Blestem ne leagă și minuni (glosă)

Purtăm în noi și iad și rai,
Blestem ne leagă și minuni,
Ne-ngroapă-al cărnii putregai
Cu adevăruri și minciuni.
E greu să nu i te supui —
Al vieții gust este divin.
Cu cât suntem mai nesătui,
Cu-atât suntem mai plini de chin.

Ne rătăcim și revenim,
Murim și înviem, din nou...
Biet suflet, îl nesocotim,
Dar este singurul erou,
Care ne sare-n ajutor,
Când sorții-i devenim cobai
Și împietririi viitor.
Purtăm în noi și iad și rai.

E grea povara de-a fi om,
Căci crucii ce o-ngreunăm,
Îi suntem singurul simptom,
Chiar și așa, tot nu cedăm.
Tânjind al fericirii miez,
Ne ridicăm peste genuni
În timp ce ne-agățăm de crez.
Blestem ne leagă și minuni.

Iluzii vin ca un potop
Peste al eului consens,
Nemailăsându-i niciun strop
Din ceea ce-i oferă sens.
Ne pierdem capul ne'ntrerupt.
Nu poți să-i spui inimii "stai",
Cât timp în sinele corupt
Ne-ngroapă-al cărnii putregai.

Ne facem că nu auzim
Durerea care țipă-n piept —
Și refuzăm să ne trezim,
Considerând că e nedrept.
Privim în ochi doar ce-i curat,
Ne spânzurăm doar de minuni.
Hrănim esența ne'ncetat
Cu adevăruri și minciuni.

"Avem o scuză": existăm.
Nu am cerut să fie-așa.
Nu am știut c-o să luptăm
Încălecând a lumii șa.
Nu am ținut a ne hrăni
Din patimile amărui,
Când viața-ți cere să îi fii,
E greu să nu i te supui.

Și, totuși, oricât ar părea
De-apăsător acest război,
Nu viața-n sine este rea.
Adevăratul rău e-n noi.
Nu-i ca și cum nu poți s-alegi
Să scapi de jale și suspin.
De știi din Ea ce să culegi —
Al vieții gust este divin.

Ne poartă pe-aripile ei
Natura ce ne e dușman.
Sfidăm orice, ne credem zei,
Uităm de moarte și uman.
Se pierd pe drum frumos și sens,
Când pofta nu cunoaște cui.
Cu-atât e golul mai imens,
Cu cât suntem mai nesătui.

Ne naștem liberi și sfârșim
Cu veșnicia pusă-n lanț.
Trezirea-i grea, nu ne oprim
Din a săpa în suflet șanț.
Suntem prea mici. Privind de sus,
Doar sabotăm firav destin.
Cu cât ne credem mai presus,
Cu-atât suntem mai plini de chin.

Cu-atât suntem mai plini de chin,
Cu cât suntem mai nesătui.
Al vieții gust este divin —
E greu să nu i te supui.
Cu adevăruri și minciuni
Ne-ngroapă-al cărnii putregai,
Blestem ne leagă și minuni,
Purtăm în noi și iad și rai.

poezie de din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

♥ Cum pot ajuta?

Discuții similare în Forum

[Lecturi] O carte inedită în literatura română by Vedetot Ion 14 March 2024, 13:31:44
[Administrare] Incompetență, sau complicitate? by Vedetot Ion 05 February 2024, 11:27:56
[Administrare] Răspuns: Considerații by Atena Dumbravă 01 November 2023, 04:41:26
[Diverse] Răspuns: Literatura română încotro? by Vedetot Ion 28 October 2023, 06:01:22
[Administrare] Răspuns: Considerații by Atena Dumbravă 17 September 2023, 14:34:40
Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook