Căderi
Nu eu v-am cucerit, ci golurile
În care ați căzut din voi, în mine
Împinse tot de hăuri și ruine,
Pentru-a vă lua de bune rolurile.
Sfârșim înfometați de-același bine,
Prădându-ne singuri comorile
Și ne mințim, în timp ce stolurile
De adevăruri, ne devin străine.
Farmecul meu de piatră vă știrbește
Tăișul inimii vi-l compromite.
Veniți doar să plecați și mai orbește
Spre noi genuni ce mintea v-o înghite
Și sufletul naiv vi-l risipește.
Ce armă-am devenit, iar voi ce ținte!
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.