De dunărime
De acolo,
din ascunsele-ți taine,
de unde drumurile ți se despart
către răsărit, către libertate,
apele ți se amestecă
cu sufletele oamenilor.
Multe cânturi
porți în culcușul tău,
multe zări speli,
multe vieți plutesc între tine
și cer.
Babilonul acestor triburi
pe care apele tale le-au alăptat
cu mult înainte decât ele
mai știu,
a rămas legenda lor
ascunsă
la pescuit.
Ți-au dăruit flori
și bombe,
crescând din tine
un fel de dunărime
de oameni aspri,
care se mistuie
prin gările porturilor,
știind că orice graniță
curge...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre porturi
- poezii despre pescuit
- poezii despre libertate
- poezii despre gări
- poezii despre graniță
- poezii despre flori
- poezii despre cadouri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.