperând
Că o să treacă totul de la sine.
Cine va da iar vina pe destine –
Uitând c-acestea doar de noi depind?!

Şi eu am tins cândva spre neputinţă,
Crezând că îmi aduce veşnicia.
Vedeam durerea soră cu Mesia... –
Şi rămâneam pierdut în necredinţă.

Habar n-avem ce poate face gândul,
Când hrana nu îi este săţioasă.
Stând cu prostia la aceeaşi masă –
Sfârşeşti prin a-ţi săpa mormântul.

Dar dacă mintea e hrănită bine,
Ajungi să poţi sfida tot ce te-apasă. –
Cu judecata la aceeaşi masă,
Nu te mai poţi împiedica de tine.

Nu vei mai tinde spre banal şi-absurd,
Nu vei mai fi vrăjmaş cu libertatea.
Vei înţelege, în sfârşit, atâtea... –
Nu vei mai fi cu tine-n dezacord.

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (24 mai 2020)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, popoare!

Veniţi, popoare, veniţi!
Aşa vorbeşte Dumnezeu:
V-am dat ce-aveam mai bun în cerul Meu,
ce-aveam mai bun,
ce-aveam mai scump,
ce-aveam mai drag.

Voi eraţi ca nişte oi a' nimănui.
Fiecare îşi vedea de drumul lui.
El povara tuturor a purtat.

Nu puteam să vă mai iert, nu puteam.
Altă cale pentru voi nu aveam.
L-am jertfit pe Fiul Meu, l-am jertfit.

Voi nu puteţi să ştiţi cu ce durere
l-am părăsit pe drumul spre Calvar.

Veniţi, popoare, veniţi!
Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
V-am dat ce-aveam mai bun în cerul Meu.
V-am dat pe Fiul Meu,
pe singurul Meu Fiu! pe singurul Meu Fiu!

Iată, două mii de ani au trecut.
Solii Mei pămîntu-ntreg l-au străbătut.
Azi e cea din urmă zi cînd vă chem.
Iată-n ceruri Fiul Meu preaiubit
stă cu trîmbiţa în mîini pregătit,
în adînc o gură neagră s-a deschis.

Veniţi, popoare, veniţi!

Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu:
Cuvîntul ultim e cuvîntul Meu.
Veniţi în ceasul cel din urmă,
azi, veniţi!

Veniţi, popoare, veniţi!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi datoraţi nimic

Mă odihnesc – alături de cei mai buni!
Sper că înţelegeţi şi-mi iertaţi mândria.
Am căzut luptând pentr-o cauză dreaptă.
Alături de cei mai buni – făcându-mi datoria!

Am dat totul – făr-a avea reţineri.
Şi-acum – dorm în pace pe-acest grui,
Împăcat şi fără remuşcări.
Şi nu cer scuze nimănui!

Vouă – v-am dăruit toate zilele-mi de mâine!
Mi-am dat viaţa pentru libertate – senin, râzând.
Timpul va vindeca şi micşora toate durerile.
Faceţi-mi locşor într-un gând – din când în când.

Asta-i tot ce cer. Nu-mi datoraţi nimic.
Să fac un târg cu voi n-a fost nevoie!
Deşi libertatea nu-i ieftină deloc.
Preţul – l-am plătit de bunăvoie!

Aşa că primiţi cu toată inima-acest dar.
Şi nu lăsaţi pe nimeni să vi-l smulgă, să-l înşface!
Las libertatea şi pacea-n curtea voastră!
E cel mai mare dar pe care vi-l pot face!

*Acest poem este gravat pe spatele pietrei funerare a unui tânăr soldat canadian mort în Afganistan.

poezie de Richard John Scarr, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem ne leagă şi minuni (glosă)

Purtăm în noi şi iad şi rai,
Blestem ne leagă şi minuni,
Ne-ngroapă-al cărnii putregai
Cu adevăruri şi minciuni.
E greu să nu i te supui —
Al vieţii gust este divin.
Cu cât suntem mai nesătui,
Cu-atât suntem mai plini de chin.

Ne rătăcim şi revenim,
Murim şi înviem, din nou...
Biet suflet, îl nesocotim,
Dar este singurul erou,
Care ne sare-n ajutor,
Când sorţii-i devenim cobai
Şi împietririi viitor.
Purtăm în noi şi iad şi rai.

E grea povara de-a fi om,
Căci crucii ce o-ngreunăm,
Îi suntem singurul simptom,
Chiar şi aşa, tot nu cedăm.
Tânjind al fericirii miez,
Ne ridicăm peste genuni
În timp ce ne-agăţăm de crez.
Blestem ne leagă şi minuni.

Iluzii vin ca un potop
Peste al eului consens,
Nemailăsându-i niciun strop
Din ceea ce-i oferă sens.
Ne pierdem capul ne'ntrerupt.
Nu poţi să-i spui inimii "stai",
Cât timp în sinele corupt
Ne-ngroapă-al cărnii putregai.

Ne facem că nu auzim
Durerea care ţipă-n piept —
Şi refuzăm să ne trezim,
Considerând că e nedrept.
Privim în ochi doar ce-i curat,
Ne spânzurăm doar de minuni.
Hrănim esenţa ne'ncetat
Cu adevăruri şi minciuni.

