Poem

Soria, în munţi albaştri,
pe câmpuri violete,
te-am visat de multe ori
cu tăpşanele tale de flori,
acolo unde Guadalquivir curge
printre portocali aurii
spre mare.

poezie de Antonio Machado din antologia de versuri Florile lumii în siajul navei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soria şi câmpurile ei

Dealuri placate-n argint,
înălţimi sure, pietre de-un roşu întunecat
printre care apele râului Duero
îşi arcuiesc halebarda
în jurul Soriei, stejari umbroşi,
ţinuturi uscate şi pietroase, piscuri golaşe,
drumuri albe şi răchite pletoase,
amurguri în Soria cu aerul lor războinic, mistic....

Soria, astăzi simt pentru tine,
în adâncul inimii mele, o tristeţe,
tristeţe ca aceea care-însoţeşte iubirea!

Şesuri ale Soriei, unde pietrele visează,
tu călătoreşti cu mine! Dealuri placate-n argint,
înălţimi sure, pietre de un roşu întunecat.

poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri am visat că îl vedeam Pe Dumnezeu şi că-i vorbeam; şi am visat că-s ascultat... Apoi visam că am visat.

citat din Antonio Machado
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

Deja luna se înalţă
deasupra dumbrăvilor cu portocali.
Venus străluceşte pe cer
ca o pasăre de sticlă.

Lumini de beriliu şi ambră
dincolo de munţi,
iar deasupra oceanului
un cer porfiriu de porţelan.

Noapte în grădină,
apă în toate formele ei –
miros de iasomie,
privighetoare a parfumurilor.

Parcă războiul a căzut
într-un somn adânc,
în vreme ce florile Valenciei
sorb Guadalaviarul.

Valencia turnurilor zvelte
şi a nopţilor dulci. Valencia,
suntem împreună chiar şi-atunci
când nu te văd,
câmpuri întinzânduse peste nisip,
mări refugiindu-se-n violet.

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe pământul amar

Pe pământul amar
drumurile au vise
labirintice, drumuri bătute de vânturi,
parcuri înflorite-n penumbră şi-n tăcere;

bolte adânci, scări sprijinite de stele;
locuri ale speranţei şi-ale amintirii.
Mici siluete-n trecere, surâzând,
jucării melancolice pentr-un om bătrân;

imagini prietenoase...
acolo unde drumul coteşte printre flori
şi unde imaginare făpturi
ne arată drumul... departe...

poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne, fa din mine unealta Pacii Tale
Acolo unde este ura s-aduc iubire,
Acolo unde este ofensa s-aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare s-aduc unire,
Acolo unde este greseala s-aduc adevar,
Acolo unde este neincredere s-aduc credinta,
Acolo unde este disperare s-aduc speranta,
Acolo unde este intuneric s-aduc lumina ta,
Acolo unde este tristete s-aduc bucurie.

O, Stapane, nu te-am cautat atat
Spre a fi consolat... cat pentru a consola,
Spre a fi inteles... cat pentru a intelege,
Spre a fi iubit... cat pentru a iubi.

Deoarece:

Dand... primesti,
Pierzand... gasesti,
Iertand... esti iertat,
Murind... reinvii la viata eterna!

poezie celebră de Sfântul Francisc de Assisi
Adăugat de zinadorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străin în propria mea ţară

Chiar printre dealurile şi şesurile cunoscute
eu am devenit un străin în propria mea ţară,
acolo unde Duero dansează deasupra pietrelor gri,
printre stejari fantomatici,
în Castilia mistică, în Castilia războinică,
blajina, modesta, orgolioasa Castilie,
Castilia snobismului şi-a belşugului.

Dar eu m-am născut în Anadaluzia.
Şi, plin de amintiri din copilărie,
visez să-i cânt cântecele –
razele de soare printre valsurile ferigilor,
berzele cocoţate pe turnurile clopotniţelor,
oraşele sub indigoul cerului în care
nu se văd femei, pieţele pustii
unde portocalii sunt incendiaţi
de fructe, livezile umbroase,
fructele palide din lămâi
licărind în apa fântânilor.
Nard, garoafe, busuioc şi mentă,
dumbrăvi cu măslini abia zăriţi sub
piaptănul unui soare care paralizează şi orbeşte totul,
munţi de levănţică peste care
se revarsă rujul serii.

Fără o frânghie cu care să-mi ancorez memoria
în inimă, ele n-au viaţă.
Zdrenţuite şi uzate,-s prada
tuturor aducerilor aminte, povara pe care
memoria trebuie s-o poarte-n ea însăşi.
Într-o zi, într-o lumină binecuvântată, ele vor reveni
asemeni unor trupuri imaculat spălate spre ţărm.

poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat, copil...

Te-am visat copil flămând
de ninsoare şi de vânt,
de ploaia bătând în geamuri,
copil agăţat de ramuri,

printre crengi cu rodul plin
aşteptându-mă să vin,
sau prin viţele de vie,
scriind prima poezie...

Te-am visat pe drumul lung,
cel care ducea spre crâng,
în căruţă, stând pe paie,
alături de unchiu' Nae!

Dii, căluţ, hai la pădure,
să culegem în vis, mure,
un pic mai sus de fântână,
hai mai repede, cu vână!

Te-am visat trecând un deal,
pe spinarea unui cal
şi cu biciul mic, din piele,
făcând, în aer, inele...

Dii, căluţ, căci ne aşteaptă,
spre pădure, cale dreaptă,
mai avem o picătură
şi, deja, simt gust de mură!

Uite, văd ceva în zare,
pietrele albe, se pare,
vom face primul popas,
de ţi-e greu, hai, mergi la pas...

Dar s-ajungem pe răcoare,
să punem în iesle sare,
căci vin căprioarele...
Plângi, te dor picioarele...

Nu te cred, căluţ bătrân,
doar de ani frumoşi, te mân,
şi nu te-ai plâns, recunoşti,
şi-atâtea drumuri, cunoşti...

Hai, căluţ, pentru că-n vis,
cu flori galbene, a nins,
plină e pădurea toată
şi-mi doresc s-ajung odată!

S-ar putea să mă trezesc,
ce să fac, eu te zoresc,
dar tu du-mă-n pas uşor,
căci mie, oricum, mi-e dor...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În parc

Stând în parc
Ca în toate zilele,
privirea mi se juca cu briza
Printre flori şi copaci.

Imi imaginam zâmbetul tău
Atât de mândru şi delicat
Ca-n prima zi
Când buzele mi-ai dat

Nu am visat vreodată
Că dragostea ta frumoasă
Îmi va înebuni viaţa.

În anii mei cei mai frumoşi,
În anii mei zâmbitori,
In cel mai bun moment al vieţii.

Poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo
(Republica Dominicană)
Traducere de Ioan Friciu, Sibiu

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu mai am mult
până la mine acasă
doi munţi de sare
şi-un văzduh
mai am de străbătut
cu tălpile goale
bocancii i-am pierdut
demult
în tranşee
nisip
durere
câmpuri cu maci ofiliţi
pe marginea retinei
bobului de grâu

nu mai am mult
ca să ajung oricum
acolo
unde m-aşteaptă
suave flori de lut
lipite-n geam

îţi zic
a mai rămas puţin

destin sau destinaţie

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dunărime

De acolo,
din ascunsele-ţi taine,
de unde drumurile ţi se despart
către răsărit, către libertate,
apele ţi se amestecă
cu sufletele oamenilor.
Multe cânturi
porţi în culcuşul tău,
multe zări speli,
multe vieţi plutesc între tine
şi cer.
Babilonul acestor triburi
pe care apele tale le-au alăptat
cu mult înainte decât ele
mai ştiu,
a rămas legenda lor
ascunsă
la pescuit.
Ţi-au dăruit flori
şi bombe,
crescând din tine
un fel de dunărime
de oameni aspri,
care se mistuie
prin gările porturilor,
ştiind că orice graniţă
curge...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo pe unde