"Avem o scuză": existăm.
Nu am cerut să fie-aşa.
Nu am ştiut c-o să luptăm
Încălecând a lumii şa.
Nu am ţinut a ne hrăni
Din patimile amărui,
Când viaţa-ţi cere să îi fii,
E greu să nu i te supui.

Şi, totuşi, oricât ar părea
De-apăsător acest război,
Nu viaţa-n sine este rea.
Adevăratul rău e-n noi.
Nu-i ca şi cum nu poţi s-alegi
Să scapi de jale şi suspin.
De ştii din Ea ce să culegi —
Al vieţii gust este divin.

Ne poartă pe-aripile ei
Natura ce ne e duşman.
Sfidăm orice, ne credem zei,
Uităm de moarte şi uman.
Se pierd pe drum frumos şi sens,
Când pofta nu cunoaşte cui.
Cu-atât e golul mai imens,
Cu cât suntem mai nesătui.

Ne naştem liberi şi sfârşim
Cu veşnicia pusă-n lanţ.
Trezirea-i grea, nu ne oprim
Din a săpa în suflet şanţ.
Suntem prea mici. Privind de sus,
Doar sabotăm firav destin.
Cu cât ne credem mai presus,
Cu-atât suntem mai plini de chin.

Cu-atât suntem mai plini de chin,
Cu cât suntem mai nesătui.
Al vieţii gust este divin —
E greu să nu i te supui.
Cu adevăruri şi minciuni
Ne-ngroapă-al cărnii putregai,
Blestem ne leagă şi minuni,
Purtăm în noi şi iad şi rai.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Olarul

Vi-l recomand, e bun de senator,
Căci poţi s-afirmi, chiar fără să te-nşeli,
Că reuşeşte zilnic şi uşor
S-o ducă bine doar din învârteli.

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Definiţii meseriaşe (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă omul nu ar fi naiv, nici dragostea n-ar mai fi oarbă!

aforism de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine crede că se profită de pe urma bunătăţii şi nu a naivităţii, e naiv.

aforism de Andrei Ş.L. Evelin
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricine crede că se profită de pe urma bunătăţii, nu e neapărat bun, ci mai degrabă naiv.

aforism de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculaţi-vă de tineri

Sculaţi-vă de tineri spre Slava Viitoare,
Veniţi lângă Izvorul Etern şi vă spălaţi,
Vă răcoriţi obrajii de febră trecătoare.
Vă-nseninaţi privirea spre calea ce o luaţi.

Lăsaţi dormind ispita în putrede culcuşuri,
Desprinşi tăcut uitaţi-o silind către 'nălţimi,
Mai larg vă va fi cerul cu fiece urcuşuri
Şi-n calea luminoasă urma-vă-vor mulţimi.

Nu regretaţi nici una din cele părăsite,
Şi nu râvniţi nici una din cele ce-ntâlniţi,
Când sufletul vi-l umplu doar cele strălucite
Veţi însemna cu soare momentul ce-l trăiţi.

Uitaţi ce sunteţi astăzi, gândiţi ce veţi ajunge
La capătul credinţei sfârşite curajos,
Când cea din urmă noapte spre Slavă-o veţi străpunge
Ajunşi pe neaşteptate în faţa lui Hristos.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

La ţară într-o căsuţă
Stă şi plânge o măicuţă.
E bătrână, nu mai poate
Să-şi ducă povara-n spate.

După ani cu bucurii
E uitată de copii.
A muncit şi zi şi noapte
S-ăibă copiii de toate.

Fir-aţi voi să fiţi, copii,
Cu-ale voastre bucurii,
Aţi uitat că v-am făcut
Şi cu trudă v-am crescut.

V-am dat viaţă, v-am pus nume,
Iar acum uitaţi de mine.
Pentru ce m-am chinuit
Pe voi, de v-am înstărit?!

Acum sunt dată uitării,
Sunt în pragul disperării.
Mai veniţi, copii, acasă,
Să vă văd pe lângă masă!

Să vă strâng la pieptul meu,
Că mi- e muică tare greu...
Maică, veniţi cu nepoţii,
Ei sunt bucuria vieţii!

Nu-i cunosc, nu i-am văzut,
După ei acuma plâng.
Veniţi cu ei să mă vadă,
Să-i văd şi eu prin ogradă!

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi suntem conştienţi că nu există mai multe adevăruri, nimeni nu se leapădă de adevărul său...

Andrei Ş.L. Evelin în Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nici măcar un singur rău care să nu fie spre bine, dacă distingem că ne ajută să ne dezvoltăm spiritual.

aforism de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum treci acum

şi visul e-n ruine
te simţi bine
şi mă simt bine
trec apa zburând spre tine
şi e bine când te-ntorci la mine

nici nu mai sunt ruine
tu eşti stăpâna ambelor destine
ne este destul de bine
când simt dragostea-n mine

îţi jur iubire pe vecie
şi jur să plâng
când o să pleci de lângă mine
un pustnic o să ajung

treci prin vis din vis
în vis îmi vine
să te sărut dincolo de mirare
cu disperare revii în vis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!