Drago! O, tee,
Dulce mireasmă!
La gură - femeie,
La mijloc mireasă.
Curge izvorul,
Grâul răsare
Acolo pe unde
Trec urmele tale;
Vălură dorul
Des ca o iarbă,
Parcă răspunde,
Parcă întreabă.

poezie celebră de Grigore Vieru din Taina care mă apără (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutări singuratice

Sărutările singuratice,
m-au lăsat în petalele iubirii
ca zăpada viscolită
ce-nfloreşte la fereastră.

Scufundat în ape- adânci care se
mişcă-n mare
mă chinue sărutul,
ca lumina slabă
a iernii în crepuscul
şi mă cheamă spre visare.

Sunt scufundat în ramurile tale
şi sunt atins de flori.
Soarele nu mai străluce ca o mângâiere de culori,
iar luna s-a trezit din somnul său diurn pe mare.

Marea-nvolburată a revenit iarăşi în maluri,
petalele iubirii tale ning pe peieptul meu,
atingerea iubirii tale mi-o amintesc mereu.

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat de a te fi iubit, azi nu te mai pot uita.

citat celebru din Antonio Machado
Adăugat de Gane Ruxandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul se formează mergând pe el.

citat clasic din Antonio Machado
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe trotuar printre ochii albaştri

Strigătul timpului
din
palmele tale
când vântul se plimbă
înaintea ta pe trotuar printre ochii albaştri
ai atâtor trecători
inclusiv
pe la
trecerile de pietoni de pe străzile Mănăşturului
ni se inserează în sufletele noastre
amplificându-ne şi mersul
şi văzul până în umbră

în straturi
ni se
desfac cuvintele
cu aceiaşi privire a fiecărei secunde
ce ne măsoară trotuarul cu paşii făcuţi

albastre ni se prefac cuvintele
în pahare de aer colorate cu
zâmbetul tău
când vântul ne ia
pe dinăuntru luminându-ne cu gingăşia cuvintelor tale
izvoare
doar cu imaginaţia culese dintre
atâtea flori de pe aripile timpului ce încă ne surâde
într-o floare de simţuri înăscute

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 iulie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi proştii confundă valoarea cu preţul.

citat celebru din Antonio Machado
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii lipsit de vicii, nu înseamnă mai multă virtute.

citat clasic din Antonio Machado
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajutaţi-mă să înţeleg ce vă spun şi am să v-o explic mai bine.

citat celebru din Antonio Machado
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi albaştri

Am trecut pragul casei tale,
Sărind de pe o pagină de facebook pe alta.
Am găsit lume multă, gânduri împrăştiate pe jos
Într-o dezordine totală....
Multe ceşti de cafea şi buchete de flori,
Citate celebre şi fluturi albaştri zburând spre cer
Într-un delir al iubirii de frumos!

La" Poarta Sărutului" nu era nimeni.
"Cuminţenia Pământului" zăcea într-o necunoscută
A brazdei strămoşeşti....
Istoria cu greu îşi făcea loc printre rândurile scrise.
Manole înălţase o mândră mânăstire
Şi Ana se făcuse nevăzută...
Clasicii plini de praf priveau tăcuţi din rafturi.

Am întâlnit oameni deghizaţi sau fără chip...
Am petrecut o seară minunată!
Tu nu erai acasă.
Am plecat.... era târziu şi întunericul nopţii
Îmi aducea nelinişti, puţin, justificate.
Poate într-o zi întorcându-te în timp
Îţi vei aduce aminte de mine....

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feriţi-vă de autodidacţi, mai ales când se laudă că sunt!

Antonio Machado în Juan de Mairena (1936)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!